Nu rataţi Boogie, un film de Radu Muntean, cu Anamaria Marinca şi Dragoş Bucur (imagine: Tudor Lucaciu, scenariul: Alexandru Baciu, Răzvan Rădulescu şi Radu Muntean).
N-am mai ascultat de mult dialoguri atât de naturale într-un film românesc, Marinca şi Bucur joacă impecabil, imaginea şi regia şochează prin simplitate. Doar cadrele neverosimil de lungi te fac să te gândeşti la efortul şi performanţa incredibile ale actorilor, ale directorului de imagine şi ale cameramanului. Rezultatul e năucitor: nimic nu pare căutat, pare că te uiţi cu adevărat pe gaura cheii în viaţa de cuplu la 30 de ani.
Am râs mult, dar am plecat şi cu un gust foarte amar. Lui Muntean i-a reuşit iar un final frumos de trist, ca în Hârtia va fi albastră. Iar râsul multor spectatori din sală, cum să vă spun, nu prea era râsul lor…
[youtube_1]EBEwf-yCxqE[/youtube_1]
Nu stiu de ce, dar filmele romanesti au mereu un iz de ieftin, de plictisitor, de comunism, de putoare imbacsita in hainele vechi ale bunicii din dulap, mancate de molii.
Oricine poate realiza un dialog natural, inregistrand cu un reportofon o discutie amicala dintre 2 oameni.
Diferenta insa e facuta de personaje, de modul in care sunt construite, de complexitatea lor, reactiile lor imprevizibile, etc.
Personajele romanesti din filme parca se deseneaza cam la fel de usor ca pe un stick-man: goale in cap, fara fata si fara coaie.(scuzati exprimarea). Dialogurile sunt lungi si plictisitoare, cadrele n-au pic de dinamicitate, incat in timp ce te uiti ai impresia ca ceasul gandeste la fel de greu ca banel nicolita la o lectie de filozofie.
draga razvan, du-te sa vezi intai filmul si comenteaza dupa aceea. radu a facut un film f bun: subtil, contemporan (desi sunt convinsa ca se va dovedi atemporal) si natural. a nu se rata! 🙂
Filmul e bun, dar ar fi fost si mai bun daca sunetul ar fi mai de calitate iar planurile un pic mai cizelate (nu ca as fi vreun critic de film, dar pe alocuri aveam impresia ca se filma cu telefonul mobil:)).
Andreea, chiar ti se pare incredibil ca cineva sa fi vazut filmul asta si sa fi avut o reactie negativa, nu?
Aceeasi opinie pe care o are Razvan o am si eu: cam oricine ar fi putut “surprinde realismul incredibil” dintr-un dialog obsesiv de plat (desi ar fi putut foarte bine alege ceva mai interesant chiar si intre oameni foarte simpli, fireste) dintr-o bodega aleatorie din Bucuresti printr-o camera de filmat ascunsa. Pe mine m-a stupefiat filmul prin plictis, umor balcanic slab intre personaje al naibii de naturale, uscate si decrepite inainte de vreme. Daca mai sunt si oameni care vor sa scoata si o filosofie din film (lucru care nu spun ca-i inerent oricarui film pentru a-l face de calitate), atunci le sugerez sa se intoarca lejer la Nicolaescu, pentru ca e clar ca n-au parcurs prea mult. Supravietuitorul mie personal mi s-a parut un film muuult mai bun. Pretentia de seriozitate de acolo este de un umor fantastic. Aici pretentia crasa de a fi amuzant creeaza o melancolie teribila!
acest boogie este de departe cel mai prost film romanesc din ultimii ani. nu are poveste, nu are personaje, pare a fi filmat de orbi, pe scurt, pare a fi facut pentru oligofreni. nu am intalnit pana acum nici un singur om cu o cultura cinematografica minima care sa fi avut ceva bun de spus despre el. ba da, mint! singurii care au avut de laudat public (si stiau si cu e se mananca filmele) erau cei care in mod evident isi doareau un rol sau un job in urmatoarea gluma de film de-a lui munteanu… dragos, andreea, succes!
