Joi se fac 3 săptămâni de când am stins ultima ţigară din viaţa mea. Am lăsat în urmă 15 ani de fumat (cu intermitenţe mai mult sau mai puţin semnificative în primii 4 şi în ultimii 2). La 18 ani fumam deja mai mult de 3 pachete de ţigări pe zi şi de atunci n-am reuşit să fumez aproape niciodată mai puţin. Părăsesc acest viciu cu plămânii încă întregi, dar groaza unui diagnostic fără drept de apel mă va urmări încă mulţi ani. Oricât de sănătos aş încerca să trăiesc de-acum încolo, ştiu că mi-am cumpărat deja foarte multe bilete la loteria cancerului. Mă gândesc uneori la asta, pentru că nu mai am inconştienţa liceeanului căruia nu-i păsa de boală, de suferinţă sau de moarte.
În ultimii ani, cancerul a încetat să mai fie o boală despre care auzeam vorbindu-se şi a devenit sinonim cu suferinţa şi cu pierderea. A secerat aproape de mine şi, când spun “cancer”, în nări îmi miroase a spital şi a catafalc. Pe cel mai drag om pe care cancerul l-a luat de lângă mine mi-l aduc mereu aminte fumând. Dar legăturile astea iau foarte mult timp ca să se facă…
În secolul care a trecut, fumatul a făcut 100 de milioane de victime. O hecatombă similară li se impută regimurilor dictatoriale comuniste, care au făcut uz de cele mai ample sisteme represive din istorie. Pentru un număr egal de victime, n-a fost nevoie decât de liber arbitru şi de avdertising.
Pe lângă o astfel de cifră, orice legendă despre bunicul de la ţară care a fumat toată viaţa şi a trăit bine mersi până la adânci bătrâneţi ar trebui să pălească. Şi totuşi, ea revine cu obstinaţie în apologetica oricărui jucător la ruleta rusească.
Despre “alegerea” de a muri mai repede
N-am să devin niciodată nefumător, am să rămân, însă, tot restul vieţii mele, un fost fumător. Între mine şi cei mai mulţi dintre nefumători va exista întodeauna o diferenţă esenţială: în vreme ce ei nu înţeleg neghiobia oamenilor care aleg să-şi scurteze viaţa inhalând cu încetinitorul un drog ucigaş, eu am trăit această “neghiobie” şi nu mi-e la îndemână s-o expediez cu uşurinţă între prostelile tinereţii.
Fumatul nu este o fiţă, nu este o prosteală, nu este “lipsă de voinţă”, nu este un obicei prost (cum cred nefumătorii), după cum nu este nici un liant social, un anxiolitic, un relaxant sau o alegere (cum cred fumătorii). Pentru un fumător începător, el poate fi oricare dintre acestea sau toate la un loc. Dar pentru fumătorul cronic, fumatul nu este altceva decât o boală.
Dependenţa de nicotină este una dintre cele mai puternice şi mai nocive adicţii, în luptă cu care “voinţa” singură e, de cele mai multe ori, neputincioasă. Nu te-a frapat niciodată faptul că între fumători (oameni consideraţi, îndeobşte, “lipsiţi de voinţă”) se numără personaje cu cariere impresionante sau chiar sportivi de performanţă, indivizi care au dat de nenumărate ori de-a lungul vieţii probe de voinţă?
Am auzit de foarte multe ori reproşul ieftin după care această boală începe cu o “alegere”. Ei bine, ce să vezi? Nenumărate alte boli încep cu o alegere: alegerea de a nu te alimenta echilibrat, alegerea de a nu face destul sport, alegerea de a avea o viaţă sedentară, alegerea de a lucra într-un mediu poluat. Şi totuşi, nimeni nu le reproşează celor care suferă de marile boli ale traiului modern şi urban că “au ales să se îmbolnăvească”.
Nicotina, cel mai valoros contribuabil
Dar a le reproşa fumătorilor că şi-au ales destinul este o scuză comodă care linişteşte pe toată lumea (inclusiv pe fumători) şi perpetuează o politică de sănătate ipocrită.
Pentru statul român, este confortabil să taxeze din ce în ce mai mult produsele din tutun, permiţând în acelaşi timp comercializarea şi consumul lor, în loc să investească în subvenţionarea programelor de renunţare la fumat şi să pună un punct acestui cerc vicios.
Heroinomanii abia au la dispoziţie câteva centre de unde pot face rost de ace sterile, în vreme ce fumătorii îşi pot procura drogul la orice oră din zi şi din noapte, îl pot consuma aproape oriunde, îl pot primi gratis de la una dintre promoteriţele care invadează barurile şi terasele, toate astea în vreme ce sunt expuşi brand-urilor de ţigări la aproape toate evenimentele la care merg, în orice baruri şi restaurante, în staţiile de metrou, pe orice stradă, în autobuze, supermagazine, WC-uri, cluburi, oriunde…
În schimb, deşi statul câştigă sume enorme din taxarea produselor din tutun, nici măcar 1% din aceşti bani nu se întorc în programe de tratare a fumătorilor, care trebuie să-şi găsească singuri calea de ieşire din acest labirint ucigaş.
În România nu este acceptabil dpdv social să-i strănuţi cuiva în faţă sau să vii gripat la serviciu, dar este perfect acceptabil să tolerezi şi să încurajezi, în prezenţa foştilor fumători, consumul unui drog care face mai multe victime decât toate celelalte droguri (inclusiv alcoolul) la un loc. Felul în care interpretează restaurantele şi barurile legislaţia cu privire la locurile pentru nefumători este un bun exemplu despre cum se încurajează, de fapt, consumul şi nu abstinenţa.
