Deschide ochii cand mergi pe strada si uita-te pe unde calci. Invata s-o privesti in ochi pe vanzatoarea de la metrou, vorbeste cu soferii de taxi, suna-ti colegii la opt dimineata si intreaba-i daca au vazut ce zi frumoasa e afara. Nu astepta pana cand ajung la serviciu. E prea tarziu. Si-au baut deja cafelele, si-au fumat tigara si s-au culcat la loc. E pacat sa-si traiasca viata intr-o zi de lucru. Se pastreaza. Nu-i intreba pentru ce. Nu merita deranjul. E o forma blanda de criogenie. Se lasa traiti de viata in speranta ca cine nu cade singur in dimineata rade mai bine. Ai vazut ce frumos stiu sa ranjeasca?
Deschide ochii. In autobuze, pe strada, in masini, in metrou, in tramvaie oamenii dorm.Ca niste baloane de sapun care se bucura de schimbarea climatica pentru ca le produce putina dilatatie. Acele, unghierele si forfecutele ar trebui interzise pe toate mijloacele de transport in comun. Daca umbli cu obiecte ascutite la tine, asteapta-te sa fii luat de terorist. Oamenii se tem de mare dezumflare ca de-al treilea razboi mondial. Ai grija! Se citeste pe fata ta ca n-ai mai dormit de cateva dimineti. Mutra asta lucida e un pericol pentru gonflatia globala. Acupunctura e noul Jihad.
Foto: MirelamiadaDeschide ochii si lasa oamenii sa ti se intample. Opreste un biciclist si roaga-l sa-ti dea si tie bicla o tura. Intreaba-l pe pustiul care cerseste la stop cum il cheama. O sa te surprinda, dar chiar si strigoii au nume. Pune mana pe umarul celei care te-a imbrancit, priveste-o in ochi si intreab-o, cum a facut Oana cu o mamusca accesorizata cu prea multe sacose, care se chinuia sa prinda tramvaiul si care decoda sufletele din jurul ei ca potentiale obstacole: „Iertati-ma, pot sa va ajut cu ceva?”. Daca ramane stana de piatra, cu ochii umezi, cum a facut mamusca, s-a intamplat un miracol. Daca trage aer in piept, e doar descumpanita. Fugi cat te tin picioarele. Baloanele se gonfleaza la loc cat ai zice „Fas!”.
Deschide ochii. Caramida cu caramida, da zidul jos. Mai tii minte despre ce era vorba in Mesterul Manole? Despre zidul ala vorbesc. Inceteaza sa-ti mai dai cu tencuiala pe fata. Ia un servetel demachiant si lasa-ti porii sa respire. Pune putina lotiune tonica pe suflet. Apuca-te de yoga, mergi la teatru, du-te sa vezi „Ma tot duc” cu Oana Pellea si Mihai Gruia, invata tango, citeste putina poezie. Lasa oamenii sa ti se intample. Lasa-i sa nu se intample daca asa au ei chef. E treaba lor.
Deschide ochii. Nimic bun n-are sa iasa din asta. O sa afli ca nevasta taximetristului nu mai face mucenici de cand ginerele administratorului a aparut la „Dansez pentru tine”, ca fereastra de la bucatarie a colegului tau de birou are vedere la ghena, ca oamenii pe care-i opresti pe strada nu stiu sa dea nici buna ziua, necum sa-ti dea bicicleta. Deschide ochii. Nu pot sa te mint, o sa ti-o iei in bot. Falfaitul niciunui inger nu va bloca lovitura.
O sa ti-o iei si o sa simti ca te doare. E tot ce pot sa-ti promit. O sa simti. Daca ti-e teama, tine-i inchisi. Doare mai putin. Ranjeste cand iti vine sa plangi. Nu doare aproape deloc. Daca aerul nu se asaza bine in jurul tau, inghite-l pe tot. Da-te rotund. Asta chiar ca nu doare deloc. E doar sapun. Numai atunci cand te ustura prea tare sub pleoape, numai atunci. Deschide ochii.
:: text: EvZ
greu de urmat, dar un indemn super pozitiv. romanii tb sa invete sa traiasca, cu ochii deschisi, de preferinta.
