Nu cred că a fost ceva în neregulă în campania lui [Ludovic Orban]. Cred că şi campanile au limitele lor. Campaniile nu pot schimba într-un timp scurt atitudinea oamenilor. Ludovic Orban a avut o campanie serioasă, dar a avut contracandidaţi foarte puternici şi doi dintre ei erau mai populari în Bucureşti: Oprescu şi Blaga. Era aproape sigur că vor intra în turul al doilea, pentru că erau deasupra celorlalţi şi pentru că, în campanii, oamenii nu judecă pe baza unor informaţii noi. Judecă bazîndu-se pe o percepţie pe care o au despre un politician, formată în timp. Chiar dacă Ludovic Orban a avut o imagine bună, s-a confruntat cu doi oameni care aveau o imagine şi mai bună, şi pînă la urmă asta a ales publicul.
Jurnalul Naţional publică un interviu cu Tal Silberstein, consilierul lui Călin Popescu-Tăriceanu, fost consilier al lui Adrian Năstase, fost consilier al lui Traian Băsescu. Dincolo de prestaţia profesională a lui Silberstein, aş zice că interviul e o mostră de comunicare impecabilă.
:: via Dan Andronic
comunicare impecabila???
Urasc oamenii care nu stiu decat sa zambeasca tamp si absent. Pentru ei toata lumea este buna, toti fac o treaba impresionanta, sunt foarte potriviti pentru posturile pe care le ocupa, iar daca si-ar da silinta ar fi si buni presedinti…provided i would counsel them.
Iliescu nu a facut greseli prea mari (mineriadele ???) iar nastase ar fi fost un presedinte bun.
Pe mine ma sperie oamenii care nu au discernamantul slabiciunii, marsaviei, frustrarilor, setei de putere, dorintei de razbunare si a altor cate si mai cate astfel de plagi sufletesti, mai ales la oamenii politici. Sau poate il are, dar nu il afirma, ceea ce e cu adevarat si mai rau. E si normal, oricare dintre ei ii poate deveni maine client.
Deci vorba stearsa, fara pic de culoare si mai ales fara pic de judecata. La care se adauga si mostre rare de intelepciune gen: “Nu cred că există pe lumea asta un om care să nu poată fi înlocuit.” sau “Nu cred că există vreun avantaj al conflictului de dragul conflictului.” Adanc.
Exista totusi o ratiune pentru care un astfel de papagal (nu intentionez in primul rand nuanta jicnitoare, caci e clar ca omul repeta cumintel replici din manualele de comunicare de comunity college din suburbie) (de)vine consilier de presedinte. Hegel descrie in Fenomenogia Spiritului parca, cum un conducator e dependent de limbajul laudativ al supusilor sai, pana cand devine prizonierul acestei voci.
Mda. Subscriu si eu celor spuse de “fratele Grimm”. Mi-a luat-o inainte si mai pot adauga doar cateva idei. Dl.Sillberstein este “un mercenar”, chiar daca stiu ca eticheta asta nu ii face placere deloc. Dar asta este adevarul si cand spun “mercenar” nu o fac peiorativ, este meseria lui.
Se vede cum incearca in interviu sa se sustraga acestei impresii prin a arata ca a ramas cu toti clientii sai in relatii bune. Dar sa nu uitam chiar expresia sa ca doi oameni pot fi prieteni, dar sa nu se inteleaga pe anumite probleme contractuale.
Sincer nu mi se pare ca vine cu idei originale, da, sunt din manuale. Eu unul personal nu mi l-as angaja. Multi politicieni romani au impresia ca oamenii de imagine romani nu sunt atat de buni. O idee mai falsa nici ca se poate. Cred ca expertiza straina este folositoare, dar conceptele cele mai de succes se fac cu oameni din tara. Dar poate nu sunt obiectiv, devreme ce lucrez in aceiasi bransa.
Hmm. Chiar ai rezumat bine in comentariul tau “bro’Grimm”. 🙂
100% bullshit, pardon PR 🙂