Liberul arbitru la 10 ani
Am scris cu năduf şi mă îndoiesc că voi privi foarte curând cu seninătate problema fumatului în România.
Am crescut într-o familie de fumători, ai mei nu şi-au pus niciodată problema să nu fumeze în prezenţa mea. Am început să fumez la 10 ani, la sugestia unchiului meu. Lui şi prietenilor lui li se părea o chestie “bărbătească”. La 14 ani am ajuns să fumez regulat şi de-atunci nu m-am mai oprit până acum 2 ani, când am avut mai multe tentative eşuate de a mă lăsa. În România m-am simţit întotdeauna încurajat să fumez şi descurajat să mă las. Fumatul a însemnat mereu un plus de status, de încredere, de acceptare şi de socializare. Nu de puţine ori, descurajările de a mă lăsa au fost formulate explicit.
E greu să te raportezi cu seninătate la o ţară care încurajează o formă lentă de suicid colectiv şi la nişte oameni care, prin ce spun sau ce fac, par să-ţi ureze la fiecare pas “Îmbolnăvire grabnică!” sau “Metastază plăcută!”.
Poate să fie o întâmplare, dar toate tentativele mele anterioare de a mă lăsa de fumat au început în străinătate şi au eşuat în România.
Închei aici. Când am să simt că ar mai fi ceva de spus, am să revin.
Dacă vrei să te laşi de fumat, s-ar putea să te intereseze metoda asta.
Piece of advice. Nu te raporta la tine ca la un fost fumator, ci ca la un nefumator. Evident, ai in spate o experienta care te diferentiaza fundamental de un nefumator, dar ai sanse de izbanda mult mai mari daca incepi sa te vezi ca pe un nefumator. Pare o diferenta minora de limbaj, dar e mult mai mult decat atat. Cand eram pe strada cu Raluca si lumea ne cerea tigari, eu spuneam zambind: “Nu fumez” si Raluca, cu un ton de scuza: “M-am lasat”. I’m still not smoking :).
Si sa nu te astepti sa-ti faca cineva statuie pentru asta, nu aici. E firesc sa te infurie asta, dar trebuie sa intelegi ca e ceva ce tine exclusiv de tine. Daca iesi cu oameni si-ti ploua in gura cand ii vezi fumand, in loc sa simti ca te sufoci, you’re not there yet. But you will, I’m sure you will. Si daca vrei sa iesi cu un nefumator…:)
Exact asa privesc si eu fumatul: ca un fost fumator si nu ca un nefumator. Nici macar nu ma deranjeaza prea tare fumul de tigara daca nu il tai cu cutitul. Numai cine s-a òasat de fumat stie ce teribila lupta trebuia sa duci cu tine insuti.
Sper sa te tii de cuvant cu promisiunea de a ramane tot restul viatii un °fost fumator° 🙂
tot mai multe pesoane se lasa de fumat. daca in urma cu cativa ani era “la moda” sa te apuci de fumat, in ultima vreme e la moda sa renunti la asta.
daca stau bine sa ma gandesc, sunt fumatoare pentru ca eu imi doresc asta. imi place sa fumez si nu sunt suficient de speriata pentru a o face.
probabil ca ar trebui sa fac un set de investigatii medicale…cu siguranta, rezultatul m-ar scutura de-a binelea, dar acum organismul meu nu da semne de boala, deci de ce sa merg la medic? si lista scuzelor penibile poate continua.
oricum, sper sa reusiti sa stati departe de tigari, toti cei care ati facut pasul acesta! succes!
@ runbaby, mersi de sfat, ştiu ce spui, dacă mi-ar cere cineva o ţigară, i-aş spune că “nu fumez”, nu că “m-am lăsat”. făceam o diferenţă în text to make a point.
nu, nu-mi plouă-n gură când văd fumători (allen car rulez indeed), dar nu mă simt deloc bine cu fum all around. n-aş zice că mă sufoc, dar nu-mi place, miroase urât, mă ustură ochii şi mă gândesc mereu la mirosul impregnat în haine. am fost acum o săptămână la un teambuilding şi m-am culcat în fiecare seară devreme pentru că nu mai puteam să stau în fumul făcut de 7 fumători într-o încăpere de 10 metri pătraţi.
Spune-mi cum poti determina pe cineva sa se lase de fumat – chiar daca e tot cam pe la varsta aia de care zici tu, cand constientizeaza toate lucrurile nasoale care se pot intampla, si pe langa asta, mai are si un set de analize care certifica – grasimi care infunda vase, colesteroale so on…functioneaza santajul sentimental? Am epuizat multe resurse, chiar am nevoie de ceva care sa functioneze…:(
părerea mea e să te dai lup moralist după cel puţin un an ca nefumător.
eu am deja 9 luni. e drept că din când în când, la alcool, am mai călcat şi eu strâmb. 😛
“Sa te lasi de fumat e cel mai usor lucru din lume, numai eu m-am lasat pana acum de 100 de ori”
Eu am aproape… stai ca trebuie sa o iau de la inceput.
mie marketingul mi-a pus capac! dupa 8 luni de nefumatoare pur si simplu, fara sa visez ca fumez, fara sa stau in fum, fara nici o amintire a faptului ca fumasem vreodata au aparut tigarile alea subtirele de la Kent. and I had to try one! 😀
si acum nu gasesc nici un motiv sa ma las. suna stupid, dar asta e.
