Un text savuros de Tudor Chirila in Jurnalul National despre reclamele Aviva si alte cretinisme:

Umbli prin oraş şi vezi panouri galbene pe care citeşti că vei trăi mai puţin decât ele, respectivele plăci. Te uiţi bulversat şi te întrebi cine ar putea să-ţi jignească speranţa de viaţă şi bunul tău simţ comparându-te cu un panou galben. (…)

Îţi vine să urli dar nu oricum ci vorbindu-le pe limba lor de mârlani: cum pizda mă-tii îţi permiţi să-mi agresezi simţurile vizuale cu slogane băşite prevestitoare de moarte sumbră care vine mâine, căci scrie că mâine eu nu voi mai fi acolo dar panoul învingator, ca Stefan cel Mare ieşind din casa Vrâncioaiei, va fi? Hamletiano-urbani, băieţii ăştia.

Articolul integral

Si Razvan Exarhu mediteaza in EvZ despre moarte in reclame:

Contemplarea morbidului o contine vreun secret compensator, care ii poate face pe unii sa se bucure mai tare de ciorbita de langa care au tasnit cand au auzit prohodul. Recunosc ca acest tratament hardcore din copilarie ma ajuta sa-mi pastrez uneori umorul, dar si dezgustul pentru acest gen de lipsa de pudoare si de masura. Ieri am citit ca in municipiul Arad a fost interzisa circulatia cortegiilor funerare. Si am salutat in gand acest inceput al unei normalitati in care spatiul public nu este transformat in loc de bocit.

Articolul integral