Ma bucur ca nu mai este nevoie sa scriu despre cat de neverosimil este. Imi era teama ca voi gasi aici o lunga lista de mesaje de lauda.
Foarte slab.
draga dragos!
suntem singurii carora ne-a placut?
Filmul a fost foarte slab (şi) după părerea mea.L-am văzut la TIFF în Cluj.Şi eu sunt de părere că sunetul a fost deosebit de prost..Oricum nu contează. Filmul e slab, eu aşa zic….Dialoguri naturale? Nicidecum…Doar foarte plictisitoare…
Au fost dialoguri extrem de naturale,in ciuda critcismelor.A surprins mediocritatea in toata splendoarea ei.Le simteai miscarile.In plus,cadrele lungi-mai ales cele care-l includeau pe cel mic-sunt de apreciat.
N-a fost un film fortat,roluri nici prea-prea,nici foarte-foarte;actiune,daca pot sa-i zic asa-la fel.
In final,trebuie sa ai sub 35 ca sa il apreciezi.Cum trebuie sa ai sub 20 ca sa apreciezi realk.Daca deja ai trecut prin fazele din film cu toate frustrarile si temerilor personajelor,nu are cum sa-ti placa.De ce ai vrea sa-ti vezi problemele nerezolvate pe un ecran mai mare decat cel de-acasa?
Mie mi-a placut destul de mult Boogie, tot datorita naturaletii dialogurilor si jocului actorilor. Mi s-a parut foarte veridic (deci absolut deloc neverosimil), foarte coerent si intr-un fel familiar (desi situatia in sine mi-e complet necunoscuta). Poate prea subtil pentru gustul majoritatii, pentru mine a fost un film bun, desi finalul nu mi s-a parut complet.
Si nu pot sa nu remarc o atitudine de care mi-e drag peste poate: “De ce ai vrea sa-ti vezi problemele nerezolvate pe un ecran mai mare decat cel de-acasa?”
Mi-a placut filmul. Personajele sînt realist construite, dialogurile nu sînt forţate. Îţi lasă un gust amar după vizionare…cel puţin mie. Dar poate fac parte din publicul ţintă, who knows!
Laura, “prea subtil pentru gustul majoritatii” cand filmul a avut succesul pe care l-a avut?:) Oi fi vrand sa spui ca majoritatea de fapt l-a apreciat la un anumit nivel, de suprafata evident prin care “a dat bine”, dar ca miezul se afla totusi “dedesubt”. Tu ai face parte lejer din categoria “Nicolaescu” despre care vorbeam mai sus. Singurele argumente care pot fi aduse filmului tin, intr-adevar, de simplitate, naturalete si alte porcarii pseudo-mozardiene. Filmul este departe de a fi subtil si nici nu si-a propus asta oricum. Pe deasupra, nu cred ca e nici unul care a comentat pana acum si care sa aiba mai mult de 35 de ani (ca vad ca ai sustinut aceeasi idee superba). Minna a vorbit foarte bine cand a zis “nici prea-prea”, “nici foarte-foarte”, adica plat, deci nimic care sa-l faca ARTA.
d-le vinci, va rog mult nu ma varati in asemenea categorii in necunostinta de cauza, asta macar asa pentru mine, daca pentru dvs. este imposibil. si in al doilea rand, acceptati macar pentru o jumatate de secunda ca adevarul dvs. absolut mi-e absolut strain.
Pe dracu’ cel ai prost film romanesc, am vazut zeci. Sigur, n-o fi nici cel mai bun. Eu am ras sanatos. Si probabil gusti filmul daca ai catre 30 de ani si peste. Mult sub 30, ti se pare de cacat, ca foarte multe din jurul tau. Natural? Natural ca te substitui natural in pielea lor, nu neaparat irprosabil jucat de Marica sau Bucur. Branescu in schimb, excelent. Il ajuta si fatza. Plat? Posibil. Zic si eu ca putea fi mai “lucrat”. Sunetul? sunt deacord, prost.