Sunt de admirat cei care renunta la fumat, uite ca mie nu-mi iese, desi doctorii mi-au cam recomandat s-o fac…
E bine sa te lasi de fumat. N-am mai fumat de cam multisor. Sa tot fie vreo 2-3 saptamani. Cred… noi sa fim sanatosi.
Bravo Dragos,
spectrul asta al cancerului a lovit si prin familia mea si e extrem de neplacut si dureros sa vad ca nu e o joaca si o statistica ci o problema reala. Bine, eu stiam, ca nu sunt fumator si mi se pare o lipsa de vointa sa nu gasesti un motiv sa te lasi cum zice cineva mai sus. O cochetarie cu consecinte grave.
Fumatorul lovit de cancer are 60 de ani si fumeaza de 40. Nici alcoolul nu l-a ocolit, dar ficatul e ok. Asa ca intr-un fel e de asteptat, insa tot e dureros si tot din familie…
Oricum, fi tare si tine-te departe, am dat si eu cadou o carte de-a lui Carr o data insa a esuat. depinde de vointa totusi
Citez din vastele opere ale Simonei:
“Bai, deci Bucurenci e organizat si cind se lasa de fumat! Prima oara cind s-a lasat de fumat, acum vreo doi ani, s-a lasat ca la carte, nenica: Cu antidepresive si flipchart! Da, da, cu flipchart. Intrai la el in birou si vedeai asa: intii pe Bucurenci nervos (pai, n-auziti ca se lasa de fumat?) si apoi flipchartul cu “Simptomele sevrajului”. ”
Eu m-am lasat pur si simplu, intr-o zi de iarna in Toronto. Fara flipchart si probleme, depresii sau complicatii. De la 3 pachete pe zi, la nici o tigara. Simplu si eficient.
Si eu am 24 de zile….stiu exact pt ca a fost aditionalul cadou de 1 martie. Gandul ca copii mei ar incepe sa fumeze vazandu-ma…a fost suficient.
Repede, sa semnam petitia impotriva cancerului. Ii aratam noi lui, ca la chinezii astia din Tibet. Nu se pun ei cu noi.
Am inceput si eu sa citesc cartea curios fiind de metoda de abordare. Nu mai fumez decat ocazional dar m-ar interesa sa aflu mai multe in caz ca vreau sa ajut vre-un prieten care vrea sa se lase. Introducerea m-a captivat. Ataca la radacina.
Nu pot decat sa te felicit ca te-ai lasat de fumat. Eu nu pot. Eu cand fumez ma uit in scrumiera.Nu prea gandesc 🙂
Trebuie sa ai vointa. Vointa la romani mai greu.
Iti doresc in continuare multa vointa pentru ca vei avea nevoie de ea in lunile care urmeaza. Cel mai greu moment nu e prima saptamana, sau a doua sa a treia, ci dupa 4 – 5 luni. Atunci intervine recidiva, si pentru mine prima data cand am incercat sa ma las, dupa 4 luni nu am mai putut si m-am reapucat. A doua oara mi-a reusit 🙂
@Razvan
Felicitari. Acum ma gandesc sa reiau campania de a ma lasa de fumat
@Petrisor
Nu trebuie sa ai vointa, asta e o iluzie des intalnita. Trebuie sa vezi lucrurile altfel. Atat.
Eu nu depun aproape nici un efort in a fi vegetarian. Poate mai salivez la mirosul unor mici la gratar dar e ceva reflex cauzat de amintiri. Nu ii doresc si ma abtin aplicand vointa ci efectiv nu-i mai doresc.
Ca sunt licean (si ca nu fumez ) iti zic ca vad copii in clasa a7 a fumand.Ma gandesc uneori ce vor face peste cativa ani ca daca la varsta de 13 ani fumeaza un pachet pe zi, in cativa ani sigur n-o sa se mai poata lasa caci e mult prea greu.(scuze limbajul sec:)) si exprimarile fara de nimic in ele.)
Mai aveam nevoie de 5 zile in New York , si reuseam “marea performanta”, dar m-am intors aici si……
m-am lasat shi doi ani shi m-am luat din nou… acum am un an shi opt luni, sper ca de data asta-i definitiv 🙂
@ Petru
O sa ma gandesc la asta 🙂
Esti tot sub influenta “advertisingului”. Dependenta de nicotina este advertisingul celor din tabara opusa, a industriei farmaceutice. Nu exista nicio dependenta de nicotina, exista doar o dependenta de gest. 3 pachete/zi inmultit cu 20 de tigari inmultit cu 5 minute/tigara rezulta cat timp din cei 15 ani de fumat ai facut gestul de a duce mana la gura. Daca in primele zile dupa ce te lasi de fumat gasesti metoda prin care sa inlocuiesti sau sa elimin acest gest ai scapat definitiv de fumat. Dependenta “fizica” de nicotina este o inventie. Sa te lasi de fumat este cel mai simplu lucru din lume. Pur si simplu renunti. Ba da,este o chestie de vointa. Doar de vointa. Acele “personaje cu cariere impresionante sau chiar sportivi de performanţă, indivizi care au dat de nenumărate ori de-a lungul vieţii probe de voinţă” au dat deja dovada lipsei de vointa in momentul in care s-au apucat de fumat. Da-mi exemple concrete si-o sa-ti gasesc cu siguranta dovezi ale lipsei de vointa de-a lungul vietii/carierei lor.
