Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.
Femeile care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.
Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.
Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.
Cele care nu închid ochii când le săruţi.
Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noştri. Femeile pe care le vedem din An în Paşti, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră.
Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele şi apoi îşi bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef.
Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine şi flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc.
Femeile care miros a aşternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu uşa de la baie deschisă, care ne dezbracă în lift şi ne-o trag în holul blocului.
Femeile care sforăie.
Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viaţa noastră ca rapidul de Constanţa prin halta Bucureşti Triaj.
Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.
Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.
Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.
Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.
Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.
Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.
Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.
Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.
Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduită nici măcar memoria.
:: apărut în The One, iunie 2008
no comment… just congrats!
Este cel mai frumos elogiu adus femeii de la “De ce iubim femeile” incoace, sper sa nu te deranjeze comparatia, era inevitabil, mi-ai rascolit cele mai intime si mai nebanuite ganduri.
superb si breath-taking
Cam dubios privesti tu femeile
Seamana cu romanul “Elogiu femeilor mature” de Stephen Vizinczey. Dupa el te-ai inspirat sau e doar o coincidenta? Daca e coincidenta, iti recomand acest roman, e savuros si foarte lucid. Cred ca inca mai e de gasit prin librarii.
E unul dintre cele mai controversate art. pe cere le-ai postat. Fie ca esti un mare iubitor de femei fie ca esti un misogin prin excelenta.E ca si cum ai spune:”eu mi-am facut datoria, pasesc si merg mai departe”.Orice femeie adevarata, bunaciune sau nu,ti-ar raspunde ca nu are nevoie de elogii “postume”.Are nevoie de un barbat… adevarat. Pudelii infantili sa-si puna lesa singuri si sa se lase plimbati de domnisoarele pretioase si fitoase.
o femeie adevarata …de curand.
@monstru, l-am citit pe Vizinczey acum vreo şapte ani. Totuşi, în afară de titlu, nu prea seamănă…
cunosc cel putin o femeie care e toate in una.
putin din fiecare?nu..tot din oate si toate in una.
e ciudat.
superb,oricum.
Bucurenciule, tata, daca texul asta-i scris de tine (fara sa te fi inspirat de pe undeva), te felicit sincer. E bun! Stiu ca ti-am “tras-o” pe unde te-am prins( in orice caz prin mai multe locuri decit cele in care ti-au tras-o femeile alea bune si nebune de care vorbesti), dar cu aici mi-ai placut! Cu marxismul cum mai stai?
am stat si m’am gandit daca eu incap in vreuna din aceste categorii enumerate de tine. nici acum nu pot sa ma hotarasc.[ pana maine imi va parea rau ca am scris commentul asta si o sa regret.]
ori iubesti,ori urasti prea mult femeile…cert este k trezesti ceva in fiecare posesoare de vagin care citeste post-ul asta…:X
Foarte bun. Ai avut pana acum inca un post ce m-a lasat zile la rand cu gandul la el… A fost pus prin februarie, anul trecut.
Oricum, si acesta e extraordinar.
Trebuie sa recunosc ca dupa ce am citit acest text, am stat putin sa incerc sa il inteleg in intregime… tot nu am reusit, poate pentru ca ai vrut sa fie din start un articol macar controversat… cred ca este primul articol care, desi presarat cu idei misogine, te face sa uiti acest lucru si sa ierti pe cel care l-a scris, tocmai pentru ca este intitulat Elogiu… 🙂
Felicitari pentru el!
ma gandeam ca incercarile mele fortzate de a scrie cateva randuri aici, de ceva vreme, se vor concretiza firesc…azi cand “elogiul” tau mi-aminteste de un colind mai vechi:
Imi plang copacii cu scancet de leagan
Cant vesel, cant trist
Si-al lor bocet searbad
Ma scoate din vis, cand trist
Privesc spre seara-n care te-am cunoscut;
Colinda-mi iubito iarna din care am renascut…
Presara-mi jaratic pe pleoape inchise
Cand vesele, cand triste
De bocete in vara incinse;
De ganduri, de fapte, de vise…
Mangaie-mi tampla iubito, ca sa m-alinte
Cu coapsele iubitilor tai;
Iar cand va fi sa fie
Deschide iubito usa si las-o sa intre
Pe mama copiilor mei….
