Cristi Lupșa întreba “Poți avea încredere în acest om?” în profilul pe care mi l-a făcut în Esquire-ul din octombrie.
Scriam atunci despre talentul și profesionalismul cu care Cristi tratează munca de jurnalist.
Acum ceva vreme, Cristi a publicat pe blogul său profilul pe care mi l-a făcut, alături de un altul făcut lui Cosmin Alexandru.
M-a bucurat alăturarea. Cosmin este un om pe care-l admir foarte mult și de la care am învățat și încă mai învăț o groază de lucruri.
mi-a placut povestea cu olimpiada de filosofie – f. acida replica ta la subiectele prost scrise de la concursurile scolare.. cred ca voi tipari articolul sa’l citesc pe indelete.. prin pauzele de la scoala 😉
Eu il cunosc pe Bucurenci din scoala generala unde eram colegi. Normal ca omul s-a mai schimbat de la 14 ani, insa imi amintesc de el ca de un copil antipatic care mereu vroia sa faca pe desteptul desi nu era. Un prieten care a fost coleg cu el la Vianu in liceu mi-a spus ca era genu ala care te calca pe nervi, care isi da importanta singur si “sufera” de propria persoana. Cam asa il vad si azi. Baiatul are calitati fara indoiala insa este “gonflat” si de media si de propria atitudine narcisista si orgolioasa. Contrar lui Lupsa care a vrut sa-i ridice la fileu eu cred ca Bucurenci nu va face nimic senzational vreodata fiindca prin natura sa nu e in stare sa termine ce incepe. In plus se iubeste prea mult pe sine si e prea egocentrist ca sa iasa ceva bun si pt. altii. Daca face lucruri bune e doar un efect colateroal; scopul lui principal e sa fie in reflector si sa pozeze frumos. Daca nu ii dai atentie il omori..
Relatia cu Lupsa ca si cu multi altii cu care are de-a face Bucurenci este bazata pe vorba “You scratch my back, I’ll scratch yours” Adica se gratuleaza reciproc pe bloguri. Iar bucatile de “critica” la adresa lui Bucurenci sunt de-a dreptul comice: E vanitos fiindca geniul din el il copleseste…
Bucurenci nu o sa faca nicio facultate decat daca isi cumpara diploma sau se reduce invatamantul superior de la 3 ani la 6 luni. Bucurenci e eternul “diletant luminat” care o sa aiba mereu o pojghita de cultura nesistematizataq.
Se imprastie in toate directiile, in zeci de activitati, nu vrea sa rateze nimic, nu conteaza calitatea evenimentului, daca aude ca sunt reportofoane in sala, el e acolo prezent.
Mi se pare un fanfaron cu manichiura facuta care pozeaza in “rebel” si ii place sa creada ca s-a luat la tranta cu intelectualii Liiceanu si Plesu desi era clar ca latra ca un catel pe langa doi elefanti.
Ca orice individ mediocru trebuie sa isi acopere limitele afisand o “greata academica” de mare intelectual. Este si foarte ipocrit bineinteles, se da de ceasul mortii si planteaza pomi dar nu o face pt pomi ci ca sa i se vada boxerii de firma cand se apleaca sa sadeasca bradul. Se iubeste mult asta e realitatea. Baiatul e un dandy ratat.
Cel mai mult imi place cand trec pe aici pe blog sa ma amuz si vad cum ii lauda paternalist pe unii mai destepti ca el de parca el ar avea vreo autoritate sa faca judecati de valoare. Totusi cred ca Lupsa are dreptate. generatia lui Bucurenci e reala si daca Lupsa s-a gandit la ce ma gandesc eu atunci e o ironie fina si omul e chiar destept: generatia lui Bucurenci e generatia non-valorii, asa-zisa generatie “Pro” din anii ’90, care citeste carti furajere precum “romanul” RealK al lui Bucurenci.O generatie plina de fitze si trenduri dar lipsita de substanta. Tipologic Bucurenci e exponentul ahtiatului dupa publicitate pe care reflectorul il lumineaza dar nu il ilumineaza.
toate concluziile tale pe seama lui se bazeaza pe care experiente?
e dreptul fiecaruia sa fie cum vrea si sa faca ce vrea, sa creada ca poate sa schimbe ceva, chiar daca nu va putea, sa schimbe daca poate, chiar daca altora li se pare ca nu face nimic deosebit .. sa critice, sa se puna in valoare sau nonvaloare..