Cred că fiecare om trebuie să-şi întemeieze deciziile, mai ales cele politice, pornind de la principii, dar, tocmai de aceea, discuţia pe principii e rareori productivă pentru că principiile sunt, de cele mai multe ori, nenegociabile.
Mi se pare mult mai util şi mai interesant să încerci să vezi în ce fel reuşeşte o măsură politică sau administrativă, luată în numele unui principiu, să pună tocmai acel principiu în practică.
Aşa că nu despre principii vreau să vorbesc în această însemnare, ci despre efectele pe care trei decizii politice despre care s-a discutat în ultima vreme le produc în societate:
- :: Sărăcirea prin îmbogăţire
- :: Injustiţia în numele egalitarismului
- :: Corupţia încurajată prin echitate
Sărăcirea prin îmbogăţire
Prima este creşterea salariilor profesorilor, despre care s-a spus că va creşte calitatea învăţământului, principiul fiind aici că profesorii care câştigă mai mult predau mai bine.
În realitate, creşterea salariilor unei categorii destul de numeroase de bugetari fără ca resursele pentru această creştere să existe în economie (şi asta după doi ani de creşteri salariale în întreg sectorul bugetar de două ori mai mari decât sporul de productivitate a muncii) nu duce la altceva decât la creşterea nejustificată a consumului şi, implicit, a deficitului extern. În aceste condiţii, leul nu poate decât să se deprecieze şi mai mult.
Puterea de cumpărare a tuturor românilor va scădea, aşa că, după ce vor înregistra o iluzorie creştere a nivelului de trai, profesorii vor constata că sunt mai săraci decât erau cu un an înainte. Iar într-o ţară mai săracă, învăţământul nu are cum să fie mai bun.
Cu cuvintele lui Mugur Isărescu,
dacă creşterea nivelului de trai ar fi doar o chestiune de voinţă şi decizie politică, nu am mai avea în lume ţări sărace.
Injustiţia în numele egalitarismului
A doua este plafonarea idemnizaţiilor de maternitate/paternitate. Principiul adus în discuţie (între alţii, şi de Petreanu şi de Zoso, care se opun propunerii ministrului Marian Sârbu, şi de Manole pe Balonul imobiliar, care susţine propunerea) este imperativul egalităţii şanselor. Să vedem, însă, ce se va întâmpla după ce această măsură va fi pusă în practică.
Mamele cu venituri medii şi peste medii vor fi reticente să aducă pe lume mai mult de un copil, asta dacă-l vor mai aduce şi pe acela, în vreme ce mamele cu venituri sub medie se vor simţi încurajate să nască mai mulţi copii. În câţiva ani, numărul copiilor cu mai puţine şanse de realizare în societate va creşte şi va scădea numărul copiilor cu mai multe şanse. O măsură care pretinde că vrea să reducă injustiţia socială nu face altceva decât s-o accentueze.
Corupţia încurajată prin echitate
În fine, a treia măsură care mi-a atras atenţia este plafonarea salariilor şefilor agenţiilor guvernamentale, ale membrilor Guvernului şi ale membrilor administraţiei locale (împreună cu celebra concediere în masă ordonată de ministrul Berceanu). Principiul aici este că nu trebuie să te îmbogăţeşti din banul public. Să vedem cum reuşesc aceste măsuri să pună principiul în practică.
În condiţiile în care vicepremierul României câştigă 2,000 de euro, un parlamentar 1,500, iar directorul unei structuri administrative 1,000, foarte puţini oameni cu competenţe reale de management şi cu o bună moralitate se vor mai simţi chemaţi să facă politică sau administraţie publică în România.
Calităţile care ar trebui să recomande pe cineva pentru a administra o organizaţie cu un buget de câteva sute de milioane de euro îi vor asigura celui care le posedă un job în mediul privat cu un venit între 5 şi 50 de mii de euro. Să renunţi la asemenea venituri pentru un salariu de 1,000 de euro înseamnă să sacrifici din două una: nivelul de trai sau moralitatea. Nu cred pe nimeni în stare să-şi taie un ditai zero din venituri de dragul patriei, aşa că nu-ţi rămân decât două opţiuni: te descurci sau pleci.