Femeile in compania carora simti perfectiunea si pe care le iubesti mai presus de fiinta ta,fapt care te sperie ingrozitor. Si atunci inseli, din dorinta de a vedea daca ele au mai lasat iubire si pentru alte suflete in lumea asta sau pentru a-ti confirma tie insuti ca iubirea pe care le-o inspiri acelor femei adevarate tine de tine, de fiinta ta si nu de imensa lor capacitate de daruire. Femeile care te palmuiesc cu ura si apoi te saruta in acelasi loc cu tandrete infinita,fiintele pe care le faci sa moara in ele insele si pe care le readuci la viata cu un simplu zambet imatur si inocent, zambet care le topeste sufletul si care le face sa ierte si sa uite orice…
Femeile pe care le respingi si de care nu poti uita, a caror imagine te urmareste mereu,femeile care te fac sa le doresti intr-o maniera disperata si care iti bantuie gandurile in noptile in care privirea goala iti este fixata aiurea iar bratele goale tanjesc la pasiunea noptilor albe. Femeile din a caror cauza iti incovoi trupul de durere si pentru care iti vine sa urli si sa plangi ca un copil si de care iti aduci aminte peste ani… cand ele te vor fi iertat si tot te vor dori pentru ca te simt ca pe copilul lor, ca pe fratele niciodata avut, ca pe amantul, iubitul si tatal lor…
Femeile care te-ar certa blajin si care apoi te-ar ierta pentru stangacii , femeile care te-ar iubi si ele mai presus de viata lor…care te-ar iubi, pur si simplu!
imi face impresia ca vorbesti din amintirile/povestirile altora …altfel ai fi stiut ca o femeie nu poate fi doar una sau doar alta din categoriile descrise de tine…esti cand una, cand alta in functie de la ce moment te aflii…in viata…intr-o relatie…
Textul e foarte complex, se vede ca ai cunoscut multe tipuri de femei, unele mai bune ca altele…
Dar stau si ma intreb: oare cum arata femeile care miros a asternut?
Felicitari! Chiar ai reusit sa cuprinzi aproape tot si mai ales sa cunosti….ai un post si un i support de la mine.
genul de insemnare pe care o simti in maduva, pe care o traiesti, care te incita si te excita si te lasi abandonat in ea.. ca intr-un tablou viu..
esti atat de egoist/sau de copil incat nici macar nu realizezi cat de egoist esti. oricum iti garantez ca in momentul in care te vei indragosti cu adevarat de o fameie vei vrea sa stai tot timpul cu acea femeie , sa ii dai orice cadou ea viseaza, sa o ti in puf si sa te rogi sa nu te paraseasca niciodata.
🙂
Comentariu de la o femeie….simplu si adevarat!
“cred ca vorbeste si el din amintirile altora …altfel ar fi stiut ca nu poti fi doar una sau doar alta din categoriile descrise de el…esti cand una cand alta in functie momentul la care te afli in viata sau intr-o relatie, …”
o femeie… => nu scrie nicaieri ca o femeie face parte doar dintr-o singura categorie…. chiar contrar… sunt impartite femeile in 2 categorii: femeile adevarate si imaculatele fecioare… unele te iubesc si ar trebui iubite, dar stii ca daca le lasi se vor aduna si vor merge mai departe… acestea sunt femeile la care te gandesti cand esti singur cu tine si “ti-o iei in mana” 🙂 (ca sa folosim un limbaj mai colorat) si altele pe care le iubesti pentru ca se pupa cumva cu fantezia ta care reflecta mama, copilaria si traumele copilariei…. cu astea ramai pana la sfarsitul vietii gandindu-te din cand in cand la prima categorie, care, dupa trecerea timpului se transforma in regrete ale unor iubiri care ar fi putut fi…
oricum… felicitari … si asa cum s-a mai scris… trezesti niste sentimente ciudate in fiecare femeie care citeste acest art.
sunt oarecum de acord cu kit, adica e clar ca-ti plac femeile dar ai si o doza de misoginism pe care ti-o da mintea ta brici si fizicul pe care-l ai, caci sunt convinsa ca de adolescent ai avut ”priza” la sexul opus fara sa faci prea mari eforturi…si da, o femeie de bun simt, indiferent de cum arata ”n-are nevoie de elogii postume” ci de un barbat responsabil care eventual sa-i dea de inteles ca n-are chef de o relatie la momentul acela ci doar de one-night-standing! te-ai scuti de multe…neplaceri.
