Aseară deci, în prezenţa unor căpcăuni serioşi, fără de care nu se poate întâmpla nimic în afaceri, specialişti în virgule şi în texte legale încâlcite, ne-am întâlnit cu doi bătrânei simpatici, jenaţi profund de situaţia în care se aflau. Toată viaţa au produs, au cumpărat şi au vândut maşinării. Şi nu veniseră cu un avocat, ei ştiau să îşi facă treaba serios, nemţeşte, fără bani în avans, plătiţi cinstit, pe o muncă perfect făcută. La vârsta la care alţii stau prin parcuri şi joacă table, cei doi umblă prin lume să îşi vândă echipamentele industriale. Le place, asta ştiu, asta fac. Nu i-au plătit nişte derbedei de prin Venezuela şi Ucraina, iar banca lor de provincie nu-i mai finanţează.
Mie imi place mult de Patriciu desi are o gramada de critice. Intotdeauna mi s-a parut un om cu capul pe umeri, responsabil, care stie ce vorbeste.