La umbra bărbaţilor în floare

Alexandra Olaru, discurs de absolvire la Erisma:

Mărturisesc. Îmi plac bărbaţii.

Treaba asta a început demult. Când eram copil, îmi plăceau bărbaţii care ştiau totul despre Albă ca Zăpada şi Scufiţa Roşie. A urmat o perioadă în care îmi plăceau bărbaţii de la televizor, dar a fost scurtă. Am mers la şcoală şi din ce în ce mai tare îmi plăcea de tata, că era foarte deştept. Şi desigur, mă ajuta la lecţii, dar asta am uitat. Am crescut şi au început să îmi placă bărbaţii care ştiau să respire cuvinte.

Din vorbă în vorbă am ajuns la vârsta la care mi-au plăcut barbaţii care ştiau totul despre femei.

La 35 de ani îmi plac bărbaţii care ştiu totul despre mine.

Îmi plac bărbaţii prieten, care te citesc şi nu te întreabă şi stau în tăcerea ta, fericiţi în această tristă îmbrăţişare. Bărbaţii filosof, cu drame de oameni bătrâni. Îmi plac bărbaţii taţi. Priviri care îmbrăţişează şi sărută.Îmi plac bărbaţii lei. Duc luptele LOR pe teritoriile LOR, ca să stea apoi cu prada lor şi nu se mai dau duşi… bărbaţii arici – ce stau la mângâiat. Ori bărbaţii crocodil – permanenta aştepare a prăzii.

Avocaţii – perpetua pledoarie a iubirii. Inginerii – capabili să iţi povestească pe puncte cum şi de ce te iubesc. Bărbaţii care spun despre greci. Şi bărbaţii profesor, pagină cu pagină mai buni.

Îmi plac bărbaţii de pe stradă. Poartă mândri nevoi pe care nu le au şi te privesc cu priviri neurmate de fapte.

Bărbaţii tineri – care te iubesc cu o pasiune despre care ştii că e trecatoare dar ce-ţi placeee. Bărbaţii maturi, din spatele prafului aşezat pe sufletele lor.

Îmi plac amanţii. Bărbaţii care doresc ca atât cât te iubesc să te iubească bine. Şi care nu te întreabă de ce nu ai gătit azi.

Îmi plac bărbaţii care iţi aduc flori fără nici o ocazie specială. Flori de iubire. De mulţumire. De iertare. Chiar şi de păcat. Ori de invitaţie?

Să vina după tine. Tu să trânteşti uşa şi el să vină după tine.

Să te mintă. Să iţi spună că pleacă de acasă de ziua ta şi să iţi rezerve locul tău preferat doar pentru tine.

Bărbaţii preot – care iartă păcate pe care nici nu se gândesc că le-ar face, în numele unei rostite mărturisiri.

Bărbaţii care iţi stau la picioare şi îşi pun semnătură pe talpa ta.

Bărbaţii fluviu – care te iau, te zdruncină, te îmbrăţişează într-o violentă înecare, apoi calm, se varsă cu tine în mare…

Promisiunile – şi aşa se nasc visele…

Îmi plac bărbaţii care te trag după ei când ţi-e greu şi te lasă să îi găseşti când le este lor greu.

Îmi plac bărbaţii frumoşi, urâţi, cu ochelari şi fără, cu barbă sau obraz proaspăt, cu degete fine ori mâini hotărate…

Îmi plac bărbaţii.

DAR

Îmi plac şi femeile ai căror soţi, iubiţi, taţi, prieteni, amanţi, profesori şi mentori sunteţi.

De aceea mărturisirea mea este pentru voi, domnilor, să ne lăsaţi să vă iubim mai mult.

Şi promitem să schimbăm un gest al hazardului pe unul al mulţumirii şi al acceptării. Şi în loc să aşteptăm cuminţi întâmplarea, să facem un pas înainte şi… mulţumesc.

  1. Recunosc ca exista destula “poezie”, asa, in declaratia asta. Dar, nu mi-o luati in nume de rau, am mai citit bucati dintr-astea, in care se face elogiul mamei, iubitei, femeii de alaturi… uneori insotite de fotografii… alteori de piese muzicale nostalgice… Le primesc pe mail, de la prietene care se lasa induiosate. De regula se termina cu indemnuri de genul “trimite acest mesaj femeilor care inseamna ceva pentru tine…” sau “fa-ti timp si gandeste-te la tine si altfel, si-ai sa vezi ce frumoasa e viata p-orma”. Oricum, sa ai atata verva de sa umpli o pagina… Mai ca incep sa-mi placa femeile care vad asa de frumos barbatii. Ce pacat ca.

  2. Eh, trebuie sa recunosc, totul e un pic exagerat si romantios; asa cum nu-mi plac descrierile de genul asta in ceea ce priveste femeile, la fel nu-mi plac cele legate de barbati. DAR, am luat din draguta lista cateva caracteristici pe care le-am adaugat imaginii lui Fat-Frumos din lacrima 😀 … Ah, da… si nu ma omor dupa barbatii care aduc flori cu camionul! Ideala e o simbioza intre descrierile barbatilor tineri si maturi; iar in realitate, ei chiar sunt acea combinatie – necopti si intelepti, pe rand!

    Si e interesant si conceptul de leadership creativ; recunosc, mai mult a doua parte! 😀

  3. De cand am intrat in aceasta fascinanta lume a blog-urilor…ai devenit ca un mic drog il cafelei mele de dimineata si a ceaiului cu iasomie de cu seara…. Si jumatate din timp ma intreb daca o sa ajung sa te cunosc, sa respir tacerea cuvintelor tale iar cealalte parte a timpului ma intreb ce ar fi fost daca nu ai exista… Hmmm…. Nu e o chestie de moralitate ci este de cat poti duce.

Leave a Reply