În loc să-i înlăture pe cei care se îmbogăţesc din banul public, măsura de plafonare a salariilor şefilor din administraţie nu face decât să încurajeze clasa descurcăreţilor, a celor care nu au niciun frison atunci când amestecă interesul public cu cel privat.
Politica şi administraţia publică devin ocupaţii de lux, pe care ţi le permiţi abia după ce ai făcut avere sau abia când ţi-ai găsit sponsorul dispus să-ţi acopere diferenţa dintre nivelul tău de trai şi salariul de bugetar. În loc să-i elimine pe cei bogaţi şi ticăloşi, măsura îi înmulţeşte, le oferă o justificare facilă şi îi scoate, în schimb, la produs pe cei săraci şi cinstiţi. În numele echităţii, e încurajată corupţia.
Neîntâmplător, cele trei măsuri pe care le-am luat în discuţie se revendică de la stânga. Dar nu e vorba de stânga reală, e vorba de stânga populistă, cea păguboasă şi înşelătoare ca jocul de-a alba neagra.
Plafonarea indemnizatiilor pentru maternitate e o treaba care se intampla in toata societatea civilizata si e o politica sociala absolut normala. Iar nivelul la care vrea statu’ roman sa puna plafonu’ (2-3 salarii medii pe economie) este MARE.
Comparativ, in Ontario, Canada, aceeasi indemnizatie pentru mame este 55% din salariu cu un plafon la $1,600/luna (care plafon e mai MIC decat salariul mediu pe economie, btw).
Indemnizatia se ofera timp de un an si nu doi, cum e in Romania.
Puteti sa va uitati si la alte tari din Europa. Fara a fi facut research, sunt absolut sigura ca veti regasi aceeasi situatie cu plafonu’.
PSD numara cele mai multe nume grele din top300. halal socialism!
salariile de la stat trebuie sa fie mizere pentru ca statul e mizer. asta nu inseamna ca nu pot contine un coeficient de eficienta, care sa le creasca considerabil odata cu randamentul mecanismului pe care persoana in cauza il conduce. nu le plange de mila parlamentarilor la 2000 de euro cand un medic la inceput de drum are 200. nu plange ca nu vor veni profesionistii pe bani putini, pentru ca n-au venit nici pe bani multi.
taxa auto, cresterea cu 50% a salariilor profesorilor si plata mamelor cu 85% sunt 3 legi absolut cretine, incoerente si inexplicabile in contextul aspectului social intr-un stat instabil si sarac. e evident dupa cateva minute de studiu ca sunt facute exclusiv pentru cei cu bani si nu pentru multimea saracita.
ca o concluzie: nu cred ca nivelul de salarizare conteaza pentru un angajat la stat. conteaza pozitia ierarhica. cu cat va fi mai aproape de varf se va putea suge mai mult.
subscriu si eu la ce-a spus alex mai sus. indemnizatiile de maternitate/paternitate au fost introduse ca masuri sociale de sustinere a celor care vor sa faca un copil, dar care nu isi permit sa faca unul din cauza situatie financiare. nu cred ca exista vreo tara civilizata in care aceasta indemnizatie ajuta parintii sa nu ramana in urma in competitia din “top 300 Capital/…”
apropo de scenariile cu care ti-ai incheiat textul, fara acea plafonare, n-ar putea un parinte sa treaca unele venituri in contul celuilalt special pentru a incasa mai multi bani de la stat?
sunt de acord cu faptul ca majorarea salariilor profesorilor a fost o masura pripita, populista, provocata de apropierea alegerilor, in contextul in care romania nu are o productivitate care sa justifice o crestere asa mare. trebuia o crestere modesta si in etape! altfel, bineinteles ca simpatizez cu dorinta profesorilor de a avea salarii marite.