cat despre dihotomia feminina, cred ca exista genul ”femeie adevarata”( adica abila sexual,toleranta, rafinta, cultivata si frumoasa, uneori) si cea pretioasa, adica cum ii spui tu ”zana” ori ”printesa”,care se lasa rasfatata si Doamne fereste sa nu te indragostesti de asa ceva dar…nu se stie!
nu inteleg de ce intr-o relatie trebuie uneori sa existe ”victima si calaul” ,de ce sa fie un camp de bataie cand ar trebui sa fie un parteneriat?
pana la urma si unele si altele devin bine-mersi sotii iar a-ti gasi partenera la un moment dat e o chestiune de moment potrivit, indiferent de ce categorie te vei lega cand va fi sa fie. intre timp…enjoy!
Multe femei au replicat ofuscate ba ca autorul este egoist, ba ca poti fi si una si alta, ba ca va veni ziua in care si inculpatul va intalni dragostea… Le recomand fie sa reciteasca articolul, fie sa accepte ideea ca experienta lor de viata nu se suprapune peste toate cazurile posibile din lume.
Daca nu ai inselat, daca nu ai iesit pe ascuns din casa ca sa te intalnesti cu cineva pe care nu stii daca ti l-ai dorit vreodata ca partener de viata, caruia i-ai oferit clipe demne de filme…educative fara sa iti intelegi nevoia de a-l impresiona si absenta necesitatii fiziologice a acelui moment, daca nu te-ai indragostit de a fi indragostit, daca nu ti-ai tinut in frau pornirile romantice de frica lovirii de absenta reciprocitatii, daca nu ai mers de una singura pe strazile unui oras strain acceptand ideea ca ti-ai vandut trupul pentru o scurta clipa de apreciere, daca nu suspini dupa cate un baiat trecut cateva nopti prin viata ta caruia nu-i vei putea spune niciodata te-am iubit sau as fi putut fi iubita ta, daca nu ai zambit spunand “la revedere” si nu ai izbucnit intr-un planset gol cu spatele la trenul din urma, daca nu ti-ai cautat fericirea doar in locurile imposibile, atarnata de relatia perfecta, daca nu ai o suma de pretioase amintiri amare ce iti aduc totusi un suras implinit pe buze, daca nu ai trambitat fara rusine propriile aventuri erotice de necrezut, ascunzand insa chiar si de tine adevaratele simtiri, citeste un alt articol. Pe acesta nu ai cum sa il intelegi.
Orice femeie poate ajunge iubita si mama copiilor un baiat/barbat. Nu toate trec si prin chinurile dulci ale “libertinajului”, nici nu stiu cum sa ii spun…
O “femeie adevarata”(dupa definitia din articol a termenului) nu este nici mai buna nici mai proasta decat o “fecioara”. Cu siguranta cele doua denumiri nu se exclud una pe cealalta din trupul si sufletul unei singure…femei.
Da, recunosc, mi-am dorit ca fiecare din ei sa ma iubeasca, iar amintirea mea sa fie cea mai dulce din cugetul lor. Probabil dupa asta am tanjit: sa fiu amintirea.
N-am ştiut că bărbaţilor ca tine le plac femeile ca mine!
nenea bucurenci,exceptional text! si nu pentru disocierea femei perene/femei perisabile,ci pentru ca stiu io ca stii ca si femeile care’ti sunt perisabile matale,sunt perene altuia,si viceversa; treaba e ca femeile tari joaca dublu rol,insa nu simultan,pe rand dom’le.
Eu mi-as dori varianta imbinata masculina a celor de mai sus! Crezi ca exista? i-am si facut o mica descriere.. daca mi se permite
1. suficient de increzator incat sa riste o relatie cu mine ,
2. suficient de articulat si logic incat sa polemizeze cu mine doar de dragul discutiei (stimulare cognitiva),
3. suficient de idealist incat sa lupte pentru ceea ce crede ca e just, drept si onest,
4. suficient de linistit incat sa se imbine cu temperamentul meu, uneori prea vulcanic,
5. suficient de spontan/creativ incat sa ma surprinda cu un sarut/o vacanta,
6. suficient de serios incat sa-si respecte deciziile si promisiunile facute,
7. suficient de matur ca sa-l respect,
8. suficient de sensibil incat sa stie cand sa ma aline,
9. suficient de inteligent incat sa reuseasca in tot ce-si propune cum isi propune,
10. suficient de sexi/provocator incat sa ma stimuleze toata 🙂
Lucrurile sunt simple.. atractia nu este o alegere(dar poate fi starnita la alegere – pt cunoscatori).. toate “dramele” sau “binecuvantarile” vin de la neintelegerea acestui lucru.