Un fost fumator cu “doar” 13 ani de “activitate” si “doar” doua pachete pe zi.
bun subiectul asta legatde fumat.
am fumat si eu cum ati facut-o toti cei de aici,am renuntat acum cativa ani pentru vreo 7 luni,am inceput din nou si am renuntat din nou…de vreo doua luni.
acum sper ca va fi pentru totdeauna ,simt asta.
le-am lasat intr-o zi obisnuita,nu una psihologica de genul:1 ale lunii,15, 1 ianuarie,ziua de nastere;nu,intr-o banala zi de 5 februarie 2008.
in fiecare zi cand aprindeam tigara imi veneau in minte cuvintele unui om batran:”mai tata,eu cand fumam,la fiecare tigara aprinsa,ma faceam singur TAMPIT,….dar tot o aprindeam”
eu nu vreau sa fiu tampit si nici omorat de acest drog,sa-mi las familia fara ajutor.
nici voi nu vreti,asa-i?
ATUNCI HAIDETI SA SPUNEM UN NU HOTARAT FUMATULUI.
va mai propun ceva:peste o luna,dupa Sfintele Paste,sa postam iar cate ceva pe aici,sa vedem daca am reusit definitiv sa renuntam la fumat
eu stiu sigur ca am fost mereu o nefumatoare. am inceput sa fumez pentru ca era biletul de intrare in lumea adultilor; trebuia sa particip si eu la fumul gros care ne invaluia apartamentul. asta îmi placea: sa fumez acasa cu ai mei.
noroc ca mi-am amintit, dupa vreo 10 ani, cand nu mai trebuia sa demonstrez nimanui ca sunt adult, ca de fapt sunt nefumatoare. nu am de ce sa zic ca mi-a fost prea greu sa ma las; nu mi-a fost. dar pofta exista in continuare. si ma pandeste dupa colt.
oricum, ultima oara cand m-am lasat (definitiv?) a fost si pentru ca te-am vazut pe tine nefumator. iti sta bine!
@normal
Organizaţia Mondială a Sănătăţii are altă opinie. Nu ştiu din ce surse ştiinţifice ai tras tu concluzia că nicotina nu dă decât dependenţă gestuală. Sursele mele spun că se cunoaşte chiar şi mecanismul adictiv al nicotinei şi receptorii ei la nivel cerebral.
“Most tobacco users will want to quit but will be unable to because of their dependence on a highly addictive substance.“
“Cigarettes and other smoked tobacco products rapidly deliver the addictive drug nicotine to the brain immediately after smokers inhale – about as efficiently as an intravenous injection with a syringe. (…) But because the effects of smoked
tobacco last only a few minutes, smokers experience withdrawal symptoms unless they continue to smoke.”
De aici. Mai multe despre fumat şi dependenţa de nicotină pe site-ul OMS.
Felicitari!
@Petrisor
Multumesc. Succes in “aventurile” care te asteapta. Daca as putea sa-ti dau un sfat, cred ca cel mai bun ar fi sa te lasi direct, fara tam-tam, fara sa te gandesti cu jind la ultima tigare si fara sa notezi in calendar si pur si simplu sa stii si sa-ti reamintesti mereu ca TU asta vrei. Cred ca au fost mai multe sfaturi acolo 🙂
Felicitarile mele. Si eu sunt fumator de aproape 13 ani, am avut n incercari sa ma las, dar mereu anturajul stresul, mediul de la serviciu unde “a iesi la tigara” e ceva normal, toate au facut sa continui sa cumpar otrava legala. POt sa iti spun ca m-am lasat aproape 2 ani de zile si m-am reapucat…de ce nici pana azi nu stiu. Vad insa ca din ce in ce mai multi incep sau cel putin incearca sa se lase. Eu de-a lungul timpul am tot incercat si pot sa zic ca metoda o stiu. Prin urmare ma voi lasa si eu cat de curand si as vrea sa pot sa merg pana la capat. Pana una alta iti urez mult succes.
daca te tine juma de an, promit sa-ti fac o prajitura sa sarbatoresti. sau o coliva in memoria defunctului obicei. desi pentru aia ar trebui sa-i cer sfatul mamei ca ea se pricepe.
Am 32 de ani si tocmai m-am apucat de fumat, de cateva luni. Neprogramat. Amicii au incercat tot felul de interpretari ale gestului: ca ma plictisesc, ca vreau sa pozez, ca ma revolt fata de isteria occidentala impotriva fumatului, ca am nevoie de o garnitura cu care sa mearga mai bine trăscăul. Fleacuri. Pur si simplu mi-a venit. Cred ca ideologizam prea mult si tindem sa plasam in perspective polemice cele mai insignifiante gesturi. Nu neg ca exista oameni care o fac din anumite cauze, cer insa sa se respecte dreptul celor care fumeaza pentru ca “le vine”. Nu ma uit la televizor si nici nu accept sa imi explice un copywriter omniscient cum ca el ma poate determina subliminal sa dau banii pe tigari prin nu stiu ce afis de kkt. Cred in libertatea spiritului unora (inclusiv al meu) si de aici, in mod necesar, la imunitatea in fata supraestimatei industrii a advertisingului. Cand fumez, pur si simplu fumez, fara cauza si scop.