Dupa incordari marxiste dintr-o iarna a vrajbei noastre care s-a lasat asteptata iata ca a venit vremea compunerilor primavaratice si a panseurilor sforaitoare. A fost ce-i drept si un interregnum de apeluri ecologiste si mustrari in stil Biblic.
Din pacate observ din nou un ghiveci cu invelis estetic, cu accente retorice si patetice evident rupte de realitate. Dezvelind mesajul de invelisul excesiv retoric ce ramane? Romani incrancenati, necomunicativi, plictisiti, nemotivati si indeficienti la locul de munca. Chit ca as fi de acor cu tine, si sunt in parte, ce propui? Sunt foarte curios ce urmaresti cu aceste articole. Ai si solutii?
Sau poti sa le spui ca daca mai inchid geamul cand fierbe autobuzul, ii tragi de nas. Si atunci sa te tii cu mainile de burta, de atata ras.
Emo. :]
Pe forumul evz la acest articol cineva a scris despre DB ca este o Daniela Nane a literaturii 🙂 Subscriu!
“Oh, Weh!” cum ar spune bunica mea. What are you on?! Desigur, s-ar potrivi si call-outul ala de pe Yahoo cu “It must be really lonely being you.” It is so much fluff, ca dupa o supradoza de ciocolata. Nevertheless it’s fun reading you!
Dragos, pot sa te ajut cu ceva?
floricele pe campii, haideti sa le adunam copii…. DEBEULE, DREPTI! asa speri sa construiesti tu socialismul, javra imburghezita! puna mana pe pix si scrie ceva despre nedreptatea din lume, caine capitalist!
si sa nu ne spui acum ca asta e nivelul tau entelectual: scrieti la alegere o poezie sau compunere pe tema “a venit primavara”.
Comitetul Enternational al Brigazilor Rozsa Benyo
bai, asta e curat paolo coelho.
ba nu.
M-am saturat de formule gen
românii sunt aşa
românii vor
românii trebuie
parca mi-e si târşă sa fiu român.
În plus îmi sună a dezacord gramatical, nu ştiu de ce.
Totuşi nu toţi dorm
nu toţi visează
nu toţi lucrează
nu toţi sunt leneşi
nu toţi sunt trişti
Sunt oameni.
Ce tot atâtea tipologii, sfaturi, îndemnuri, îndrumări, învăţături, povaţe, vorbării, dăscăleli, recomandări.
Şi la urma urmei ,,,
Semnatar:
un romîn din unele statistici care nu poate raspunde la 99% din ântrebări
vai ! teribil de dragutz! o revelatzie! suna bine! cma ca un referat de jurnalism, anul III.
Mie NU MI SE PARE PATETIC.
Textul tau.
Din pacate, mult prea mult ne gandim la second life in loc sa ne intrebam cum dracu au inflorit toporasii din ianuarie…ne gandim la ce mailuri am mai primit in loc sa vedem cand ala de langa noi primeste zilnic pumni in gura…dam raceala in plina incalzire globala si in general…spunem ca ne plictisim.
Pacat…
mai bucurenci, in clipele tale de sinceritate, sau cand te barbieresti, nu te cuprinde o banuiala ca ai fi un mare, mare, bou? ei bine, nu e o banuiala, e o certitudine.
Frumos
nu ma dau anonim, caci nu am ce ascunde; daca am o parere diferita de a ta, o spun si aleg sa arat cine o spune, deoarece si tu ai ales sa arati cine esti, mai inainte de a spune ceva. partea cu ma dau anonim, deci am voie sa injur sau am voie sa spun ca nu imi place despre tine este o mare prostie. si o mare frica. frica de a-mi recunoaste punctul de vedere de fatza cu alt om … cum sa spun? mai inainte de a emite o anume parere, orice parere, de altfel, trebuie sa te prezinti. altfel, degeaba spui ceva, caci ceea ce spui ramin doar simple cuvinte aruncate unui alt om. fac ceva pe ele, pe cuvinte, chiar de sunt bune, daca nu sunt urmate de caracterul celui ce le-a scris, daca nu sunt urmate de semnatura sa. pe de alta parte, cu unii dintre anonimii care nu au fost intr-acord cu tine, Dragos Bucurenci, am fost de acord. as fi vrut sa-i citesc si la ei pe pagina. sa vad ce au de spus, daca mai au si altceva de spus, dar asa ?
