Mi-a picat acum o saptamana sub ochi Lectia de bucatarie din Bucataria pentru toti. Lectia trata despre schnitzelul vienez. Sunt novice in ale gastronomiei si nu trecusem pana de curand dincolo de paste, orez, prajituri si clatite. Si totusi, procedura descrisa in revista parea destul de simpla. Asa ca duminica mi-am infrant reticenta si am facut schnitzele: am sunat cativa prieteni pentru sfaturi suplimentare si i-am chemat pe-ai mei la masa (unele lucruri e bine sa le-ncerci mai intai in familie).

O fi fost geniul tutelar al lui Razvan Cucui, care editeaza Bucataria pentru toti, o fi fost umbra benevolenta a fostului chirias, mare gastronom, pe care o banui si astazi ca bantuie printre cratitzi, o fi fost poate sfatul Ainei cu privire la prepararea pesmetului… nu se stie… Dar, in ciuda previziunilor pesimiste, experimentul s-a soldat cu un rezultat comestibil, ba chiar foarte gustos.

Pe undeva, ma simt ca atunci cand m-am lasat de fumat: simteam ca, daca am depasit pragul asta, restul vor fi floare la ureche. Acum mi se pare ca, daca am facut schnitzele, cele mai complicate retete din lume imi vor cere doar un efort suplimentar de timp si o cantitate mult mai mare de vase de spalat. Noroc cu umbra fostului chirias, pe care-o simt ridicand neincrezatoare din spranceana… Asa ca inchid usa de la bucatarie si o las sa bantuie in liniste.