Nu sunt idiot si voi incerca sa imi feresc copiii de chestia asta, pentru ca realizez ca nu le face bine. Totusi, in momentul in care ei imi prezinta…nici macar argument nu-i pot zice, un gand ca cel de mai sus, nu prea mai am ce sa le fac. Cancer? O, da, e cumplit. Aruncam dracului tsigarea. Dar atunci ce ne facem cu cele 1,09 milioane de cururi de eshapament cate numara Bucurestiul acum, care ne umplu plamanii cu tot tabloul lui Mendeleev? Dar cu mancarea noastra dietetica, cica usoara, cu puii de supermarket pe care daca i-ai inscrie la un concurs de atletism l-ar face uitat pe Ben Johnson la cati steroizi le colcaie prin tartitza? Si ma opresc aici, ca nu mai am chef sa detaliez teza din Fight Club: la cate produse marginale consumam, suntem noi insine produse marginale.
Revenind la fumat, nu exclud sa ma las candva, cand imi vine. Atunci promit sa ma limitez la tsigara de dupa, că shi Scaraoschi din snoave, dupa ce scotea 6 coaste de drac din posedate, tot le mai lasa una, pentru asezonare.
Eu cred ca produsele de sinteza cu care e tratat tutunul sunt de fapt problema, nu tutunul in sine.
Mai degraba acuzati marile corporatii ale tutunului ca pervertesc aceasta planta, prin diverse procedee, vanzand-o in umbra a tot felul de branduri care ascund o pleiada de chimicale sub etichete frumos colorate. Compay Segundo a mancat oaie, a baut rom si-a fumat puros toata viatsa lui, si-a trait aproape 100 de ani.
Compay a murit la 95 jumate 🙁
am incercat si eu sa fumez si sincera sa fiu nu am gasit nimic interesant in a fuma… dar, cu toate acestea inca mai simt tentatia d a mai pune mana p o tigara.
am citit tot ce ai scris, si, sincera sa fiu, m-a ajutat destul d mult… nu am gandit nici o data asa despre fumat… m-ai pus p ganduri… foarte interesant…:*
problemele vor fi tot timpul. totul e sa nu cedezi lui “ce poate fi o tigara?” in rest bravo.
Poate ca aici e problema: incerci sa cauti o definitie, sa descoperi mecanismele care conduc catre acest “viciu”. Este normal ca mintea sa caute o explicatie logica, dar asta nu va rezolva problema cu dependenta. Cred ca ar trebui sa cauti mai adanc. Sunt convinsa ca dispui de resurse interioare.
bon chance
come on..nu e greu sa te lasi de fumat….iti terbuie doar putina vointa…
fara nicorette, fara pastile, fara bombonici, ..si fara nervi.. u e o lupta interioara……pur si simplu iti foloseswti vointa ta.
ca si cum vrei sa iei sa bei un pahar cu apa, asha vrei sa nu fumezi.
iti demonstrezi ca orice ar fi corpul ti se supune.
@ ania
nu folosi santajul sentimental. raneste prea tare. cel mai bun lucru pe care il poti face e sa pui umarul, sa sustii persoana in cauza chiar si mai mult. fi persuasiva, dar nu da mai multa atentie viciului decat persoanei..
adica eu asa as prefera sa se comporte cineva daca ar vrea sa ma las de fumat.. 🙂
Bravo Dragos,
sper sa reusesti sa scapi de acest viciu. eu nu am fumat niciodata, shi nici nu am habar cum se aprinde o tigara. prietenii mei de liceu adesea ma priveau ca pe un extraterestru cand la “reuniuni” le explicam statistica OMS in timp ce ei fumau pachet dupa pachet. la faculatete, acelasi lucru. acum imi continui studiile in Spania, shi vreau sa va zic ca e mai grav decat in Romania sau R.MOldova(de aici sunt originara), studentii fumeaza la greu impreuna cu profesorii. am facut o mica statistica (pentru mine)din 60 de persoane din flux, 10 sunt nefumatori. mai mult decat atat la nivel national nu prea am vazut sau auzit sa se ia masuri. e trist dar adevarat. din fericire in familie am avut un exemplu de urmat,ai mei nu sunt devoratori de tutun, asa ca nici eu nu VOI FI
E bine cand o persona relativ publica si care probabil reprezinta un exemplu pt. cei tineri promoveaza astfel de articole, macar un fumator daca se lasa in urma lui, e victorie categorica.
Are cineva un foc… vreau sa ies si eu la o tigara. Mi-ati facut o pofta incredibila.
Felicitari, Cocalard! Cea mai bine scrisa postare. Evident, sunt fumatoare, in conditiile descrise de Cocalard, nu ma intereseaza publicitatea etc. si o sa ma las intr-o zi pur si simplu (a mai scris cineva ca iti trebuie doar vointa, si asa este, nu pastilute, plasturi si alte prostii). Am o varsta la care ma calca pe nervi toti moralistii antitutun, care fac pe psihologii cu mine. Macar mi-o fac cu mana mea. Alte surse ne scurteaza mai curand zilele. A! Fumez tigari catalogate mai curand “proaste”, de fapt, cele mai nocive sunt tigarile considerate “fine”, alea au tot felul de “sosuri” – asta am inteles ca e termenul utilizat in industria tigarilor – , adica tot felul de chimicale care le dau aroma etc. Si, inca o data, felicitari lui Cocalard, ai un stil deosebit de a scrie.
ce e asa greu sa te lasi de fumat? trebuie doar sa-ti gasesti un hobby si sa ai vointa.