intr-adevar, multi experti in politici demografice (si nu doar ei) vad masura egalizarii veniturilor pt mame ca fiind o masura pripita. mihaela haragus care a scris „Tranziţia la statutul de părinte în Europa” si lucreaza la Centrul pentru Studierea Populaţiei din Cluj mi-a spus intr-un interviu ca masura egalizarii veniturilor pt mame contribuie la cresterea polarizarii sociale in romania! o societate cu stratificari sociale puternice, un capitalism pe model sud-american… in principiu, masura pare benefica, dar nu e chiar asa.
cu al treilea punct nu sunt de acord! se poate trai ok, indestulator cu un salariu la 1.000 de euro! dar si aici trebuie vazut de la caz la caz. eu ma gandeam la institutii publice cu care am fost si sunt in contact, gen TVR Cluj si Radio Cluj. salariile directorilor de aici si sunt sigur ca se poate gasi o situatie similara la multe alte institutii publice e mult prea mare atat in raport cu angajatii, cat si cu performantele institutiei cu pricina. si, da, in momentul in care ai ales sa lucrezi in sistemul public sacrifici in buna masura nivelul tau de trai! traiesti ceva mai modest si dintr-un sentiment al datoriei fata de contribuabil.
Plafonarea indemnizatiilor pentru mame/tati nu e totuna cu egalizarea lor. Trebuie sa facem deosebirea intre ce e acum, o indemnizatie de 600 de ron pentru toate cazurile, indiferent de venit si ce va fi dupa 1 ianuarie 2009, cand va exista un plafon minim, cel de 600 de ron si unul maxim, de aprox. 1000 de euro, iar intre aceate plafoane vor exista o multitudine de posibilitati, raportat la 85% din salariul fiecaruia.
Pana acum cuplurile cu venituri medii si mari, pe buna dreptate, se gandeau de cel putin 2 ori inainte sa ia decizia de a face un copil, dar acum cred ca 85% din salariu, in limita a 1000 de euro (trei salarii medii) va schimba situatia in bine.
Chiar ca nu te mai inteleg. Cele trei exemple pe care le dai sunt contradictorii. Adica unora sa NU le dam, ca asa zic eu, Dragos Bucurenci, ca e bine. Altora DA, sa le dam, ca asa e mai bine. Asculta aici la mine o vorba romaneasca: cum o dai tot prost iese !!!
Nu am chef de contraziceri la ora asta dar am un subiect pentru care sunt decis sa lupt: toate discutiile despre salariile profesorilor, despre cele ale functionarilor publici si asa mai departe sunt lipsite de substanta si corectitudine dintr-un motiv simplu: CONFIDENTIALITATEA SALARIILOR !!! Poate o sa vi se para absurd dar o transparenta totala a acestui subiect ne-ar fi lamurit mult mai bine. Sa stim de ce cutare ia un salariu de N lei dar sa stim si de ce !!! Mai ales in sectorul public n-au ce sa caute salariile confidentiale. Nu reprezinta decit un mijloc de a ascunde adevarul. Poate n-o sa credeti dar exista patroni care mi-au spus ca ei n-ar avea nimic impotriva sa declare salariile din firma pentru ca AU CURAJUL RASPUNDERII SI STIU DE CE AU DAT ACELE SALARII, PENTRU CE MERITE ! Dar ii impiedica Codul Muncii ! Iata de ce ar cam trebui schimbata aceasta optica daca ne dam cinstiti. Cei care tin cu dintii la confidentialitate au in mod sigur ceva de ascuns. Este printre putinele lucruri pe care le-as schimba din actualul cod al muncii, altfel destul de bine structurat. Ma rog, ar mai fi ceva dar nu acum.
cand orgoliul se bate cu principiile, nu iese nimic bun…
Ai nume frumos…Bucura-te de Sfintele Sarbatori, si lasa politica pe 2009. Si sa speram ca va fi un an doar cu principii…