Îl ştiu pe Șerban de pe vremea când lucram amândoi la British Council. Era atunci şeful bibliotecilor. După ce am plecat eu, a fost promovat peste tot ce însemna “knowledge and learning”. Când l-am cunoscut, n-am reţinut să fi fost pasionat de fotografie. Apoi am început să-l văd tot mai des cu aparatul în mână. Făcea poze în călătorii şi ni le trimitea pe mail. Tot pe mail ne-a trimis într-o zi linkul către un site unde începuse să-şi adune colecţia. A urmat o expoziţie şi tot mai multe secţiuni pe site. Pentru Şerban, fotografia devenise o pasiune serioasă.
Şi, deodată, acum vreun an, parcă, mă sună şi-mi spune că şi-a dat demisia şi că se face fotograf. Albumul pe care-l lansează vineri la Cărtureşti e, şi el, rezultatul acestei decizii. Un exemplu de putere şi de curaj de care eu cred că avem nevoie ca de o gură de aer proaspăt. N-am să reuşesc să fiu vineri alături de Șerban, dar am să fiu cu el în gând. Bravo!
nici nu stii cat ma bucur cand aud ca exista oameni care au curajul de a face ceea ce vor… fara sa se gandeasca (in detaliu la consecintze)…. Eu, inainte sa descopar fotografia ca si pasiune, imi iubeam job-ul… e ok.. e bine platit… in vanzari… e dinamic… etc. De cand cunosc pasiunea de a pune obiectivul la ochi, nu pot sa nu ma intreb zilnic… oare cum ar fi sa fac din asta un mod de aexsita (si material… pentru ca spiritual oricum este)… Dar nu am avut niciodata (si nici nu cred ca o sa il am ) curajul lui Serban!
@cristian, nu pot să vorbesc în numele lui şerban, dar cred că tocmai faptul că s-a gândit în detaliu la consecinţe l-a ajutat să reuşească. nu aplaud un gest nebunesc, aplaud curajul dublat de responsabilitate.
felicitari. am sa merg la expo si am sa scriu despre ea:)
Serban nu mai e la British? Wow, it’s like the end of an era! L-am cunoscut acum vreo 4-5 ani cand am luat o bursa la ei. Mi s-a parut un tip genial, genul de persoana care vroiam sa fiu cand ma faceam mare 🙂
Am mai vorbit de curand cu el si imi spunea de expozitiile sale si de pasiunea pentru foto! Excelenta alegere!
Astept cu nerabdare sa ajung si eu in momentul in care pot renunta la job pentru a face ceva ce ma pasioneza 😉 Poate nu mai am de asteptat asa de mult 😉
Un politist din Marea Britanie s-a trezit intr-o dimineata si si-a dat seama ca nu e facut pt. lumea in care traieste asa ca a lasat tot si s-a mutat in salbaticie in Thailanda, unde traieste acum intr-o coliba extrem de fericit. Asta e curaj. Ce ne spui tu e mai degraba o intamplare fericita care i-a oferit unui individ posibilitatea de a face ce ii place. Nu cred ca a plecat de la British Council asa intr-o dimineata ci a calculat totul si a facut pasul cand a simtit ca poate sa faca ceva si in domeniul fotografiei. Tocmai pentru ca pare un tip inteligent nu prea cred ca e vorba de “curaj nebunesc” aici. Astea sunt clisee de reviste glossy frecventate de Bucurenci. Realitatea e mai prozaica.