pe de cealalta parte, eu, necunoscind arta cuvintelor mestesugite, ca un antecomentator anonim — ala cu ‘incordari marxiste’ –, nu pot exprima decit clar ceea ce am de spus. si direct. ca la scoala. nici tu Dragos Bucurenci nu le ai cu’ncuvintele mestesugite, dar stilurile difera, iar cei care scriu ne atrag, fiecare, nu neaparat prin felul de a o spune, deci prin stil, ci si prin ce au de spus. da, a venit primavara! da, oamenilor nu le mai pasa de celalalt, de vecinul de vis-a-vis, de Buna ziua!, de poze cu ridichi, de verdele de-afara si de cum miros copacii, de aceasta bucurie si sete de a trai pe care ne-o aduce un nou anotimp. anotimp cu soarele ce face ochi mai de dimineata, de acest anotimp care ne scoate din casa. ne aduce fatza in fatza, in parcuri. ni ne arata unul altuia precum suntem, precum ne pasa. dar, asa-i!, nu prea ne mai pasa. deci nici de primavara. ‘of, sacosele astea, m-au orbit. nu te-am vazut, dragutza. atitea supermarketuri, atita lume in tramvai, atita UE. iar e full 41 astazi. iar ii simt transpiratia celuilalt. si cica a venit primavara. cum dracu sa ma mai bucur?’
@anonymous 5:02 PM
Pe tine te-au calcat virgulele. Nu era nici tren, nici bou chestia aia care te-a lovit in membrana subtire. Balonasule…
Hiba de capatii a scripturisticii matale e ca se vrea, cu tot dinadinsul, consubstantiala realitatii, se vrea mereu izvorita din realitate si rasfrinta apoi, benefic, asupra ei. Toate platitudinile tale pasteurizate, toti clabucii tai de gindire “nelinistita existential”, toate metaforele tale bulbucate si scremute aspira la demnitatea ontica a legaturii cu ceva, cu orice de pe lumea asta. Din pacate, aceasta dorinta arzatoare nu le poate impiedica sa fie doar niste movile de nimicuri nimicnicite in nimicnicie. Lasa, omule, fictiunea sa te salveze din “valea asta a plingerii din lipsa de subiecte legate de realitate”. Scrie niste compuneri despre triumful marxismului revizuit de tine si de Umbres! Sau, daca vrei sa te ocupi, in continuare cu succes, de glose de-astea marunte despre maruntaie maruntite si reasamblate c-un artificiu de soteriologie bufa, te invit ca lunea viitoare sa te ocupi de miscarea de spin a unui mezon din balonul de sapun al “mamuscai” si sa barbieresti cu unghiera un quarc din nara stinga a taximetristului. Numai asa ai putea sa-l concurezi pe marele mistagog al nimicniciei dialectice de fiecare simbata:R Exarhu.
E fain articolul, imi confirma faptul ca mai sunt si oameni care deschid ochii, si oameni pentru care viata nu este o eterna calatorie cu metroul … if you know what I mean …
Ma grabesc din nou sa postez, de data aceasta cu intarziere, caci dupa lecturarea scrierii, m-a invaluit un somn metafizic. Astfel de panseuri sforaitoare nici nu pot avea alt efect si ma felicit ca nu l-am citit in metrou, unde il lecturez de obicei pe Bucurenci in ideea ca tremurul vagoanelor imi declanseaza senzatia placebo ca ma misca scrierile sale. Altfel, lucid, in fata calculatorului, remarc o noua platitudine din categoria nimic despre nimic si sublim despre nimic, insa trebuie sa remarc alternata siret-neghioaba de articole cu iz de bomba sufluros-marxista cu cele ingenue despre soferi, pelicani si baloane de sapun. Si draga Codrut, da! Exarhu are un concurent care vine tare din spate, ca sa rezum articolul cu quasi scriptura.
Da, doare dar e bine sa doara. Uneori…you bleed just to know your alive (este un vers al unui cantec).
