Dezbatere la NEC despre Mircea Eliade şi istoria religiilor în anul Eliade, care se apropie de final.
Tinerii de la Asociaţia Română de Istorie a Religiilor, care editează de 10 ani două periodice internaţionale şi au organizat anul acesta Congresul Internaţional de Istorie a Religiilor la Bucureşti, se luptă de un an şi ceva să înfiinţeze un Institut de Istorie a Religiilor în România, unde, la nivel instituţional, disciplina e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
Toată lumea e de acord cu necesitatea înfiinţării Institutului “Mircea Eliade”, pentru care se zbat ARIR, Academia Română şi Ministerul Educaţiei. Evident, nu e loc de dezbatere, pentru că lipsesc personajele din Guvern care frânează procesul. Au, cu siguranţă, cestiuni mai importante la ordinea zilei. Tinerii de la ARIR vorbesc de toate succesele lor de până acum, dar în spatele vorbelor se citeşte oboseala, dezamăgirea, lehamitea.
Oişteanu: “Institutul nu e doar o floare la butoniera Academiei. Lumea de azi nu poate fi înţeleasă fără istoria religiilor. Problematica disciplinei nu e doar una ştiinţifică, e şi una geostrategică.”
Pleşu: “Se tot vorbeşte de un dialog al religiilor ca de un deziderat, ca de o perspectivă eschatologică, spre care religiile tind. Dar omitem că dialogul religios, diversitatea religioasă sunt proprii naşterii oricărei religii. Dialogul religiilor nu trebuie creat, trebuie recuperat.”
Acdemicianul Dan Berindei îşi aduce aminte de Mircea Vulcănescu, care fugea de la minister la Universitate ca să-şi ţină cursul. Pleşu: “Ei, ce bine era dacă-l mai aveam şi astăzi pe Mircea Vulcănescu subsecretar de stat la Finanţe”.
Un doctorand în teologie propune ca Biserica să se implice mai mult în susţinerea viitorului Institut. După dezbatere, le spun lui Andrei Oişteanu şi lui Eugen Ciurtin, Preşedintele, respectiv Secretarul ARIR: “Problema e ca şi rezolvată. Dacă B.O.R. cedează 20% din bugetul Catedralei, în câteva luni aveţi Institut, sediu şi buget cu teren de tenis cu tot.” Oişteanu marşează: “Trebuie doar să-i schimbăm numele în Institutul Mântuirii Neamului”. Problem solved.
Serios acum. Din tot ce-a spus Dan Berindei mi-a atras atenţia un verb. “Se cuvine”, a spus academicianul, “să avem astăzi un Institut care să continue opera lui Mircea Eliade şi să-i poarte numele.” Dacă cineva din Guvernul se întreabă de ce ne trebuie un Institut “Mircea Eliade”, răspunsul ar trebui formulat răspicat: pentru că aşa se cuvine.
Prietene tu la cate comitii si conferinte te duci zilnic? Ratezi vreuna? Sau probabil te pricepi la toate si vrei sa-ti exprimi plenar parerile avizate in fata audientei muta de uimire: maica dastept e baiatu asta!
Congresul Internaţional de Istorie a Religiilor la Bucureşti a fost organizat in 2006 nu “in acest an”. Bucurenci m-am saturat de superficialitatea si amatorismul care te caracterizeaza. Pune mana si te informeaza sau las-o balta cu talentele astea intelectuale, ca luat la bani marunti ramai despuiat ca-n pozele alea stii tu care.
Ce cauta, dom’le, un marxist ateu la o dezbatere a unor istorici ai religiilor?!!! Ai mers sa faci loby pt scoaterea icoanelor din scoli sau sa-i prinzi pe oameni in flagrant prizind din “opiul” ala popular pe care numai Marx stie de ce se chinuie sal studieze?
Cauta sa se bage in seama Codrut, parca n-ai sti.
Ar trebui totusi sa existe un institut “Mircea Eliade”.
Ar trebui, zic.
Ar trebui sa existe un institut mircea eliade la care nu ar avea loc de smecheri si pile nici chiar mirecea eliade. Sa fim seriosi: cica s-a facut institut de istoria religiilor dar concursurile de ocupare a posturilr a fost pe muteste. Cum se poate face istorie a religiilor cand sefii nu sunt specialisti in domeniu: plesu este absolvent de arte plastice, oisteanu e absolvent litere, patapievici e absolvent fizica.
Nu prea ai loc insa de ei pe nicaieri nici in stiinta, nici in filosofie, nici in beletristica – ei si prietenii si rudele lor le stiu pe toate si se promoveaza intre ei. Omul de rand, oricat de mult talent si oricat de multa scoala ar avea nu are loc de ei.