@dana
Cred ca inconstient aproape fac asta…adica sustin cat pot…deocamdata singura metoda pe care am gasit-o ca sa zic ca am inceput ceva este sa ascund cate un pachet prin casa – cand el nu-si mai ia tigari deloc(asta e regula de comun acord stabilita) si sa ii dau sa fumeze in loc de un pachet pe zi, doar 5-7 tigari/zi (maxim 10 cand chiar nu mai suport sa-l vad nesuferit si vreau un zambet absolut unic…problema e ca am senzatia ca devin eu dependenta de starea pe care i-o dau cand ii ofer cu “linguritza”cate o tigara…si sunt tentata sa dau tot mai des…ma invart in cerc – faza e ca tot ce am citit ca trebuie facut cand e sa se lase cineva de fumat, aplicat pe el, ma transforma intr-o zgripturoaica si in mama lor cand nu ii mai dau tigara dinainte de culcare…
cat ma bucur ca nu m-am apucat de fumat…. daca nu m-am apucat pana acum nu cred ca o sa o fac in viitor.
@ania
am impresia ca doar tu vrei ca el sa se lase de fumat… stiu ca suna dur, si eu nu as putea-o face, dar..trebuie (greu cuvant, trebuie) sa fii categorica. sa-l faci pe el sa vrea. nu poti tu lua decizia in locul lui. asteptam o perioada sa gagesc pe cineva sa vrea mai mult de la mine ca sa ma schimb, inclusiv sa renunt la fumat. dar nu e asa..de fumat te lasi cand VREI sa te lasi.. daca poti, fa-l sa vrea 🙂
gasesc*
Felicitari !
Si iti doresc multa sanatate !
felicitari ! de s-ar lasa si al meu de fumat ?!
@mr.bucurenci
OMS spune ca fumatul ucide.Aici exista statistici. Faptul ca acolo scrie, printe altele,ca nicotina e “highly addictive substance”, asa pur si simplu, fara argumente palpabile,nu inseamna mare lucru.Intre zecile de miliarde de dolari care se invart in industria tutunului sau industria farmaceutica, ceea ce spune OMS pe doua randuri nu are prea mare greutate. Daca prin mecanismul adictiv intelegi eliberarea de dopamina, atunci nicotina da tot atat dependenta cat o bere rece intr-o zi cu 40C sau deschiderea unui cadou de Craciun. Sa fim seriosi, vorbim despre tigarile cu tutun, nu despre alte tigari. Iar ca sursa stiintifica am propriul meu corp, care dupa multi ani de fumat serios, nu a cerut nici macar un minut nicotina, dupa ce am hotarat sa nu mai fumez. Alte “surse” cu marketing puternic in spate nu ma pot convinge. Ceea ce vreau sa spun este ca faptul ca-i renuntat la fumat e un lucru foarte bun, dar este un lucru absolut normal si simplu. Deci, cei care vor sa se lase de fumat o pot face instantaneu,daca au un MINIM de vointa. Este vorba DOAR de vointa.
Daca vrei sa iti numeri zilele de nefumator iti recomand plug in-ul pentru mozilla firefox – Quitmozilla. Sunt nefumator de 1 luna, o saptamana si 2 zile. Pot sa spun ca ma simt foarte bine.
Si eu m-am lasat de vreo cinci zeci de ori de fumat.
Succes
Cand am sa reusesc sa ma las, am sa adaug un nou comment :),poate o sa fie curand, pana atunci sper sa nu te apuci iar, pari destul de convins ca nu mai are sens sa fumezi!!
Se pare ca sunt tone de lucruri de spus pe tema asta…si tone de fumatori de fapt 🙂 E un subiect de succes unfortunately.
@Dana
Lucram la a-l face sa-si doreasca si el sa se lase cu adevarat…un bb :)Nu fumatul e motivatia pt a face bb dar simt ca e cel mai puternic antidot si singurul “neexploatat”.
Eu am dat din intamplare de blogul tau si vroiam doar sa-ti spun, desi nu te cunosc, ca te felicit pentru alegerea facuta si-ti doresc succes in noua viata ! 🙂
am si eu quitomzilla pt firefox 🙂
Mi-am propus sa ma las de fumat la 1 ale anului curent. Am facut-o de 1 martie abia, intr-o seara, impreuna cu Ina, dupa cateva beri baute, am zis ce-ar fi daca…
Am rezistat cateva saptamani, pe-urma am inceput sa ma mai prostesc cu cateva tigari pe seara, dar nu in fiecare seara.
E un evident progres pt mine, de la 20 de tigari pe zi timp de 7-8 la 3-4-5 o data la cateva zile.
Small steps si ma las de tot.
Si stiu ca de obicei cred ca nu exista bine si rau ci doar perceptii diferite 🙂 dar cred ca fumatul chiar e evil 😀 Desi it tastes good.
Observatii. N-am fumat 2 saptamani, cand am pus gura iar pe tigara mi s-a parut de cacat. A doua tigara a fost mai ok si incet incet m-am reobisnuit [which is not ok].
In alea 2 saptamani nu prea-mi placea sa stau langa fum si fumatori, dar mi-era pofta pe alocuri. Daca nu-i vedeam, era ok, n-aveam pofte, uitam de tigari.
