Cristi Lupşa a publicat pe blogul lui într-un foileton în cinci episoade povestea scrierii ultimului text pe care-l semnează în calitate de Senior Editor în Esquire. E un serial fascinant – eu nu mai ştiu pe altcineva în România care să scrie cum o face Cristi. Şi nu, nu e vorba de talent, e vorba, în primul rând, de meşteşug.
Ieri, Cristi a deconspirat şi identitatea personajului despre care scria. Cu ocazia asta am văzut şi eu începutul textului, pentru că a insistat să nu mi-l arate. Nu ştiu încă ce să zic despre titlu, dar de-abia aştept să citesc articolul. Până atunci, vă puteţi delecta pe blogul lui Cristi cu chapeau-ul textului.
Va fi interesant de citit si felicitari pentru faptul ca esti pe coperta Esquire.
Urmaresc de ceva vreme procesul tau de branding personal si de mediatizare. Este foarte interesant pt mine dpdv profesional.
Pe de alta parte nu ma pot abtine sa nu fac o mica remarca. 🙂
Mie, ca privitor din afara si care nu te cunosc in mod personal, imi da impresia ca tendinta este de a deveni un tip care apartine de o casta. Impresiile tale personale pe acest blog, de pe twitter, nu mai cadreaza cu imaginea publica care se desavarseste acum. Este doar impresia mea si ea se poate rezuma asa: Dragos din media/public = rebel, avangardist, non-conformist…; Dragos din blog si din twitter = un om normal, firesc, cu probleme cotidiene, cu framantari.
Dar nu e locul pentru o analiza de imagine aici. Parerea mea e ca imaginea ta publica va tinde sa te indeparteze de public. Poate ar fi bine, dupa ce se consolideaza imaginea, sa incerci sa pui accent pe actiunile tale, mai mult decat pe om.
In rest, urmaresc cu atentie si interes si omul si actiunile.
felicitari pentru coperta! Tu ce zici, meriti?
foarte tare coperta..dar de ce esti asa incruntat? 🙂
les grands esprits se rejoignent si se bat tovaraseste pe umar 🙂
dar eu m-as feri de prea multe laude, ca ne paste un pacatos de hybris si apoi degringoladaaa – buf!
Daca-ti dadeai cu “mai mult verde” pe fata si-ti trageai si-o peruca mai pletoasa faceai figura de Mel Gibson in Breave Hart. Asa insa semeni leit cu ben Stiller in rolul ala de manechin. Asta-i privirea “magnum”, nu? Cind naiba o sa te-arati si tu lipsit de emanatiile astea infantile?