Emi vrea să ştie cum definesc succesul. Întâmplător, ăsta a fost subiectul discursului meu de absolvire a programului Erisma.

Spuneam atunci că a avea succes înseamnă să faci ceea ce ai spus că vei face. Prin obversie, eşecul înseamnă, după mine, să nu faci ceea ce ai spus că vei face.

Din acest punct de vedere, strategia de marginalizare politică a lui Adrian Năstase (asumată explicit – Adriene, nici nu ştii cât de mic ai să devii!) a fost un succes pentru Traian Băsescu, în vreme ce strategia de înlăturare a lui Călin Popescu-Tăriceanu din fruntea Cabinetului mai înainte ca acesta să-şi poată termina mandatul (intenţie asumată, şi aceasta, explicit în mai multe ocazii) a fost un eşec pentru Preşedinte.

Am împrumutat această definiţie de la Eric Berne, care-i numeşte pe oamenii de succes “Prinţi” şi pe cei care eşuează “Broscuţe”. Cu toţii ne naştem Prinţi şi Prinţese, zice Berne, până când părinţii noştri ne transformă, pe cei mai mulţi dintre noi, în broscuţe. Apoi ne chinuim să ne recăpătăm starea originară, dar nu toţi reuşim. Indiciul clar că suntem încă Broscuţe, şi nu Prinţi sau Prinţese, este că nu reuşim în ceea ce ne propunem să facem.

Nimeni nu ne impune aceste ţinte şi e naiv cel care şi le alege în funcţie de ceea ce vede în jur (bani, maşini, reflectoare), pentru că pe fiecare îl mulţumeşte altceva. Şi banii, şi maşinile şi lumina reflectoarelor sunt indicii la fel de bune ale succesului ca liniştea unei familii, câţiva prieteni cu care ai muri de gât, un nume pe un cotor de carte sau o viaţă tihnită departe de zgomotul oraşului. Depinde ce ţinte ţi-ai propus. Dar, odată ce ne alegem aceste ţinte, măsura succesului sau eşecului nostru ca oameni o dă gradul în care reuşim să le atingem.

Cred că putem să ne propunem o groază de lucruri în timpul vieţii şi cred că avem libertatea şi e chiar indicat să schimbăm de mai multe ori macazul. Avem dreptul să jucăm de mai multe ori jocul, e adevărat, dar nu-l putem juca la nesfârşit. Repetiţia înseamnă învăţare, aşa că fiecare ţintă atinsă ne învaţă să ne purtăm mai naturali ca Prinţi sau ca Prinţese, iar fiecare ţintă ratată ne învaţă să ne simţim mai bine în pielea rece şi verde de broscuţă.

Nu mai găsesc înregistrarea discursului de acum trei ani, dar ţin minte că, în mare, asta am spus. De altfel, sunt lucruri pe care le cred şi acum.

P.S.1. Despre cum se obţine succesul în cazul unei organizaţii neguvernamentale, am scris mai demult ceva.

P.S.2. Mingea merge mai departe la Mitrana şi la Paul Olteanu.

P.S.3. Mai vreau să spun un lucru, cu riscul să-i supăr pe Emi şi pe Florin. Trebuie să-mi mărturisesc un handicap: n-am reuşit, nici după atâtea luni de zile, să mă obişnuiesc cu expresia “a face succes”. Am apreciat-o la început ca pe o găselniţă de branding, deşi mi-a zgâriat urechea. Am zis că trece, m-am obişnuit eu şi cu “Pro TV te ascultă ce vezi”, dar n-a trecut, mă zgârie şi acum. Oricât m-aş strădui, pentru mine succesul în limba română se obţine sau se deţine. Dar îmi asum defectul conservator şi nu cer reparaţii. Poate că la anul, pe vremea asta, mă voi fi obişnuit.

Tags: a face succes, analiza tranzactionala, broscute, emi gal, eric berne, erisma, esec, mitrana, paul olteanu, printese, printi, succes