Which reminds me – de ce e legal tutunul dar iarba si hashul nu? Cred ca dac-ar intra-n ilegalitate si tutunul ar scadea numarul fumatorilor brusc [dar ar spori si comertul ilegal si bla]. Stiu ca nu se doreste, ca guvernul, ca marile companii, ca interese, ca fuck life show me the money…
Sa nu uit: e naspa cand obosesti daca alergi dupa autobuz sau daca urci scarile – unul dintre motivele pt care m-am lasat.
Si bine-a observat cineva ca e trendy sa te lasi de fumat 🙂
Scuze pt acest post fara cap si fara coada
and ppl – quit your devilish behaviour 🙂
FUMATUL NU ESTE O CHESTIE DE VOINTA CI DE MOTIVATIE
Cu tarie cred ca a te lasa de fumat este de fapt o chestie de motivatie si nu de vointa, ca vointa este direct deterrminata de motivatie.
DECI ATENTIE LA CE MOTIVEAZA CA SA VA LASATI DE FUMAT.
filozofie pura georgiana
Am 2 ani jumate de fumat in spate din cei 18 pe care ii implinesc de maine in 2 saptamani. Culmea, cand am intrat pe postul asta, tocmai imi aprinsesem o tigara. Ultima oara cand te-am vazut, erai cu Nanotekul in mana. Nu stiu daca am fost neaparat surprinsa, pentru ca mereu te-am perceput ca pe un fumator care nu fumeaza.
Totusi, acum ca am terminat tigara, ma voi uita lung la pachet pana o voi aprinde pe urmatoarea.
Bafta multa, Dragos. Nu e neaparat vorba de vointa, ci cat de o infrangere a unei slabiciuni.
S.
fumatul a fost pentru mine mai mult o chestie de atitudine, mi se parea ca am o alura diferita decat ceilalti din mediul in care traiesc si imi place sa fiu diferit…sa fiu ceva ce cei din familie nu sunt…
daca a fost o motivatie buna…nu conteaza ma simt mai dezghetat , mai experimentat, am ” fumat ” si chestia asta..
Foarte bine! 😉
Ai ales sa nu mai fortezi oraganismul sa aiba de-a face cu peste 4000 de substante chimice toxice:) intamplator sunt studenta la Chimie – specializarea Biochimie:)
ceea ce se intampla in viata mea vis-a-vis de fumat e exact opusul experientei tale. sa tot fie vreo 10 ani de cand socializez si eu si ies in cluburi sau in baruri cu prietenii. in tot rastimpul asta, am fost nefumatoare convinsa. nu ma deranja fumul absolut deloc pentru ca ai mei fumeaza de cand ma stiu, insa nu m-as fi imaginat niciodata cu tigara in mana. de catva timp, din prostie, din joaca sau poate din inconstienta, imi aprind cate o tigara, sub diferite si false pretexte:
ca merge la un pahar cu vin, ca stau la o discutie cu prietenii, ca sunt nervoasa….prostii….in momente de luciditate, mi-e teama sa nu devin dependenta din joaca mea prosteasca….
am intrat pe site-ul tau azi din curiozitate pentru ca am citit un interviu cu tine si mi-am zis ca vreau “sa aflu mai multe despre omul asta”. acum stiu ca data viitoare cand voi fi tentata sa-mi aprind o tigara, imi va veni in minte articolul tau.
daca-mi permiti…
Felicitari celor care s-au lasat de fumat! Va apreciez pentru asta, desi nu va cunosc. (Razvan, esti o exceptie 🙂 ) De vreo 3-4 ani tot incerc sa-mi conving prietenii fumatori sa renunte…dar se pare ca nu prea am reusit.
Tata a fost pentru mine un exemplu ca se poate! E drept ca i-a venit mintea la cap doar atunci cand a facut o criza intr-o seara in care a abuzat de tutun … , dar a spus clar ca nu mai pune tigara in gura si asa a fost. Sa tot fie vreo 10 ani de atunci …
Deci, de putut se poate. Dar iti trebuie multa vointa.
Succes!! Rezistati tentatiei!
http://www.pleiada.wordpress.com
Citesc acest articol şi mă amuz – îmi retrăiesc adolescenţa în care trebuia mereu să argumentez de ce fumez.
Bănuiesc că ai făcut public lăsatul tău de fumat ca pe o metodă suplimentară de ajutor şi mă amuză şi mai tare.
Nu mai fumez de 5 ani. Între timp am şi uitat că am fost fumătoare, deşi am fumat din toţi plămânii mei.
Fumam cu mare pasiune pentru că pur şi simplu îmi plăcea. Nu voiam să mă integrez în nici un anturaj, nu voiam să fiu populară, dar voiam să fumez. Nu am fost victima publicităţii pentru că în tinereţile mele nu eram aşa invadaţi de reclame. Nu pot să dau vina nici pe familie pentru că părinţii mei sunt profund nefumători. Recunosc, pe lângă fumat mi-am dezvoltat un hobby secundar: urmăream reacţiile celor din jur când îmi aprindeam o ţigară. Inevitabil, toţi erau şocaţi că eu, cu chipul meu angelic, puteam să fiu un monstru fumător. Chiar şi azi, când mai spun că am fumat, oamenii se uită cu neîncredere.
