In caftul care a avut loc saptamana trecuta au existat mai multe victime colaterale. Sa reluam cu incetinitorul loviturile executate in ring.

Dan Voiculescu poarta de multa vreme un razboi de uzura cu Traian Basescu, in care fiecare adversar a recurs nu de putine ori la lovituri sub centura.

O prima victima a razboiului dintre cei doi a fost chiar trustul Intact: in ultimii ani, unii dintre jurnalistii Antenelor si ai „Jurnalului National” au patinat in marginea deontologiei profesionale atunci cand au relatat despre Traian Basescu.

Mi se pare putin important daca au facut-o la ordin sau la nervi (in urma repetatelor atacuri venite dinspre Cotroceni). Important este ce se vede pe sticla si ce se poate citi in ziar. Si e pacat ca, dintr-o lupta care nu-i priveste, pierd in credibilitate unii dintre cei mai buni ziaristi pe care-i are Romania.

In incidentul de sambata trecuta, Andreea Pana pare sa fi fost picatura care a umplut paharul luptei cu trustul lui Dan Voiculescu. Cand spune „Nu stiu, Maria, da’ trebuia sa i se intample odata”, este evident ca Traian Basescu se refera la un abuz de lunga durata, care nu poate fi imputat Andreei Pana, ci celui pe care ziarista, fara sa vrea, l-a reprezentat in acest conflict.

Confiscand telefonul Andreei Pana si rostind vorbele grele care au facut inconjurul programelor de stiri, Traian Basescu a vrut, de fapt, sa-l amendeze, in efigie, pe Dan Voiculescu. Dar, cum patronul trustului Intact nu era de fata, gestul si insulta presedintelui au lovit mai hacana: intr-o femeie, in breasla jurnalistilor si, prin ricoseul cel mai spectaculos, in comunitatea rroma.

Nici una dintre victime nu i-a reprosat lui Traian Basescu intentionalitatea atacului. Dar victimele exista si o reparatie era necesara.

Interlopii care ameninta de mult jurnalistii cu suprimarea fizica se simt acum mult mai incurajati sa treaca la fapte. In saptamana care a trecut, peste tot in tara, sefi si sefuleti mai mult sau mai putin misogini s-au simtit indreptatiti sa proclame mitocania cod de conduita la serviciu. Iar rasismul, aceasta boala de care sufera 80% dintre romani, a explodat in strada si pe internet, reamintindu-ne cat de fragil este sistemul imun al democratiei romanesti, care nu e-n stare sa-si protejeze aproape un milion dintre cetateni de ura celorlalte milioane.

Din pacate, spectacolul a continuat in cheia grotesca inaugurata sambata de presedinte: mai multi adversari de cursa lunga ai lui Traian Basescu au simtit cat de tare l-a dezechilibrat propria lovitura si au sarit la bataie in rolul cochet de aparatori ai drepturilor civile.

Desi cuvantul „rasism” a fost pe buzele tuturor, rasismul pandemic din Romania nu a fost cu adevarat pe agenda nimanui. Nici o televiziune si nici un ziar nu au realizat un material bine documentat si adus la zi despre cei (neoficial) 1 milion de cetateni romani de mana a doua, dintre care multi se zbat in propria lor tara intr-o saracie (zice „Financial Times”) abjecta.

Iritat, pe buna dreptate, de acest val de ipocrizie, presedintele a replicat dur in fata deciziei CNCD, care n-a facut altceva decat sa constate evidenta. In randul victimelor colaterale care au suferit in acest scandal intra astfel una dintre cele mai importante institutii ale democratiei romanesti, si intra chiar si Romania, a carei imagine va mai fi terfelita o data la CEDO, acolo unde Traian Basescu, ignorand jurisprudenta Curtii, insista se conteste decizia CNCD.

:: text: EvZ