Alex
http://www.alextita.com
am zimbit. probabil, candva, am primit si eu un asemenea elogiu
Să încercăm un exerciţiu. Să zicem că eu ca femeie aş scrie acest text: Elogiu bărbaţilor adevăraţi.
“Bărbaţii celor mai bune prietene. Prietenii celor mai buni bărbaţi. Bărbaţii-cei-mai-buni-prieteni.
Bărbaţii care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Bărbaţii care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să îi uităm.
Bărbaţii care seamănă cu actorul nostru preferat. Bărbaţii urâţi care ştiu cum să facă o femeie să se simtă dorită. Bărbaţii care întorc capul după femei, care pun mâna pe fundul femeilor, care intră singuri în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.
Bărbaţii care nu vor copii. Bărbaţii despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin…” ş.a.
Dacă textul ar fi scris de o femeie şi dedicat bărbaţilor adevăraţi, ar părea un elogiu al bărbaţilor macho, misogini, încrezuţi şi egocentrici iar autoarea o femeie uşoară,dominată de bărbaţi. Ar părea chiar un text scris la mişto şi pe alocuri dizgraţios.
Faptul că nu se întîmplă la fel cu un text scris de un bărbat, că percepţia e complet diferită când inversăm rolurile, arată cât de diferită şi inegală e poziţia socială dintre bărbaţi şi femei.
În societatea actuală, bărbatul e cel care are un rol dominator, asta e regula. Tu scrii despre excepţia de la regulă, despre femeile care domină, care deţin controlul, care impun. În fond însă, recunoşti inegalitatea dintre sexe şi din asta îţi extragi ideile.
Nu e o critică, e doar o constatare:)
Este prima data cand intru la tine pe blog…te-am citit si mi-a placut ceea ce am citit….in legatura cu” elogiul” de mai sus..cred sincer ca este foarte real.Ai reusit sa “citesti” femeia…asa cum este ea….felicitari!!
jalnic ,josnic. dar in fond- oameni mici cu pretentii mici.multumesc
uneori simt ca apartin celor din prima categorie, poate pentru ca am un apetit sexual de care nu ma rusinez, pentru ca mi se pare incredibil de seducator statutul de femeie fatala…
dar pe termen lung, stiu ca vreau sa fiu femeia iubita pentru cine sunt, nu doar pentru ce fac…vreau sa fiu cea pentru care un barbat ar fi dispus sa-si schimbe viata…
cred ca fiecare tipologie are un farmec aparte si de admirat….
bine scris. trebuie sa fi trait, pentru a intelege.
numai bine!
m-ai facut sa plang
Sunt impresionata…mi-a placut foarte mult si…m-am regasit printre pasajele scrise….
40 de reply-uri, wow. e drept ca 39 sunt de la gagici…
femeia aia “adevarata” imi pare tare trista. cu sau fara elogiu.
Biscuti, da. Femeia aia sufera si nici ea nu mai stie cum tot din aceeasi cenusa renaste.
Nu e misogin deloc textul! Un misogin nu apreciaza femeile niciodata. Textul asta oglindeste o realitate nerostita cu voce tare- e despre femeile puternice care spera in secret sa fie iubite, dar nu vor recunoaste asta nimanui….
m-a lasat fara suflare textul tau…cine nu recunoate asta ,minte…si suntem obisnuiti sa mintim… e o stare de fapt adanc ascunsa in subcontientul nostru care iese poate o data la iveala…e frapant…
Te-am intrebat si alta data si nu mi-ai raspuns. Prin decembrie, cred… Daca ai iubit, de ce ai fugit ca un bou (asa cum chiar tu ai spus)?!? Am revenit la intrebarea asta pentru ca mi-a placut tare mult comentariul-confesiunea-eseul-textul (cam sec “textul”) tau… Foarte frumos spus dar, mai ales, adevarat… ca nu pot sa spun “foarte adevarat” :-)… Si, pana la urma, pe care dintre ele le iubesti cel mai mult? 🙂
o femeie adevarata trebuie sa treaca cel putin o data prin ambele situatii descrise. asa cum orice barbat trebuie sa iubeasca detasat, dar sa se si consume… cel putin 1 data.