M-am lăsat de fumat într-o zi în care nu îmi propusesem asta. Timp de 2 ani, mintea mea îmi tot zicea că nu prea e bine să fumezi. Aşa că, 2 ani de zile, am adunat dovezi din diverse surse pentru a mă asigura că fumatul e într-adevăr nociv. Ceea ce m-a convins a fost chipul mătuşii mele care după treizeci de ani de fumat intensiv s-a transformat dintr-o femeie frumoasă într-o colecţie de riduri, piele întunecată şi mirosuri tari.
Nu am trecut nici prin sevraj şi nici prin palme peste mâini ca să nu îmi aprind o ţigară. Mai aveam ocazional momente jenante în care ieşeam cu prietenii mei fumători şi involuntar puneam mâna pe pachetele lor de ţigări, scoteam una, o duceam spre gură şi mă opream zâmbind aducându-mi aminte că acum sunt în altă tabără.
E clar că spaima stă în spatele abandonării fumatului. Vă întrebaţi de ce sunt cei care s-au lăsat de fumat mai vehemenţi împotriva fumătorilor decât nefumătorii? De ce nu mai suportă locurile în care se fumează masiv? Raţionamentul e simplu: ei au făcut alegerea de a fi sănătoşi renunţând la fumat, iar această alegere este complet anulată de cei care fumează. De ce s-ar expune fumatului pasiv care este şi mai ucigător decât cel activ? Care ar mai fi rostul renunţatului la fumat? Aşa că mă amuz de fiecare dată în ipostaza de a alege mereu un loc la nefumători sau de a fi revoltată când acest loc este doar cu numele, în practică nefiind decât aerul care îi desparte pe fumători de nefumători.
Cineva voia să ştie cum să se lase de fumat. Cred că nimeni nu poate pretinde că deţine secretul. Mi se pare hilară de-a dreptul sugestia de a mesteca bomboane, gume sau seminţe. Eu eram fumător, nu rumegător. Şi dup-aia se întreabă de ce s-au îngrăşat.
Succes celor care vor să se lase, precum şi celor care au renunţat deja la fumat! Nu trebuie uitat că e nevoie de disciplină ca în orice facem în viaţa asta, de la spălatul pe dinţi la luarea deciziilor importante.
PS M-am cam lăsat dusă de vorbe, poate şi pentru că o parte din cele mai frumoase amintiri pe care le am se învârt în jurul unei ţigări.
Ei, m-am lasat de fumat, dupa 24 de ani, un pachet pe zi, mentolate. Mi-am schimbat locul de munca, si ar fi trebuit sa parcurg 100 de metri pina la fiecare tigara, si inapoi. Am apelat la o metoda de biorezonanta electromagnetica. M-a costat vreo suta de pachete de tigari, am avut dupa aceea un semestru extrem de stresant din toate punctele de vedere, dar am rezistat. Nu exista tipare pentru renuntarea la fumat, nici psihologice, nici fiziologice. Fiecare alege sau nu, reuseste sau nu. Enjoy
eu nu am sa ma las niciodata de fumat
ideea asta imi permite sa fumez o data la cateva luni, sau si mai rar daca am chef, cand mai prind cate un trabuc
e adevarat ca atunci cand il prind il fumez nu doar il pufai, insa si eu sunt fumator de la 10 ani, adica de vreo 18 ani
pe de alta parte, tot fumul pe care il inghit zilnic in trafic pe bicicleta, ma cam deprima, caci renunt constient si voluntar la un obicei nociv, insa toate eforturile mele sunt anulate de catre societatea in care traiesc
asa incat ma intreb uneori, oare nu e mai bine sa ma reapuc de fumat, sa imi cumpar o masina si sa injur biciclistii care se amesteca in trafic si astfel sa intru si eu in randul oamenilor maturi din romania? dar dupa aceea imi aduc aminte de faptul ca peste cateva luni ma voi relaxa pe una din plajele australiene, si ma voi juca iar cu nisip asa cum faceam cand eram copil, si in acel moment ma duc la doctor, imi scot un certificat medical pentru o saptamana si plec undeva la munte sau la mare ca sa treaca timpul mai usor pana atunci
p.s. lucrez la o companie de tutun care se autodeclara responsabila; social responsibility inteles in romania inseamna sa vinzi tigari cu orice pret imbolnavind generatii intregi de parinti, de ai caror mica parte din copiii ramasi orfani, compania le ofera niste donatii de echipamente casate sau sponsorizeaza nu stiu ce campanie united way; cu un singur lucru sunt de acord: este vorba de alegerea fiecaruia, si spun asta in calitate de fost si actual fumator care ma las 🙂 dar si ei ar putea sa o lase mai usor cu ipocrizia asta de responsabilitate sociala, caci daca ar fi autentica, atunci eu as fi somer
cel mai greu lucru in a te lasa de fumat mi se pare disparitia aceea de usurare a socializarii in baruri, cluburi, etc. cand nu sunt undeva unde trebuie sa cunosc persoane noi sau sa interactionez cu persoane pe care nu le cunosc, sau doar cand sunt intr-un loc in care e importanta relationarea cu ceilalti chiar si la cel mai mic nivel (incluzand si schimbul de priviri nevinovate intr-un restaurant) imim este foarte greu sa ma abtin sa nu aprind o tigare. in rest ma pot abtine si pot trece perioade destul de lungi fara sa pun o tigare in gura.
Foarte bun articolul. Ma pregatesc si eu sa devin un fost fumator de vreo 4 zile. Ma rog, eu sunt mai norocos: fumez doar de trei ani de zile. Si sper sa ma las. Cu cat mai repede cu atat mai bine 🙂
up!