Nu mai stiu daca se mai studiaza si astazi in liceu “teoria formelor fara fond” a lui Titu Maiorescu. Suparat pe generatia spontanee de jurnale, academii, scoli si muzee din a doua jumatate a veacului al 19-lea, junimistul le acuza intr-un articol intitulat „In contra directiei de astazi din cultura romana” ca nu sunt altceva decat „productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar”.
Pe vremea mea, pasajul cu pricina („teorie” e mult spus) era pus in rama si venerat ca o litera de evanghelie. Gandirea critica in scoala romaneasca era la acea data inca un tabu, asa ca nimeni nu punea la indoiala justetea criticii lui Maiorescu. Ideea dupa care „formele fara fond” care-i dadeau dureri de cap junimistului au construit, de bine, de rau, Romania moderna nu-si mai gasise loc in manual.
Intr-un graffiti celebru, sub textul
Dumnezeu e mort.
(Friedrich Nietzsche)
cineva a adaugat
Si Nietzsche e mort.
(Dumnezeu)
Urmand o logica similara, Academia Romana ar putea emite oricand un comunicat in care sa precizeze ca, desi Titu Maiorescu a devenit de mult o „stafie fara trup”, Academia, muzeele, scolile si celelalte „productiuni moarte” continua sa fiinteze bine mersi.
Din pacate, prea multi romani isi fac cultura din manuale si de la televizor, pentru ca rareori profesorii lor reusesc sa le faca biblioteca o optiune credibila si atractiva. Asa ca „teoria formelor fara fond” circula si astazi ca un bun de patrimoniu national, iar noile forme fara fond sunt puse la zid cu ajutorul acestei idei luate de-a gata acum aproape un veac si jumatate.
Nu cred ca exista tranzitie autentica in absenta „formelor fara fond” si cred ca alergia la formalismele carora le lipseste consistenta, la institutionalizarea precoce si la reglementarea prevazatoare este o forma de miopie istorica. O atitudine batranicioasa, care primeste sa se revizuiasca, cu conditia sa nu se schimbe nimic.
Mai ingrijoratoare mi se pare astazi lipsa nenumaratelor forme care ingaduie unei natiuni sa se numeasca civilizata, in vreme ce fondul care le reclama exista cu prisosinta. Exemplele sunt la tot pasul, am sa enumar doar cateva.
Avem o problema cu traficul si cu aerul devenit de nerespirat in marile orase, avem biciclete si biciclisti, dar ne lipsesc pistele pe care acestia sa poata circula in siguranta, iar acolo unde ele au fost amplasate, automobilistii le blocheaza fara ca cineva sa-i amendeze sau sa le atraga atentia.
Avem o Constitutie care proclama egalitatea in drepturi a cetatenilor, avem persoane cu deficiente locomotorii, dar chiar si la Palatul Cotroceni, si in multe alte locuri, lipsesc rampele care sa le permita accesul.
Avem peste un milion de rromi, dar ne lipseste un sistem educational care sa le acorde sanse egale cu ale celorlalti romani.
Avem arhitecti excelenti, dar ne lipsesc mecanismele care sa previna si sa trateze cacofoniile arhitecturale si urbanistice cerute de beneficiari.
Avem un paradis acvatic unic in lume, dar nu avem o infrastructura turistica pentru a-l exploata coerent si pentru a-l proteja.
Avem buni manageri si oameni cu idei scoliti la cele mai bune universitati din strainatate, dar ne lipseste sistemul electoral care sa-i motiveze sa devina politicieni. Iar exemplele pot continua…
Dar mai avem din pacate si cativa epigoni de-ai lui Titu Maiorescu si ne lipseste in continuare curajul sa le spunem de la obraz ca, in privinta „formelor fara fond”, se insala.
:: text: EvZ
:: caricatura: Mario Magnatti Mariom
Felicitari pentru articol. Totusi, o tranzitie amanata sine die se poate transforma bine mersi, intr-o stare de fapt foarte solida. Poate ca ultimul an a parut foarte fluid in desfasurarea evenimentelor. Din pacate, ar fi trebuit sa se numeasca 1990 si nu 2007. Eu, unul, cred ca exista sanse ratate ce se pot repeta, si momente irecuperabile. Poate ca formele fara fond se inscriu in ultima categorie.