@Monstru
M-a tulburat schimbarea termenilor in textul tau. O noua imagine, o noua idee? Nu cumva Bucurenci o fi scris el insusi elogiul barbatilor si ne cam trage clapa, aici, la toate?
…nu doresc sa intru neaparat in gratiile tale spunadu-ti ca-mi place articolul tau,( asa cum au facut multe cititoare si “comentatoare” a articolului)… nu este adevarat ce spui despre femei; da sunt unele elemente care ne definesc, care corespund oarecum ideii de “femeie adevarata” sau ma rog cum vizualizezi tu femeia adevarata,… dar nu cred ca femeia adevarata nu doreste copii…nu exista femeie care sa nu-si doreasca sa fie mama la un moment dat,…cel mai frumos si inaltator sentiment pe care ni l-a lasat Dumnezeu ca dar…mai bine-i spuneai articolul tau “Cum vreau sa fie femeia adevarata…”…. iti doresc sa gasesti femeia care sa te ciupeasca de fund si sa nu vrea copii…LA REVEDERE!
🙂 toate suntem “adevarate” pana alegem sa devenim fecioare… stii tu oare asta, cel “care ne stii””?
mie mi se pare ca ai avut in gand relatia ta cu o femeie – vedeta tv
Total,desavarsit si nici macar nu e inceput. Nu trebuie sa iti placa, sa intelegi sau sa comentezi acest articol. E o insiruire de evidente. Pur si simplu E. Ai fost “acolo” sau nu ai fost acolo. [punct]
DE CURIOZITATE: CATE ONE NIGHT STAND-URI AI AVUT? DE FAPT AI AVUT? DACA DA,DE CATE DIN ELE ITI ADUCI AMINTE? PANA LA URMA DOAR AMINTIRILE RAMAN, SPER DOAR SA FIE AMINTIRI FRUMOASE
si totusi, e o singura FEMEIE!:D
si eu, care credeam ca numai despre o femeie se poate spune “frumoasa si proasta”…
Bai copile!
Esti destept, frumos, avid de toate, sociabil, mester la penel, cu logica acasa si emotionalul dus, pe toate le tulburi, multe te doresc, mai ai timp girla, ce sa mai zic: aproape le ai pe toate.
Da’ noi cum mai facem broscoiule, cind ridici pretentiile atit de sus? De unde scoatem noi vorbe mestesugite, noi cei care am ramas aici jos?
Ce facem cind ele ne povestesc de Bucurenci, vara, seara intr-o camera fierbinte si noi nu ne stim cu vorba? Le spunem ca am citit si noi Real K si am tras din tigare linga el? Poate furam – prin asociere hoata – nitel din aura magica.
Vorbeam zilele trecute cu dom’ presedinte si ne intrebam ce ne mai ramine noua?
Mai stai si tu p’acasa si mai lasa articolele si telefoanele, ca altfel o sa fie doar vara ta!
Lasa imbrobodeala si treci inapoi la istoria artei.
Ca nu stii niciodata cind ajungi intr-un KZ – schnell, schnell la dus!
Sieg Heil! (daca mai aveai dubii).
PS: stai sa vezi cind o citi grasu’ de Stanciu ce-ti iei!
esti ca o constiinta centralizata care condenseaza liric gandurile noastre, ale tutulol 🙂
Herr Mircea, îmi pare rău, iartă-mă, uite, îmi cer iertare
Jur că nu se mai întâmplă până data viitoare 🙂
De grasu’ nu-mi fac eu probleme, e ocupat zilele astea (deşi aud că la micul dejun îi cam stau în croissant sau cum s-o fi numind muffinul zilele astea la francezi)
Muhahahhaha…
bate aerul dinspre cartarescu… reusit insa…
Liebe Dragos,
Nu stiu cum ii sta croissant-ul sau cum se aseaza pe muffin dimineata, da’ cred ca a dat-o pe “shaping your body” desi in pozele de pe blog am vazut ca ii gateste. Poate se consuma mititelu’ prea mult! LOL.
Ma intreb de ce nu ne raspunde.
In ceea ce priveste recidiva, las-o mai incet. Ia o vacanta, hai in Vama sa vedem ce s-a prins in navodul literar, tragem o bere si-o tigare bine invirtita si dupa aceea inapoi la job.
Sau la strins gunoaie.
