De mult n-am mai citit o carte atât de emoţionantă. “The Kite Runner”, de Khaled Hosseini, povesteşte istoria crâncenă a Afganistanului ultimilor 50 de ani, dar o face folosind această tragedie istorică în scenografia unei drame personale, a unui băiat care s-a dezamăgit pe sine în copilărie şi care nu-şi poate ierta această slăbiciune tot restul vieţii.
Nu mai auzisem niciodată de Hosseini atunci când i-am cumpărat cartea în aeroport. M-au convins vorbele Isabelei Allende, tipărite pe coperta cărţii:
It is so powerful that for a long time after, everything I read seemed bland.
Am făcut bine s-o cred pe cuvânt. După prima jumătate, nu mi-a mai venit să las cartea din mâini, lucru care nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme. De la “The Yacoubian Building”, de Alaa el-Aswany, n-am citit ceva mai impresionant venind din lumea islamică. Tashakor!
Cand am vazut titlul eram sigura ca este vorba de cartea lui Khaled Hosseini. Filmul nu este atat de emotionant. iti recomand o alta cartea a acestuia “Cetatea celor o mie de sori”.
Am urmarit acum mai multe luni pe NG un documentar despte “fata afgana” de la tine din imagine. Era vorba exact despre questul asta in care pornisera niste jurnalisti pentru a o redescoperi si a o readuce in lumina dupa aproape 50 de ani de cand frumoasa necunoscuta devenise atat imaginea a ceea ce insemna Afganistanul la acea vreme , cat si un mister pentru trecatori de pe strazile NY sau cititorii de reviste. Foarte imbatranita de viata mizera , femeia isi pastrease totusi aceeasi privire patrunzatoare …
Un taram prins la mijloc de interesele celor doua puteri: Anglia si Rusia. Si mai tarziu America. Tin minte o vorba spusa de profesorul meu de istorie, acum 30 de ani, referindu-se la Afganistan: “O armata poate fi invinsa, un popor, niciodata !”. Am vazut mai demult pe Youtube un filmulet in care niste femei talibane taiau gatul unui prizonier. Simplu si fara urma de simpatie, parca ar fi taiat un pui. Atunci mi-a venit in minte o alta vorba: “Ca sa-i intelegi, trebuie sa dai timpul inapoi cu 500 de ani”.
“A Thousand Splendid Suns” este tot a lui, si e si mai emotionanta…enjoy reading!
“A Thousand Splendid Suns” este aparuta si la noi.
“Splendida cetate a celor o mie de sori” – ed. Niculescu.
Cred ca o sa-ti placa mai mult decat prima…
In sfarsit! Am vorbit la zeci de oameni de cartile astea 2. Hosseini mi-a trezit in egala masura mila si interesul. Acesta din urma ridicat la rangul de obsesie de a vizita Afganistanul.
eu intai am vazut filmul. apoi am facut rost si de carte. si in acest caz filmul nu e la fel de bun precum cartea (nici nu cred ca s-ar putea vreodata altfel), dar totusi, si filmul merita vazut. jocul actorilor-copii, imaginea… merita vazut.