Asa cum spuneai si tu, o societate in tranzitie nu poate fi ocolita de “formele fara fond”. problema este timpul. sigur, poate ca dupa ceva vreme, organic, aceste forme vor avea si fond. poate ca intreaga structura a societatii noastre se va transforma. pana atunci noi putem sa ne implicam, in plan local, pt a schimba ceva in jurul nostru. daca eu protestez impotriva exploatarii de la rosia si tu impotriva distrugerii deltei, inseamna ca mai avem ceva constiinta in tara asta. o alta problema e educatia civica. formele fara fond sunt de fapt o crasa lipsa de cultura cetateneasca. nu stim sa ne aparam drepturile, sa ne protejam, sa ne comportam civilizat fata de locul in care, vrem nu vrem, ne ducem veacul. atunci cand vom intelege ca mediul inconjurator (si ma refer si la spatii fizice, dar si la oameni) ne apartine si este responsabilitatea noastra, poate ca ne vom lecui. o a treia problema ar fi cea a educatiei. educatie care incepe in copilarie, in primii 7 ani “de-acasa”. daca parintii nu te invata sa te implici, sa sari in ajutorul celorlalti, sa spui “anei” sau “mamei” in loc de “lu’ ana” si “lu’ mama”, atunci intreaga ta existenta ulterioara va fi un continuu dezacord gramatical. apoi, la nivel institutional, situatia e grava. si nu stiu daca se va rezolva. cert e ca lucrurile se misca intr-o directie. buna, rea, important e ca ea exista. am crescut cu totii intr-un mamut imens numit sistem educational romanesc in care reforma si schimbarile erau pacate de moarte. astazi, in 2007, putina interactivitate exista. sigur, mai sunt multe probleme. poate ca unele sunt aceleasi cu cele de pe vremea cand titu maiorescu ne spunea despre “formele fara fond”. cert e ca asemeni unui scriitor, natiunea romana are talent. are talent si are viziune de invingator. problema nu e talentul,. problema e fondul. adica noi nu suntem capabili sa sistematizam, sa institutionalizam (in sensul bun al cuvantului) talentul ce ne-a fost dat. asa e in balcani. bine, rau, noi radem. insa rasul nostru e unul usor schimonosit. ceea ce nu e bine.
Am senzatia ca nu intelegi ideea conceptului de “forma fara fond”. In primul rand, nu e o teorie si in principiu e un concept legat de creatia artistica, de literatura, s.a.m.d. Articolul tau e un exemplu al notiunii de “forma fara fond”: suna bine dar nu spune mai nimic. E foarte bine sa ne “inspiram” de la modelele sociale si de gandire avansate. Transplantul nu se poate face insa doar la suprafata. De aceea avem nevoie intotdeauna de oameni ca Titu Maiorescu care sa mentina un echilibru intre imitatia de proasta calitate si absobtia organica a esentei unui anume curent de gandire sau anume gen de activitate sociala. Marile schimbari de mentalitate nu se datoreaza capacitatii noastre de a imita civilizatia, cultura de calitate, eficienta economica si clarviziunea politica … pentru ca ele nu se pot imita. Schimbarile de fond si de durata vin de dinauntrul individului, progresiv si gradual. De aici si opozitia fireasca a lui Maiorescu fata de tendinta unora de a imprumuta atitudini, obiceiuri sociale fara a intelege cauza care le determina, o “activitate” tot atat de benefica pentru evolutia spirituala a unui popor ca si ideea de a avea si noi falitii nostrii. Pentru tine ca ziarist ar fi insa mai interesant sa propui cai de rezolvare a problemelor noastre decat sa le insiri fara nici o noima.
E mereu la moda sa critici, e trandy sa demolezi mituri, teorii, concepta si sa-ti faci un nume pe spinarea unor personalitati. Daca nu au dreptul al replica din motive biologice e perfect (Titu Maiorescu) iar daca se iau in gura cu tine e chiar si mai util (Plesu). Brandul sa creasca! Comentariul de mai sus e elocvent asa ca nu mai insist. Sa stii ca se face si in facultate “teoria formelor fara fond”, chiar daca ultima ta diploma e cea de bacalaureat
De ce am impresia, nene Bucurenci, că matale ai fi capabil de a lua la rost până şi pe Eliade, ori pe Mircea Vulcănescu, ori pe Rădulescu-Motru (sau oricare alt nume relevant), doar pentru a-ţi justifica viziunea progresistă, demnă de o ţară europeană, care se vrea la zi în materie de drepturi civile şi alte asemenea? De ce?
Felicitari pentru articol, are ritm si cateva argumente tari.
Sunt de acord ca aceasta ‘teorie’ a formelor fara fond este o forma a miopiei istorice. Este mult mai usor de remarcat astazi acest lucru…
Ce cred ca lipseste articolului este o mai buna contextualizare a demersului maiorescian, care nu critica in sine reforma institutiilor noastre sau modernizarea si europenizarea lor, ci o insuficienta implicare a elitelor de atunci in realizarea unei tranzitii rapide catre o societate romaneasca moderna. El deplange existenta unor clivaje sociale foarte accentuate si slaba capacitate a elitelor de a-si indeplini cu succes rolul social…
Cam asta inteleg eu din teza formelor fara fond la Maiorescu. E adevarat, nimic ‘organicist’ in toata povestea, aceasta este o contributie eminesciana si sincer am fost surprins sa regasesc aici, in comentariul Crinei, de pilda, reminiscentele nationalismului organic.
Felicitari si pentru indrazneala de a ataca o teza a unei personalitati, si pentru ca ai tupeul sa intri in dialog cu oameni ca A. Plesu sau alti contemporani 😉
Regret insa ca pana si romanii cu acces la internet vad inca in dezbaterea de idei o ‘luare la rost’ sau chiar o forma de ultraj.