Deh! Unora nu le-a placut cartea.
Mit freundliche grussen,
MS
Croissantul e minunat dimineata, alaturi de un espresso dublu cu lapte rece si un mic dejun in tacere.
Stim deja ca drumul spre inima unui barbat urmeaza calea sinuoasa a gatitului, sexului, cititului, conversatiei spumoase, a berii baute cu baietii, a preocuparilor lui, a prietenelor ei, a increderii si totusi a aventurii si lista ar putea continua…
Pana la urma, trag concluzia ca femeia adevarata e un soi de barbat, doar ca are “dotarea” necesara sa fie femeie? O himera frumoasa in care ai curajul sa presari bruma de vise care ti-a mai ramas, fanteziile si sperantele, avand siguranta ca nu o poti avea ?
Cam trista poezia asta
@Mircea: Nu şi-o ia Bucurenci, ca n-are de ce. A scris frumos, curat literar şi, cred eu, fără patimă şi învăţăminte. Am probleme cu finalul în care metafora scoicilor erodate nu e pe gustul meu, dar restul e pur şi simplu fermecător.
@Dragoş: Eu te iubesc oricum.
Ajuns oarecum la jumătatea vieţii, ceea ce pentru cei mult mai tineri s-ar putea numi senectute, iar pentru unele femei, maturitate, încep să pun totul sub umbra dubiului. N-am cunoscut suficiente ca să emit păreri calificate şi nici atât de puţine încât să nu am nicio opinie. În puţinele relaţii pe care le-am trăit, e adevărat, cu intensitate, am încercat să construiesc cât mai mult. Dacă am putut, înseamnă că femeia aceea a fost pentru mine una “adevărată”, sau cum Dumnezeu ar trebui să se numească, căci sunt încurcat în comentariile prea complexe pentru mine de mai sus.
Eu sortez altfel: cele care nu-ţi plac, cele pe care nu le cunoşti, cele perfecte şi cele perfecte pentru tine. Cel mai des, în chip ciudat sau nu, toate acestea se regăsesc sub trupul aceleiaşi unice fiinţe. Mie mi se pare că pasiunea adevărată constă în descoperirea tuturor acestor faţete, iar dragostea în energia de a o face.
Dans l’attente de vos réponses, je vous prie de recevoir l’éxpression de mes salutations les plus distinguées.
Cordialement,
Stanciu
P.S.: @Mircea&Dragoş: Ca să vedeţi şi voi cam ce gust are ceea ce scrie pe blog că face, aveţi privilegiul de a fi amândoi invitaţi la masă.
…noi nici macar nu ne cunoastem… de unde stii tu toate astea despre mine?
nu am citit inca tot ca sunt prins cu organizarea unui festival. da mi-a dat oana din bacau linku. e genial articolu si mi-au venit multe idei… sa dai add la id ul : redactiabumbac cand ai timp. eu am impresia ca ul poza imi este cunoscuta de pe photomagazine. din revista. sa mi spui daca ma insel. da te rog sa dai add cand ai timp sau o sa dau eu mail pana la sfarstiul lunii.multumim(din partea redactiei)
Am senzatia ca esti incapabil sa iubesti cu adevarat. Nu te vad misogin. Ci doar…incapabil de a iubi. Nu as vrea sa sune peiorativ.
Asta imi aminteste de Sarmanul Dionis, parca…”a nu iubi- nu-i nimica- a nu putea iubi- e grozav”.
felicitari dragos. ai tu ceva daca ai fost ales de o asemenea femeie. imi pare rau pentru tine totusi – o sa cauti aceasta femeie ani de zile, o sa refuzi multe femei cuminti, pentru ca ai fost infectat cu virusul “special”. Intr-un final – acrit, o sa te insori cu cine o sa te accepte cu toate bubele tale.
astea sunt femeile pentru care iti inseli sotia si carora incerci sa nu le retii numele numai pentru a nu il rosti intr-un moment nepotrivit.
Foarte adevarat, foarte frumos, foarte corect si foarte feminina realitatea expusa foarte masculuin!
Si totusi de ce iubim femeile indiferent cum ar fi ele??? Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta , mereu si mereu, numai
in jurul lor.
M-a miscat profund articolul.
Am citit aceste randuri revandu-mi multe “scurt metraje” ale vietii mele…
Trebuie sa beau ceva, sa-mi revin!