Suntem mereu stresati, mult prea preocupati de propria persoana (nu neaparat intr-un sens bun), ne place sa credem ca alergam dupa lucruri importante, nu avem timp de “nimicuri”.
Avem atatea straturi de tencuiala pe fata incat ne trebuie multe tuburi de demachiant pentru a le putea da jos.
de-a dreptul mirobolant curajul celor care merg pe principiul ‘e tare, prea tare, pe asta o semnam anonima’…de-a dreptul. voi puteti dormi in continuare, nu e nevoie sa va treziti. poate veti avea, dormind asa, in momentele voastre de sinceritate (sau cand va barbieriti, in vis evident) propriile certitudini, deci nu e nevoie de eforturi supraomenesti pentru a le sugera altora certitudini (invatati, mai inainte, ceva despre conceptul in sine). si incercati sa lasati la o parte orientarile politice – pe care le puteti aproba sau nu, intr-un mod totusi civilizat – ale autorului. it’s a free country, right? articolul acesta e totusi pe o anumita tema, dar undeva intre lumea voastra si lumea celor care au deschis ochii s-a prabusit un pod (daca a existat vreodata)…asa ca a fost oricum inutil sa il cititi. voi nu mai vedeti mesaje decat in inbox, simbolistica ati pierdut-o pe undeva prin spam. so try to keep quiet when you sleep, intra in firescul somnului chestia asta…
da. e mai bine sa deschidem ochii. desi doare, doare poate zilnic, mai ales cand ii gasesti pe ceilalti dormind. si ii vezi fericiti. ‘ignorance is bliss’…nu cred. niciun individ care doarme nu e fericit. nu il ajuta la asta nici ratele la masina de spalat, nici ipoteca, nici creditul de nevoi personale, nici pungile pline pe care le aduce de la hypermarket (acesta bucurie particulara fiind acoperita de o parte din creditul de nevoi personale), nici filmul vazut la mall…nici, nici. fericirea nu e minciuna, nu e iluzie. nu e aparenta. nu e vis, deci nu se poate trai dormind.
si poate in mod paradoxal, fericirea e constiinta (chiar daca de multe ori a fi constient inseamna a vedea raul, mizeria, intunericul din jur). dar uneori putem zari si altceva. daca deschidem ochii, asa cum ne indeamna firesc articolul. asa cum ar trebui sa ne indemne, si mai firesc, our common sense. dar…
acum doua saptamani, intr-o sambata, am fost fericita…sa citesc, in plictiseala groaznica de la birou, un articol de-al lui razvan exarhu(pt ca tot a fost amintit si numele sau in unele comentarii), chiar pe tema nebunilor care isi permit sa fie fericiti fara motive evidente. eram fericita, in primul rand, ca mintile diabolice de la it, care s-au gandit sa ne interzica accesul pe orice fel de site-uri, au lasat totusi ‘deschise’ cateva portite catre unele publicatii (fortunately, si evz). citind articolul, am deschis ochii: aveam vreo trei proiecte de predat saptamana urmatoare la facultate, programul part-time fusese modificat (fara sa fiu intrebata, evident) in asa fel incat sa am probleme cu prezenta la cursuri si…sambata aceea, intr-o zi de primavara frumoasa, eu eram la birou. am deschis ochii: se vede soarele si de la etajul 14, parca mai bine chiar. peste doua ore oricum plecam. si am muzica mea preferata in player. in fond, de ce nu as zambi?
sa deschidem ochii zambind.
Sincer, nu inteleg de ce atata critica si bataie de joc 🙂 e parerea omului, poate este buna sau proasta, dar mi se pare ca felul in care isi exprima unii opinia despre articol este un pic exagerata…
Bucurenci a scris ceea ce vede, ceea ce crede, nu a dat cu paru’. Cate articole nu se scriu in zilele noastre?!
Lasand asta la o parte, mie mi se pare un text foarte deosebit, sincer 🙂 imi place mult ideea in sine. Cine nu e de acord, sa nu fie. Intr’adevar, faza cu bicicleta de exemplu e putzin utopica. Dar restul mi se pare foarte adevarat..Romanii chiar sunt speriatzi, intr’un fel sau altul…
iti zic ca de la barbat labarbat – mai fa` sex!