© Lucian Creţu, Adevărul

Am fost vineri seară la cea mai tare adunare de biciclişti din Bucureşti – Ciclopromenada nocturnă, ediţia a treia. Au fost neaşteptat de mulţi biciclişti, ceva neînţelegeri cu poliţia, în cele din urmă aplanate, şi multă mişcare.

Cel mai mult mi-a plăcut însă aerul bun de comunitate pe care adunarea mobilă l-a degajat. Cu vorbele celui mai destoinic organizator, George Hari Popescu:

Să mergi cu bicicleta cu alţi 300-400 de biciclişti alături. Să stai de vorbă, să rîzi, să schimbi date de contacte din mers. Să faci planuri din şa, să-ţi regăseşti foşti colegi de liceu şi de facultate prin mulţime. Să te fascineze luminile bicicletelor, supleţea cadrelor din metal care se strecoară printre ceilalţi. Să guşti din normalitate, din înţelegere, din compromis şi toleranţă.

E prea mult pentru o simplă plimbare cu bicicleta la? Poate, dar au fost foarte mulţi oameni la Ciclopromenada nocturnă 3, lucru care m-a cam speriat iniţial. Poliţia voia să ne escorteze cînd Bogdan a discutat cu ei, apoi au spus că au încredere în noi. Pe drum însă am fost opriţi de o patrulă care ne-a însoţit. Pe drum, s-a văzut cum poliţiştii s-au destins, ne-au înţeles, ne-au ajutat, atitudine la care nu mă aşteptam, ca român vajnic ce sunt.

Au fost vreo 22 de kilometri, mai puţini decît estimam eu (n-am măsurat înainte), parcurşi în aproape 3 ore. Am oprit în locurile stabilite, dar şi în Piaţa Victoriei. La Casa Presei, mi-a plăcut îndemnul lui Ionuţ de la Mai Mult Verde, rostit de pe treptele fostei statui a lui Lenin:

”Hai să ne salutăm pe stradă cînd ne întîlnim!”

Tags: biciclete, bucuresti, ciclopromenada, critical mass, george hari popescu, velo