Daca am fi cinstiti cu noi insine, am recunoaste ca undeva, in adancul sufletului, ne doream condamnarea lui Ion Ion Tiriac.
Pana la urma, nici nu mai conta pentru ce ar fi fost condamnat: sentinta ar fi fost un balsam peste ranile pe care justitia le face de-atatia zeci de ani societatii romanesti. Telenovela ar fi devenit realitate: si bogatii plang… Ce veste buna, nu-i asa?
Am fost de cateva ori intr-o sala de judecata si am plecat ingrozit de ceea ce am vazut si am auzit. De fiecare data, mi-am adus aminte o vorba frumoasa spusa de Al Pacino in „Scent of a woman”:
„Am vazut tineri cu bratele rupte, cu picioarele smulse. Dar nimic nu se compara cu privelistea unui suflet mutilat. Nu exista proteza pentru asa ceva…”.
Poate ca ati trait si voi astfel de experiente, poate ca aveti prieteni, rude sau chiar copii carora triada politisti-procurori-judecatori le-a mutilat destinele. In cele mai multe cazuri, justitia transforma un tanar care a gresit o data intr-un om care va fi mereu gresit in fata societatii, un paria care si-a pierdut definitiv dreptul la demnitatea umana.
Claudiu Popa avea 23 de ani cand a fost arestat pentru detinerea a trei bobite de culoare brun-maronie. Dupa o prima condamnare la un an de inchisoare, Curtea de Apel l-a condamnat la 11 ani. 11 ani pentru 0,004 grame de heroina! Atunci cand nedreptatea strigatoare la cer este infaptuita intr-o sala de judecata, este firesc sa ne maniem pe intreaga institutie a justitiei. Dar aceasta manie trebuie canalizata inspre sistemul si oamenii care pun in opera aceasta parodie judiciara, nu inspre cei care mai reusesc uneori sa le scape.
Condamnarea fiului unuia dintre cei mai puternici oameni din Romania ar fi fost, cu siguranta, o consolare pentru aceia dintre noi care au vazut cum functioneaza menghina distrugatoare a justitiei. Am fi vazut, in sfarsit, cum moare si capra vecinului. Dar confortul psihic pe care ni-l poate produce aplicarea nediscriminatorie a unei legi proaste este incomparabil mai mic decat binele pe care l-am putea obtine daca ne-am indrepta atentia inspre schimbarea legii.
Peste tot in lumea civilizata, consumul de droguri este vazut ca o boala, ca o slabiciune a fiintei omenesti, asemenea alcoolismului, a dependentei de jocurile de noroc sau de curse de masini. Pretutindeni se incearca ajutorarea acestor semeni ai nostri, pentru ca orice morala sociala sau religioasa ne opreste sa lovim in omul slab sau in cel cazut.
In Romania, sistemul politienesc impreuna cu justitia nu vor sa stie, stimabile, de Europa d-sale… Intr-o tara in care stirile de la ora 5.00 sunt pline de omoruri, violuri sau talharii, politia investeste in continuare resurse importante in anihilarea retelelor de consumatori de droguri. Iar legiuitorii, procurorii si judecatorii desavarsesc opera, transformand consumatorii in traficanti, in vreme ce adevaratul trafic infloreste nestingherit. Rezultatele: consumul creste, iar in locul fiecarui consumator bagat dupa gratii apar alti doi care nu intampina nicio problema in a-si face rost de droguri.
Ma mai intreb si va mai intreb o data: la ce ne-ar fi folosit ca Ion Ion Tiriac sa ajunga dupa gratii? Doar ca „sa se faca dreptate”? Dar daca „dreptatea” ar cere sa li se taie intr-o buna zi o mana bolnavilor de cancer, iar cativa dintre ei ar scapa, prin subterfugii sau inselaciune, n-am gasi, oare, in noi, puterea sa le iertam celor scapati nemutilati aceasta omeneasca eschiva in fata unei nedreptati strigatoare la cer?
:: text: EvZ
:: Mai multe despre dosarul “Cocaina pentru VIP-uri” gasiti tot aici pe blog.
… dar daca Ion Ion nu ar fi vinovat doar de consum, ci si de distributie de droguri? Ar mai avea sens acest frumos monolog?
Il detest pe omologul capitalist al lui ceausescu. Cu fi-s’u n-am nimic. Insa in cazul asta legea e chiar comunista. Uite ce i-au facut lui Shishu. Imi vine in minte masculul de hiena (mai slab la bataie decat femela) care se razbuna pe masculii inferiori dupa ce l-a alergat consoarta. Adica o justitie cu adevarat oarba si o politie care oscileaza ziua in apararea legii si noaptea in afaceri cu infractorii tine sa isi faca planul cu gainarii de genul asta.
Nu-i timpul pierdut… doar nu s-a lăsat de droguri pentru că a trecut prin asta. Ceea ce m-a şocat pe mine nu a fost procesul vip-urilor ci faptul că Ţiriac Tatăl ştie că fiul se droghează şi e aşa de liniştit. Asta mi se pare incredibil. În secunda doi l-aş fi băgat într-o clinică din străinătate la o dezintoxicare de un an sau doi. Ce spun eu, aş fi făcut o clinică, aş fi cumpărat una…
Eu unul ma bucur ca nu a fost condamnat, desi motivele sunt complet aberante — un om de rand nu ar fi avut cu siguranta acelasi noroc. Chiar si asa, ramane o victorie impotriva unor legi inumane.
Dar nu pot sa fiu de acord cu “Peste tot in lumea civilizata (…) se incearca ajutorarea acestor semeni ai nostri”. Daca ai ceva argumente, te rog sa le prezinti, eu vad insa ca “peste tot in lumea civilizata” sau mai putin civilizata, legile in acest domeniu se inaspresc continuu. Uite ce se intampla in Olanda, toleranta este inlocuita de arestari si trecerea in ilegalitate a unei intregi industrii.
Problema aici este ca “cel mai luminat” dintre statele lumii isi foloseste puterea militara si economica pentru a-si impune politica prohibitionista, aberanta si irationala, intregii planete. Pana de curand, cateva tari din Europa au reusit sa se eschiveze, dar presiunea e in crestere. E amuzant ca la un moment dat pana si Putin a incercat o reforma in aceasta privinta, dar… e esuat la presiunea mafiotilor care au numai de castigat din perpetuarea starii actuale.
Prohibitia este o idee proasta, lucru dovedit si ras-dovedit. Dar oamenii sunt prea spalati pe creier ca sa faca ceva — poate o emisiune la tv i-ar mai destepta? ;-P