Sincera sa fiu recent ti-am descoperit blog-ul , si tot ce pot sa zic e ca : damn…you`re good!
felicitari ! esti profund, special, diferit …asta e mishto rau si excita femeile la maxim! si sunt sigura ca tu stii asta 😉
auzi ….tu crezi ca tie , pentru a fi fericit in totalitate , iti trebuie acea FEMEIE ADEVARATA?
you put a smile upon my face for a moment there.
Sunt de aceeasi parere : “damn… you’re good!”. So f***ing good!
Articolul asta ma face mandra ca sunt femeie.
Femeile astea, femeile alelalte, femeile adevarate, femeile facatura, femeile femeile femeile
Diferite dar toate condensabile intr-un cuvânt : femeie. Aparent o “esenta” care le uneste pe toate, dincolo de biologic-fiziologic. Identitatea de gen.
într-o opozitie discreta, continua cu “barbat”.
Diferentele exista, nu neg, dar majoritatea lor nu sunt înnascute ci dobândite prin învatare gen “nu mai plânge ca o fata” si “nu te mai catzara in copaci ca baietii”.
M-au rascolit aceste cuvine pana la lacrimi. Patetic, nu..:(
Culmea e ca iubesc pe cineva…caruia stiu ca nu ii voi purta niciodata copiii. I-am purtat pe ai alcuiva, pe care nu il mai iubesc…iar EL ii asteapta desigur de la o alta nimfa…. C’est la vie!
Oare unde mi-ar placea mai mult sa ma inscriu? La a fi o femeie adevarata, dar neiubita, doar pentru a fi ADEVARATA?
Sau sa fiu doar o femeie….Zâna, nimfa, prinţesa…. Imaculata fecioara… dar iubita…
Nu ma pot hotara…totusi as vrea sa fiu pastrata in minte, sa nu pot fi scoasa din minte.
Sa fiu prima, a doua …dar mai ales ultima.
As vrea SA FIU inauntrul fiintei iubite si sa ii controlez gandurile, desigur, ca o femeie adevarata.
Damn, m-am indragostit azi deja de trei ori…acuma ce ma mai fac??? Cu ochii deschisi.
Buna ziua!
cred ca asa trebuie sa incep…nu stiu daca am vreun drept sa imi manifest admiratia fata de ceea ce am citit acum cateva clipe…insa…
imagini reale… mai putin poetice decat la mine…bine ancorat in actualitate… imi place pur si simplu..mai trec!
imi incep si imi sfarsesc ziua cu blog-ul tau.asa ca astept cu nerabdare.
Articolul e intr-adevar foarte real…dupa parerea mea…eu m-am recunoscut in 99 la suta din el si m-am bucurat si mai tare cand am vazut aici ca si alte o mie de femei au simtit la fel.Hai sa traim fetelor!
femei adevarate vs ce? femei “false”, totusi preferate on long term? ceva nu merge… prea multe clisee. poti sa iesi din ele? just askin’
Am citit articolul mai demult in revista… si l`am recitit de nenumarate ori aici, cu toate k traiesc cu impresia ca mai exista o parte la sfarsit. Una buna.
imi trezeste sentimente contradictorii totusi…
prima data mi`a placut pentru lucrurile adevarate ce sunt formulate in el.
a doua oara m`a enervat la culme pentru ca am realizat ca oricat as incerca nu pot sa fiu ambele lucruri in acelasi timp… chiar dak in viata o sa fiu ambele lucruri in momente diferite si pentru barbati diferiti…
trist.
as vrea sa pot sa fiu tot… si femeia-nebunie si femeia-nevasta, pe care o pretuiesti pentru tot.
de ce?
Nu imi place despre tine si nici acest articol. Pentru simplul fapt ca incerci sa categorisesti. Mi-ar placea sa stiu femeile adevarate in ce “categorie” te incadreaza 🙂
si at va intr?nu`i mai bine sa`ti bagi piciorul in visele in care apare printul pe cal alb?sa trecem peste suferinta?
Fii sincer si spune-mi cate femei si-au pus chilotii pe biroul tau dupa articolul asta?Hai,te rog,ma macina curiozitatea!L-am mai citit in The One dar e asa misto ca merita citit de mai multe ori!
