Azi am mâncat la Pescarul, vechiul restaurant de vis-à-vis de Inter. E genul de loc căruia oamenii îi zic “comunist”, deşi bănuiesc că Pescarul avea un farmec mic burghez chiar şi pe vremea “comunismului”. Farmec pe care şi l-a păstrat, doar că acum şi-a adăugat savoarea unei întoarceri în timp, care te copleşeşte de îndată ce-i treci pragul.
Chelnerii şi decorul sunt desprinşi parcă dintr-un film de Mungiu despre anii ’80, dar, dincolo de morgă şi de şervet, sunt amabili şi prietenoşi. Mai ţineţi minte chelnerul care te sfătuieşte complice ce să comanzi şi ce nu? Îl găsiţi la Pescarul. Unde mai pui că se mânâncă bine, că piureul e întotdeauna din cartofi şi că au un şniţel pe care eu nu-l mai găsesc nicăieri – cu brânză de vaci?
Dacă ar fi după mine, aş declara Pescarul muzeu şi n-aş da voie nimănui să umble la meniu, la decoraţiuni sau la vestimentaţia chelnerilor. Ar fi păcat să încerce cineva să-l modernizeze.
ar fi frumos, atunci, sa nu aiba carne pentru snitele in fiecare zi,la Pescarul. Si sa nu aiba nici bauturi carbogazoase colorate, nu?
Nu e vorba totusi de “Pescarus”?
nu, e Pescarul, langa Al Padrino, cu terasa aia care da-n iesirea de metrou de la Ion Campineanu. Am plecat din bucuresti de 4-5 ani, dar Pescarul e unul dintre locurile de care-mi amintesc cu placere. toata ucenicia de jurnalist mi-am facut-o acolo 🙂
Am trecut de multe ori pe langa “Pescarul” si m-am gandit de cateva ori sa ma opresc si sa incerc. Are un aer “retro” pe care eu l-am mai gasit si pe unele terase din Mamaia sau alte statiuni de pe litoral.
Pescarul e unul din putinele locuri pe care le stiu in Bucuresti si de fiecare data cand ajung in Capitala imi propun sa trec pe acolo.
Noi am fost sambata la Monte Carlo in Cismigiu, dupa ce la Mamma Leone ne anulasera rezervarea(niste nesimtiti).
La Monte Carlo a fost perfect, de nota 10: salata greceasca buna, pestele bun, puiul idem, inghetata asisderea. Deci, se poate…
Da, iti impartasesc senzatiile legate de Pescarul, Dragos. Daca vrei sa calatoresti in timp cu adevarat, undeva pe la sfarsitul anilor 40, incepututl anilor 50, mergi la Fantana Blanduziei. Este pe str. Academiei, pe langa BNR.
Se mananca bine, oricum.
🙂
Garantat, imi aminteste de atmosfera din Enigma Otiliei.(Sper sa nu fiu imediat taxat pentru asta)
@gabi, cunosc Fântâna Blanduziei. Am frecventat-o în studenţie. Mi-l aduc aminte şi pe Adrian Cioroianu printre clienţi, mai înainte să dea în politică.
Pescarul adolescentei mele, prin anii 70, era locul de intilnire a avocatilor si studentilor invitati. Ma bucur sa citesc ca localul a ramas la nivelul de atunci, nivel cu nimic mai prejos ca cel al localurilor pariziene si londoneze pe care le-am vizitat de-a lungul anilor.
I’ve been there too…si am baut o Francusa de Cotnari…mmmmmm:)
si devine din ce in ce mai interesant cand incep si lautarii sa-i cante cate una veche la urechiusa :))
Dragos, mai bine ai milita pentru consolidarea Pescarului tau, ca daca vine cutremurul nu-l vad prea bine. Are deja 70 sau 70+ ani si lucrari de intretinere si consolidare din parti. Asta daca vrei sa-l mai ai.