Mi s-a pus un nod în gât azi dimineaţă când am terminat de “răsfoit” www.dayswithmyfather.com, un fel de fotoblog scris şi “tras” de Phillip Toledano, cu şi despre tatăl său. Nu înţelegi cu adevărat drama demenţei senile decât atunci când paragina ei sapă aproape tine. Pe Dayswithmyfather.com, am privit anatomia acestei descompuneri cu ochii celui care-şi pierde mai mult decât memoria, a celui care e condamnat să rămână lucid.
Mi-am adus iar aminte de asta…
[youtube_1]Z57yMGymvKo[/youtube_1]
:: am descoperit www.dayswithmyfather.com via Mintea de ceai
Foarte frumos site-ul! Am ramas profund marcata
Fotografii superbe, impresionante. Astazi eram in autobuz, citeam o carte si un batran m-a intrebat ceva in legatura cu ea. Asa am intrat in vorba, mi-a mai spus despre alti doi scriitori, mi-a spus ca si el scrie. Il cheama Mircea Horia Simionescu.
Am stat de vorba mult, mi-a spus numai lucruri care m-au lasat pe ganduri. O singura problema avea. Era batran… I-am cerut numarul de telefon, sa vorbim, sa facem un interviu, si la inceput nu si l-a amintit 🙁 Si-a adus aminte apoi, cu greu…
Am intrat in librarie si mi-a cumparat o carte scrisa de el, mi-a scris si o dedicatie, mi-a zis sa am grija de romanul lui… Asa cum zicea L. Cohen, sa-l tin in viata, cumva.
Am scris mult, o sa scriu si un post 🙂
Cred ca e groaznic sa iti traiesti propria prabusire sau sa asisti la decaderea unei alte fiinte.
“I want to think seriously about what I can accomplish with what’s left of my life.” Poate ar trebui de pe acum sa ne gandim ce sa facem cu restul vietii noastre, când înca mai avem mult timp la dispozitie (hopefully).
Impresionant site-ul.
In weekend ma duc acasa.
Ma simt ca naiba – multumesc! 🙂
Eu am prefixul cu 3, dar tot nu-mi tin minte numarul de telefon.
Iar Gia are o singura problema: bubuie.