Am inceput sa plang, pentru ca sunt cate putin din fiecare femeie; pt ca zilele trecute am implinit 20 de ani, pt ca deja am luat viata piept si am o cariera, un dosar mare de foi, care zboara, colegi in varsta care tipa la mine si se uita cu ura, o facultate ce trebuie terminata, sedinte interminabile, si planuri de proiecte ….pt ca deja simt ca imbatranesc, dar viata face sa dam peste lucruri care sa ne faca sa zambim.
Pt. ca am zambit la sfarsit, cand am realizat ca totusi in lumea asta exista un barbat care ne intelege (partial) si ne simte.
iti multumesc !
Numai femeile adevarate inteleg acest articol. Daca nu te regasesti in el de la prima citire, nu are sens sa incerci sa bifezi frazele care banuiesti ca te caracterizeaza.
Si da, femeile adevarate sunt triste, dar nu lasa sa se vada acest lucru. Si totusi, femeile adevarate sunt de n ori mai implinite, mai satisfacute, mai mature decat asa zisele nimfe.
Tot respectul meu femeilor adevarate.
congrats! am ramas fara cuvinte… obisnuiam sa fiu o femeie adevarata, acum sunt fericita pe care cineva isi doreste sa o iubeasca non-stop şi pe care nu reuşeste să o mulţumeasca decât cu intermitenţe. Eu ii răscolesc lui nopţile, trecutul şi corespondenţa…
cand zici de femeile astea..nu te gandesti si tu la mama ta?Eu sincer cred ca asa te a educat ea daca asa gandesti si asa percepi tu femeia..Nu gasesc nimic bun la ceea ce ai descris, sau nu gasesc nici macar urma de suflet in ceea ce ai de tu in cap.Viata asta ti e data sa iubesti si sa fii fericit, insa tu mai ai multe de invatat se pare ca..Esti un copil rasfatat si sincer needucat ci doar prostit, crezi ca daca ai asa o conceptie ajungi la ceva bun?Sincer?Unde vrei sa ajungi?La ce?Care e finalul tau la ceea ce ai scris?
Ai intelege mai multe daca ai stii ca..iubirea o primesti atunci cand o oferi,insa la tine asta e absenta, oare sa fie din familie?Sau asa ti place tie sa iesi din evidenta?Nu te pune nimeni sa ti placa femeile..exista posibilitatea sa ti alegi un barbat,insa sigur nu vei fii nici atunci multumit..De ce?Pentru ca asa esti tu, nu femeile s de vina ci tu dragul nostru judecator..Mai bine te ai uita la tine si apoi sa te vedem..ce poti exprima despre cat de uman esti tu..Sper ca sa regreti,daca ai constiinta, stii cum se spune?Nu exista om fara regrete decat om fara memorie..Bafta!
Tot ce e enumerat mai sus e deosebit, iar celor ce au reprosuri si nu se regasesc in niciuna din ipostaze, “ne cerem scuze, nu vi se adreseaza!”. Voi sunteti obisnuitul, normalul.. intr-un cuvant, ceea ce ei nu isi vor aminti niciodata.
Utter bullshit. text trendos care prinde prin putina grosolanie interpretata ca free thinking.
incredibil de real, interesant si frumos…as vrea sa preiau articolul asta…se poate?
Cred ca realizezi ca este cel mai bun articol al tau. De fapt, este articolul perfect. 🙂 Mi-a facut placere sa te citesc. A cata oara ? Nu mai conteaza.
foarte misto si foarte adevarat.
breath-taking…m-ai facut sa zambesc 🙂
@L–L-ai “citit” pe mr.Bucurenci:putin vulgar- pt.ca asta incita femeile-..si putin adevar -ca sa crezi ca “totul” e adevarat si gata omul a facut un articol prin care face ravagii printre gagicile ne….te!
VA SARUT MAINILE DESTEAPTA DOAMNA L!:)
P.S TIZULE CE NASOL E SA TI-O TRAGA INTELECTUAL O GAGICA….NE FACI DE RAS…FORCE BE WITH YOU SKYWALKER!!:))
Ce mizerie..
V-ati intrebat vreodata, mandri purtatori de penis, ce este in inima unei femei adevarate? lacrima strivita intre un fum de tigara si un trantit de usa in urma ? …ce este dincolo de pasiune ? cate cadavre de vise ?
Din pacate, in cele mai multe cazuri, acele femei…sunt singure…
Pe cat de interesanta experienta…pe atat de dureroasa…nu cred ca a fost usor sa scrii 😉
Foarte frumos spus.