Ziarul Financiar a făcut 10 ani bătuţi pe muchie şi, la celebrare, Mugur Isărescu a ţinut un discurs de aproape o oră. A fost mai mult un curs de economie mondială (şi de istorie a economiei româneşti) decât un discurs, dar cei mai mulţi dintre cei 500 de oameni prezenţi la eveniment au rămas în sală până la capăt, semn că Guvernatorul are încă multe lucruri interesante de spus.
A vorbit calm, măsurându-şi cuvintele, despre probleme, responsabilităţi şi soluţii. A spus, între altele, că scăderea ratingului de ţară nu e doar rezultatul unui context internaţional defavorabil, ci şi al unor politici interne incoerente. Şi că fără ajustarea consumului nu putem trece cu bine peste criză.
Recunosc că, ascultându-l, mi-a dat o stare de bine. Suntem în anticamera recesiunii şi, după tot circul cu salariile profesorilor, mă simt uneori ca pe un hârb de corabie, peticită ca vai de ea, uitată în mijlocul celui mai agitat ocean. Mateloţii sunt cu toţii beţi, dansează pe punte, se îmbrăţişează sau se încaieră, după cum le tună. Din când în când, se distrează pe seama pasagerilor din cală cărora le strigă în zeflemea “Pământ! Ţărm!!”, pentru ca apoi un altul să le reteze elanul: “Vă minte, fraierilor! Nu-i ţărm, e doar un nor negru ca pământul. Vine furtuna…”. În toată această bacanală, doar omul care priveşte busola pare să fie în toate minţile.
Cred că cea mai mare şansă pe care o avem în perioada care urmează este aceea că la cârma politicii noastre monetare stă un om cu capul pe umeri.
P.S. Jovial, Isărescu a făcut chiar şi bancuri. Ştiaţi că, în timpul loviturii de stat din 1991, John Major l-a sunat pe Boris Elţîn şi a cerut să discute direct cu el, deşi ştia că acesta vorbea foarte prost engleză. “Domnule preşedinte, i-a spus Major, spuneţi-mi într-un cuvânt cum e situaţia.” “Good”, i-a răspuns Elţîn. Debusolat, Major a insistat: “Poate totuşi în două cuvinte.” “Not good”, a venit răspunsul.
E cam mult spus “cu capul pe umeri”… daca ar fi sa facem o paralela intre domnia sa si alti bancheri centrali, am observa multe diferente: aer de superioritate, lipsa atentiei in declaratiile facute, lipsa de transparenta (siteul BNR este in paragina).
Nu mai pun la socoteala ca a luat in nume personal asazisul atac asupra leului.
Nu e singurul. Şi eu, ca cetăţean român, am luat-o foarte personal.