Scenariul A: „Merge si asa”

Este unul din scenariile pesimiste de recesiune economica, pe fondul unei crize internationale ciclice, din care economia romaneasca iese fara o transformare radicala a modului de functionare a institutiilor statului. Economia de piata romaneasca, cu ambiguitatile ei, continua sa „subziste”, motorul fiind procesul de convergenta la Uniunea Europeana – in cazul Romaniei, inca nefinalizat.

Scenariul B: „Colaps”

Al doilea scenariu descrie posibilitatea unei caderi economice dramatice, in contextul depresiunii economice mondiale si al unor institutii publice romanesti disfunctionale.

El reflecta starea de paralizie a institutiilor statului roman; acordurile cu FMI si Uniunea Europeana se dovedesc insuficiente. Criza este atat de profunda, incat insesi institutiile europene se clatina sub impactul conflictelor generate de diversele forme de protectionism si al natio­nalismului.

Scenariul C: „Lumea lui Putin”

Al treilea scenariu este cel al unei crize profunde, in care spre deosebire de scenariul B, blocurile economice isi intaresc rolul. In acest caz, Uniunea Europeana sau tari vest-europene isi asuma rolul direct de monitorizare si transformare a unor institutii ale statului roman, pentru a asigura buna lor functionare***. Denumirea scenariului nu intentioneaza sa sugereze cresterea influentei Rusiei ci o societate in care statul dirijeaza totul, „Big brother” convietuind cu economia de piata.

Scenariul D: „Restabilirea increderii”

Al patrulea scenariu este cel al unei recesiuni cu caracter ciclic din care economia romaneasca iese simultan cu modernizarea institutiilor statului sub presiunea institutiilor europene.

Aceasta inseamna pe de o parte renuntarea la populism si asumarea riscului politic de catre partidul/coalitia aflata la guvernare simultan cu o intarire a capitalului strain (care se constituie ca semnal de avertizare ca si in cazul primului scenariu). Intrarea in acest scenariu va fi semnalata si de protestele violente indeosebi din partea angajatilor publici.

Caracteristicile fiecărui scenariu sunt descrise detaliat aici. Voi ce părere aveţi? Cu care dintre ele va semăna mai tare viitorul economiei româneşti?

Una dintre cele mai interesante intalniri pe care le-am avut a fost cea cu Sunil Gupta, directorul catedrei de Marketing de la Harvard Business School. Cu doua zile in urma fusese vizitat de primul-ministru al unei tari asiatice, preocupat si el de imaginea brandului de tara. Mi-as fi dorit sa fi fost si Emil Boc pe aici.

Gupta vede patru domenii ale brandingului de natiune: turismul, investitiile straine, exportul, dar si „mandria nationala”. Un branding intern fara de care nu se poate construi ceva viabil in exteriorul tarii. Profesorul crede ca cele patru capitole trebuie sa fie reprezentate de un singur simbol, care sa dea forta si sa lumineze imaginea Romaniei.

Cele mai reusite campanii de branding national in America s-au sprijinit pe filme de mare succes. Crocodile Dundee defineste Australia si astazi, la 12 ani de la lansarea filmului. Spre disperarea australienilor, care au incercat, prin campanii succesive, sa dea o noua dimensiune brandului de tara, folosind simbolul Operei din Sydney, ori, mai nou, un alt film, cu Nicole Kidman – „Australia”. Pe de alta parte, turismul in Noua Zeelanda a crescut cu 30% dupa lansarea filmului „Lord of the Rings”.

Cel putin deocamdata, solutia de promovare a Romaniei in America nu pare a veni dinspre cinematografie.

:: Mihai Ghyka semnează o meditaţie pertinentă despre brandul “România” în ZF. Tolo are şi el un comentariu despre asta.

A vorbit calm, măsurându-şi cuvintele, despre probleme, responsabilităţi şi soluţii. A spus, între altele, că scăderea ratingului de ţară nu e doar rezultatul unui context internaţional defavorabil, ci şi al unor politici interne incoerente. Şi că fără ajustarea consumului nu putem trece cu bine peste criză.

Recunosc că, ascultându-l, mi-a dat o stare de bine. Suntem în anticamera recesiunii şi, după tot circul cu salariile profesorilor, mă simt uneori ca pe un hârb de corabie, peticită ca vai de ea, uitată în mijlocul celui mai agitat ocean. Mateloţii sunt cu toţii beţi, dansează pe punte, se îmbrăţişează sau se încaieră, după cum le tună. Din când în când, se distrează pe seama pasagerilor din cală cărora le strigă în zeflemea “Pământ! Ţărm!!”, pentru ca apoi un altul să le reteze elanul: “Vă minte, fraierilor! Nu-i ţărm, e doar un nor negru ca pământul. Vine furtuna…”. În toată această bacanală, doar omul care priveşte busola pare să fie în toate minţile.

Cred că cea mai mare şansă pe care o avem în perioada care urmează este aceea că la cârma politicii noastre monetare stă un om cu capul pe umeri.

P.S. Jovial, Isărescu a făcut chiar şi bancuri. Ştiaţi că, în timpul loviturii de stat din 1991, John Major l-a sunat pe Boris Elţîn şi a cerut să discute direct cu el, deşi ştia că acesta vorbea foarte prost engleză. “Domnule preşedinte, i-a spus Major, spuneţi-mi într-un cuvânt cum e situaţia.” “Good”, i-a răspuns Elţîn. Debusolat, Major a insistat: “Poate totuşi în două cuvinte.” “Not good”, a venit răspunsul.