Acum un an şi jumătate, la o petrecere de Anul Nou organizată de nişte copii goa la Sovata, am pus prima dată mâna pe nişte poi-uri artizanale, pe care n-am mai vrut să le las din mână toată noaptea (eram şi după un foarte recent accident de maşină, poi-urile ca metodă de relaxare au picat la fix).
:: foto: Paul Diaconu
Mi-am promis atunci că o să mă joc cu poi-urile cu foc la ziua mea din 2008. A durat ceva vreme până să am curajul să trec de la poi-urile textile şi cele cu lumini la flăcări, dar a meritat. De curând mi-am dat seama că, făcându-mi ziua de naştere cam o dată la cinci ani, e puţin probabil să mă ţin de promisiune anul ăsta. Aşa că spectacolul s-a produs la ziua de naştere a unei bune prietene:
eu imi fac ziua de nastere…cam vinerea asta 🙂 dar eu ma joc de obicei cu focul,asa ca de ce sa mai apelez la poi-uri? pozele tale imi ajung :), sunt foarte expresive
uuu… hot! 😀
faci programari si pentru zilele altora? 😀
😀 ca tot umbla ideea ca te joci cu focul …
Desi a trebuit sa plec mai evreme si am ratat momentul, dupa ce am vazut pozele, am spus clar ca asta a fost momentul cel mai fierbinte si mai spectulos al serii.
Hihi nu stiam ca faci poi. De ce nu vii la Juggling Party? Ne jucam mai multi, bine nu cu foc fiindca suntem inauntru dar cu Stardass si Glow se vad frumos.