Când au văzut cât de repede mi-am revenit după operaţie, medicii au spus că am făcut un miracol. A fost o operaţie grea, care durează în mod normal 40 de minute, dar care, în cazul meu a durat trei ore. Şi, totuşi, am ieşit din spital în mai puţin de o săptămână. Dar le-am spus medicilor: «Nu e nici un miracol, e doar pacea mea sufletească. Dacă puteam să fac miracole, credeţi că mai ajungeam să mă operez?»

A fost prima dată când s-a râs în plenul Adunării Parlamentare Europene, în timpul alocuţiunii celui de-al 14-lea Dalai Lama. S-a râs şi s-a aplaudat deopotrivă, iar între vorbitor şi cei prezenţi s-a înfiripat o complicitate ciudată, ca şi cum ne-am fi ferit de cineva, deşi nu ne urmărea nimeni.

Auzisem despre Sanctitatea Sa că e un bărbat carismatic şi mă aşteptam să văd demonstraţia oratorică a unui virtuoz obişnuit să subjuge şi să inspire mulţimile. Dar omul pe care l-am văzut nu venise să facă spectacol. A vorbit atât de colocvial încât aproape a conversat cu cei din sală. Ne-a povestit mici întâmplări din viaţa lui, a glumit, şi-a permis galanterii cu femeile. A părut mereu că nu face decât să-şi dea cu părerea, că nu vrea să spună lucruri definitive. Dar a lăsat impresia de neşters că a unui om care a reflectat foarte mult la părerile lui.

A vorbit despre importanţa implicării femeilor în politică. Despre ce aduc ele nou în luarea deciziilor. S-a bucurat că în Adunarea Parlamentară sunt şi mai multe femei decât văzuse la ultima lui vizită. Apoi a arătat spre una dintre cele care-l ascultau şi a spus: “Some are rather beautiful.”

Poziţia lui în chestiunea Tibetului mi s-a părut inatacabilă. A spus că nu cere independenţa Tibetului, că este în interesul acestuia să facă parte din Republica Populară Chineză. Nu cere decât respectarea identităţii culturale a tibetanilor.

Autonomie, nu independenţă. Şi nu vrem să obţinem asta făcând apel la violenţă. Nimic obţinut prin violenţă nu este durabil. Vrem să dialogăm, vrem să negociem, vrem să ne înţelegem. Ştiu că autorităţile chineze vă reproşează că m-aţi invitat să vă vorbesc şi că vă aflaţi aici. Dar nu au de ce. Noi nu suntem inamicii lor, noi vrem doar să dialogăm cu ei.

Le-a mulţumit europarlamentarilor care au hotărât să ţină post negru o zi întreagă în semn de solidaritate cu Sancitatea Sa. Le-a spus că va ţine şi el post negru în semn de solidaritate cu ei, dar că la călugării budişti postul începe după micul dejun.

Pentru noi, micul dejun este ceva sfânt. Pentru că dimineaţă, când mă trezesc, mi-este îngrozitor de foame. Uneori postul începe la noi şi după prânz. Ba, dacă e nevoie, chiar şi după lăsarea serii. Aşa că am să ţin post alături de voi, dar trebuie să ştiţi că azi am mâncat deja micul dejun.

Şi din nou s-a râs. Cred că am avut cu toţii senzaţia că asistăm la o lecţie predată cu duhul blândeţii. Apoi a adăugat (şi de data asta am ştiut că vorbeşte cu toţi deputaţii aleşi):

Un proverb tibetan spune «Dacă mi-eşti prieten adevărat, arată-mi puterea prieteniei tale.» Aştept să văd puterea prieteniei voastre şi vă mulţumesc pentru că ţineţi astăzi post pentru mine.”

Mă pregătisem să ascult un vorbitor carismatic în sensul hollywoodian al termenului şi am văzut un om a cărui putere stă în smerenie şi blândeţe. Anatomia şi vestimentaţia s-au suprapus din prima clipă peste efigia lui Mahatma Gandhi, iar ceea ce a urmat nu a trădat deloc comparaţia.

Sanctitatea Sa ne-a arătat mai mult decât ne-a vorbit. Pacea sufletească, despre care ne-a spus că este singurul lucru pe care merită cu adevărat să ni-l dorim, este ceea ce am văzut că răspândeşte cu simplitate acest om în jurul lui.

S-a râs mult, s-a aplaudat şi mai mult în dimineaţa aceea în aula Adunării Parlamentare. Dar cu adevărat miraculoasă mi s-a părut energia care s-a adunat în tribunele vizitatorilor, pline ochi cu oameni care s-au ridicat şi au aplaudat în picioare, ca la teatru, şi mai ales felul în care Dalai Lama a făcut să se nască această energie, pe nesimţite, cu dezinvoltură, aparent fără nici un efort.

Şi nu, dacă ar fi putut face cu adevărat miracole, Dalai Lama nu ar fi avut nevoie de un asistent care să-i traducă din când în când câte un cuvânt pe care nu-l stăpânea foarte bine în limba engleză.

Tags: adunarea parlamentara, bruxelles, daciana sarbu, dalai lama, parlamentul european