Am făcut azi anticamera 20 de minute. I-am acordat gazdei mele 15 minute de la ora fixata pentru întâlnire (ajunsesem cu 5 minute mai devreme) ca să vină sau să trimită pe cineva să mă ia de la poartă. Când am ajuns, un gradat mi-a indicat din vârful buzelor să caut numele gazdei mele pe un InfoTouch şi apoi să-l sun.
“Bună ziua, Dragoş Bucurenci sunt, îl caut pe Xulescu.”
“Bună, Dragoş. Xulescu sunt.”
“Sunt jos la poartă. Mi s-a spus să te sun.”
“Da, sigur.”
“Ok, aştept.”
Am aşteptat 20 de minute, apoi am plecat. Asistenta gazdei mele a vorbit apoi cu o colegă de-a mea şi i-a explicat că a fost o problemă de comunicare. Că cel care urma să mă primească nu coboară niciodată să-şi preia invitaţii. Tot nu am înţeles de ce n-a trimis pe cineva să mă conducă, ştiut fiind că în instituţia unde-l vizitam nimeni nu intră neînsoţit.
Asistenta mai voia să ştie când vom reprograma întâlnirea. “Mă tem că asta nu se va întâmpla prea curând”, i-a spus colega mea. “Ok, cred că pot să înţeleg asta”, i s-a răspuns. Când mi s-a povestit, m-am bucurat să aflu că nu e toată lumea prost-crescută în biroul gazdei mele.
Eu unul mă bucur că am început să pun în practică o ameninţare mai veche: că n-am să mai tolerez proasta creştere şi nici întârzierile care depăşesc bunul simţ.
Săptămâna trecută, am vrut să plec de la seminarul de după-amiază de la Zilele Biz, care a avut loc la două ore întârziere după ce fusese programat. N-am făcut-o, din respect pentru participanţi (nu era vina lor, ci a vorbitorilor şi a organizatorilor). Dar pe viitor voi face astfel de gesturi radicale cât mai des.
Punctualitatea e, pentru mine, o formă de respect şi buna creştere un criteriu după care îmi aleg prietenii şi partenerii. Şi cred că e nevoie de puţină terapie de şoc pentru ca unii şi alţii să înţeleagă că, cel puţin în materie de punctualitate, cu mine nu mai “merge şi-aşa”.
Suntem cel putin doi, deci. Propun sa initiem “Grupul oamenilor care nu fac anticamera” 🙂
e bun, cumpăr.
Ma bag si eu. Am obiceiul de a le spune prietenilor mei ca eu vin
(de exemplu) la 11.23. Ei rad. Si dupa asta apar la intalnire la 11.23. Se inchina, mai ales ca vin prin traficul de care toata lumea se plange. Dar, ca si voi, am pretentia ca atata timp cat eu nu intarzii niciodata, toti cei cu care imi stabilesc intalniri sa fie la fel. Din pacate inca nu am fost atat de radicala ca tine, dar toate au un inceput.
eu n-am pretenţia că nu întârzii niciodată. dar încerc să evit asta cât de mult pot. iar când se întâmplă, anunţ cu suficient timp înainte şi cer iertare când ajung (şi am grijă să pară că vorbesc serios, că nu o fac doar de complezenţă). nu tratez 15 minute din timpul altora ca şi cum ar fi ceva de găsit pe toate drumurile.
Ce-i cu fundamentalismul asta? “Un criteriu după care îmi aleg prietenii şi partenerii” – frate, chill.
Cu toate ca accept argumentul cu “timpul meu de care isi bate altul joc”, protestul asta este totusi o forma de elitism ieftin.
de multe ori, nu organizatorii unui eveniment, conferinta de presa etc sunt de vina in ceea ce priveste respectarea programului initial.
in general, la orice tip de eveniment,invitatii (speakerii, participantii cheie, jurnalistii etc) obisnuiesc sa intarzie destul de mult.
problema devine si mai stresanta atunci cand unii vin la timp si incep sa te intrebe ce se intampla, de ce nu respectam ora stabilita in program.
sunt curioasa cum ai proceda in acest caz, in conditiile in care clientul se asteapta sa amani cat mai mult momentul deschiderii, pentru ca nu a aparut nu stiu ce ministru sau jurnalist important.
cosider ca punctualitatea este o forma de respect. insa in Romania multi s-au obisnuit cu faptul ca ‘merge si asa, ajung mai tarziu. oricum aia ma astepta, fara mine nu incep sigur’. si, oricat de mult ma tenteaza sa le reprosez lipsa de bun simt, am nevoie de aceiasi oameni la urmatorul eveniment, pentru ca ei sunt oamenii pe care, din pacate, trebuie sa ma bazez, in conditiile in care nu am alte variante:(.
in cazul Zilelor Biz, intarzierea care m-a deranjat nu a fost cea de la inceput, ci cea din timpul conferintei. la sesiunea de dimineata, am fost singurul vorbitor care s-a incadrat in cele 15 minute alocate, iar moderatorul, desi a incercat in cateva randuri, nu a reusit sa-i convinga pe niciunul dintre ceilalti vorbitori sa respecte timpul alocat.
in acest caz, stiu o singura solutie, in trei timpi: semn cu mana, avertizare verbala, tai microfonul. nu se practica nicaieri in romania, dzeu stie de ce.
in celalalt caz, as incepe cat mai des posibil la ora stabilita. ambasadele, de exemplu, asa fac, nu-si schimba bunele lor obiceiuri din cauza proastei noastre cresteri. sigur ca aici nu exista un raspuns universal. uneori e nevoie sa astepti cand cel care intarzie e crucial ptr bunul mers al evenimentului. dar nu poti sa pornesti de la premisa ca e normal sa faci lucrul asta.
orice solutie ai adopta, ea incepe prin a-ti exprima nemultumirea. intarzierea e o lipsa de respect si trebuie tratata ca atare.
Si pe mine ma deranjeaza ca lumea intarzie…cateodata chiar ma simt prost cand observ ca am ajuns la timp si nu mi-am alocat cele 15 minute acceptate (?) de intarziere…la urma urmei cei cu care interactionam ar trebui sa se gandeasca la faptul ca timpul pierdut asteptandu-i am putea sa il alocam pentru altceva…
Nu ma intelegeti gresit, nici eu nu sunt robot, dar nu am lasat niciodata, pe cineva sa ma astepte fara sa il anunt cumva daca intazii, sau, intalnirea se anuleaza. Exista desigur situatii scuzabile, dar, sa stii tu ca cel cu care urma sa te intalnesti a sosit ( e la intrarea in institutie) si sa nu faci nimic in sensul de al intampina in decurs de 15 minute, asta este impardonabil. Bravo domnule Bucurenci. Incet, incet poate se educa si romanii.
Atitudine corecta, de extins obligatoriu in Romania. O spune un patit. Cu niciun chip nu mai depasesc cele 15 minute conventionale.
Subscriu…nu fac anticamera.
@Emi Gal: In the Club
bine bine, dar ce cautai la IGP?
Teoretic si mie imi place punctualitatea. Practic, in timp, traficul din Bucuresti m-a facut mai flexibil.
Despre Zilele Biz, ce sa zic, scuze daca si eu mi-am depasit timpul. Insa dat fiind ca si eu ma ocup de evenimente cu prezentari (cum era si asta) foarte importante pentru incadrarea in timp sunt sesiunile de intrebari si numarul de oameni pusi in panel. In 15 minute nu ai ce sa faci ca sa aduci valoare publicului platitor. In plus nici tu nu ti-ai pus la calcul timpul de intrebari.