Dar are o idee, si e una buna, fara pretentii moralizatoare, educative, ori demonstrative.
In concluzie, e un film romanesc care e de vazut!
Pentru duamna Laurah: da, pai, nici nu stiu de ce am avut impresia pentru jumatate de secunda ca ai fi inteles ceva din “adevarul meu”.
Veridic. In joaca cu copilul, in primele 3 minute, Bucur rosteste de peste 15 ori cuvantul “tati”.
N-am mai vazut de mult timp un film atat de mizerabil. Ca e si romanesc, asta nu ma mira. In tot acest curent al cinematografului romanesc de cativa ani incoace, abunda viziunea albastra-verzuie asupra lucrurilor, de care imaginea se pateaza la propriu, ca, na!, asa e la moda, ca lucrurile sa arate de parca le privesti printr-un ciob verzui de sticla. Asta dupa modelul european al filmelor proaste, indie sau nu, in care personaje plictisitoare si meschine, rumegand aceleasi clisee nenorocite pe care le-au auzit toti de o mie de ori (ca dupa ce iti tragi o nevasta si face copii ea devine naspa, viata devine naspa, hai sa rememoram timpurile in care ieseam cu prieteni ratati si ne holbam la pipite in sala de bowling) nu fac nimic concret, baltesc in zeama lor verzuie fara ca macar sa transmita ceva catre ala de se uita prin ciob. Pentru ca oamenii care se screm sa faca un film si primesc finantare pentru asa ceva nu au altceva mai bun de facut, traiesc parca in alta lume si nu au contact cu oamenii, sunt niste automate lamentabile care imita realul, imita dialogul, habar n-au sa articuleze doua cuvinte care sa sune in sunetul placut al naturalului. Vezi replica geniala a marelui actor dragos bucur (al carui mare si unic rol in acest film e de fapt sa-si arate dovada ca exista, ceea ce constituie punctul culminant si esenta filmului, vezi si afisul) de la inceputul filmului: “E foarte rece apa”, spusa cu o convingere si o naturalete demna de sorinel copilul de aur in musicalul romanesc de manele. Ajunsi la capitolul manele, nu pot sa nu remarc ca majoritatea dialogurilor “dintre baieti” sunt spuse cu un umor sub-cocalaresc, sunt de o ariditate si de o lipsa de inspiratie rar intalnite. Filmul asta, impreuna cu perlele inca si mai albastru-verzui ale lui Catherine Breillat, contureaza un simulacru de lume, in care oamenii sunt dezgustati unii de altii, sunt intr-o lupta a sexelor, fiecare vrand sexul altuia, dar plictisindu-se repede si ajungand sa-l dispretuiasca, viziune specifica tuturor celor care se raporteaza gresit la altii si la lume, celor inchisi in complexele lor care, helas!, nici macar ele nu mai sunt interesante. Asa ca le scuipa pe ecran, sa le mai rumege si altii, cu fascinatia ierbivora specifica legumelor.
erate
*viziunea albastru-verzuie
*fascinatia erbivora
Doamne,ce mult s-a mai “balacarit” si pe seama lui “432”!…asa se intampla si acum.DE CE?pt ca rrromanului ii “puteste”,”as a rule”:) tot ce misca-n tara asta romaneste!!!
Dupa parerea mea filmul nu este o capodopera(de ce nu produceti VOI,NEMULTUMITII una!?),dar e gandit cu f.multa sinceritate si tristete,cu umorul specific coltului(pe bune:COLT!) de lume in care s-a nimerit sa traim,adica:”haz de necaz” ori de cate ori se poate…
In schimb actorii s-au achitat exceptional in relatie cu personajul pe care-l reprezinta-tinand seama de contextul dat-si desfid pe oricine m-ar contrazice,considerandu-l din start de cea mai pura rea credinta.Dixit!:)