După un weekend în care mi-am încărcat bateriile la Tăşuleasa, am reînceput, de această dată împreună cu Emi, adaptarea la programul de somn polifazic Everyman. Ieri noapte m-am culcat la 1:30 şi m-am trezit la 4:30. La 5 şi ceva eram amândoi la Real-ul nonstop din Vitan, împingând un cărucior în hipermarketul aproape gol (în afara noastră şi a personalului, mai era acolo şi personajul din imagine).

Nici eu, nici Emi n-am mai păşit de multă vreme într-un astfel de stabiliment, aşa că ne-am omorât timpul luând rând cu rând rafturile. Eu am plecat încărcat cu multe fructe şi cu nişte creioane de colorat.

Pe la 7:30 am luat micul dejun la Everest, răsfoind presa zilei. Ciudat, încă nu resimţeam aproape de loc lipsa somnului. Cred că odihna excesivă din weekend şi-a spus cuvântul.

La 9 am încercat să adorm pentru prima repriză de somn matinal. După primele 10 minute, nu reuşisem. Am mutat alarma la şi 30 şi am lâncezit letargic până când a sunat. După 5 minute de la trezire, eram şi încă sunt foarte fresh. Cred că data trecută eram foarte obosit chiar înainte de a începe experimentul, de-aia am cedat înainte de prima repriză.

Pe de altă parte, pentru ca reprizele de somn să devină cu adevărat odihnitoare, trebuie ca organismul să fie forţat să intre în REM foarte curând după închiderea ochilor, iar pentru asta trebuie să treacă printr-o lipsă acută de somn. Aşa că, paradoxal, cu cât sunt mai odihnit acum, cu atât mai grea va fi ajustarea.

Tags: polifazic