În Dilema Veche, Andrei Pleşu încondeiează trei tipologii ale capitalismului de Dâmboviţa.
Nu mă pot opri să nu remarc un schematism apologetic folosit cu succes de stânga şi preluat acum, văd, şi de intelectualii de dreapta: marxismul nu e rău, spun unii dintre socialiştii români, rău e cum a fost el aplicat la noi. La fel pare să judece, mai nou, şi Andrei Pleşu: capitalismul nu e rău, rău e cum l-am copiat noi.
Pare că suferim de ceva mai toxic chiar şi decât marxismul şi capitalismul la un loc: de românism. Pe orice-am pune mâna, stricăm…
Zice Andrei Pleşu:
La el acasă, adică în ţările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvăţîndu-se de rutina proprie. Caută soluţii noi, îşi exersează imaginaţia, îşi regîndeşte principiile, riscă, se recalibrează. La noi, capitalismul e în faza bolilor infantile. E zglobiu şi iresponsabil. Imită un model care nu mai există decît în închipuirea întreprinzătorilor locali. Kjell Nordström şi Jonas Riddersträle – doi experţi suedezi care au conferenţiat la Bucureşti acum trei săptămîni – definesc această imitaţie provincială a capitalismului drept “capitalism karaoke”: muzica e a altuia, cuvintele sînt ale altuia, tu te mărgineşti să cînţi (fals), cu ochii la adevăraţii protagonişti. Rezultatul acestui exerciţiu periferic e lumea în care trăim. Şi o tipologie umană nouă, ubicuă, dezamăgitoare.
asta e cea mai mare greseala a nostra, copiem sisteme de succes de afara, dar uitam un lucru: poporul roman gandeste altfel decat altii, are alta mentaliatate, una balcanica.
un sistem de succes trebuie pliat pe popor si mentalitatea lui
sindromul anti-midas (sadim?)
capitalismul nu este ceva batut in cuie, cum nici comunismul n-a fost (sau, ma rog, ce-am avut noi). singura constanta-i schimbarea, de ce-ar fi o oranduire social-economica o exceptie?
au trecut cred ca doi ani de cand nu am mai intrat pe blogul tau. vad ca ii merge bine blogului, felicitari si keep up the good work.
despre postarea ta: e evident ca ai inteles foarte putin din articolul lui plesu, desi e scris pe intelesul tuturor. el vorbeste despre cateva specii de “capitalisti”. si asta e de ras. asta face plesu: se amuza de conformismul lor, de faptul ca ei imita ca papagalii, de faptul ca sunt lipsiti de originalitate.
hai sa reformulez: daca ar fi fost de stanga, plesu ar fi scris la “gazeta de perete” ca tovarasii care fac bani nu sunt adevarati capitalisti, ca intineaza idealurile sfinte ale capitalismului. or nu e cazul. el zice cu totul altceva, el nuanteaza si adapteaza teoria formelor fara fond.
comunismul si capitalismul au fost aplicate in zeci de tari. comunismul a esuat de fiecare data. capitalismul a reusit de fiecare data. mi-e destul de greu sa inteleg cum de ai ajuns sa crezi ca plesu sustine ca “capitalismul nu e rău, rău e cum l-am copiat noi.”
well, cred ca ne mai auzim peste vreo alti doi ani.
regards,
ws
E simpatica formularea “zglobiu si iresponsabil”, cand am citit-o m-am gandit ca daca ar fi sa facem o analogie intre sistemul social si creierul uman, in sensul ca daca sistemul social e compus din indivizi si creierul din neuroni, atunci disfunctiile sistemului, atat in prumul caz cat si in al doilea, se resimt la nivelul componentilor. Probabil ca sistemul social-creierul uman romanesc are o problema la nivelul sinapselor, si anume foarte multi neuroni considera ca sinapsele merita realizate numai in scopul cresterii, uneori maladiv de exagerat si de prost gust, a axonilor proprietate personala.
Probabil ca il poti acuza pe Plesu de multe, mie nu prea imi vine nici o idee, dar nu cred ca il poti acuza de “schematism”. Nu de alta, dar in cam tot ceea ce scrie sau spune se fereste taman de scheme, ba chiar se ridica impotriva lor. Iar articolul cu pricina este exact din categoria acelor revolte impotriva schemelor (cam vechi, by the way, articolul. Abia acum ai dat peste el?).
Dupa cum spunea si ws, Plesu amendeaza, in forma proprie si sprintara, formele fara fond. Ceea ce nu spune el suficient de explicit si de des este faptul ca nu prea avem cum sa avem fond. Mentalitatea capitalista este inca tinara in noi, nici ca a atins adolescenta. Abia e in pubertate, i se schimba vocea si este in faza teribilista. Mai are pina la intelepciunea a vreo 3-400 de ani de decantari, experimente si esecuri, succese si dezamagiri (cam cit a avut la dispozitie Vestul).
Sincer, cu toate ca sint cu totul de acord cu articolul domnului Plesu, cu toate ca ma sui pe pereti aproape de fiecare data cind interactionez cu “stupid people”, incep sa cred din ce in ce mai mult ca ne descurcam chiar bine in conditiile date. Macar pe principiul “e rau, dar putea fi si mai rau”.