Andrei Pleşu, Dilema Veche, mai 2006

“Pe acest fundal, nu e de mirare că, proaspăt venit în ţară după o absenţă de două luni, m-am trezit confruntat cu o nelinişte generalizată: trebuia să spun dacă e adevărat că am plecat de la Cotroceni din cauza unei înjurături prezidenţiale. Chiar aşa? Şi cum suna înjurătura? Şi de ce m-a înjurat dl Băsescu? Stupefiat, aflu că totul porneşte de la o declaraţie publică a bunului meu amic, Mircea Dinescu. Evident, Mircea Dinescu e un mare poet, iar pentru marii poeţi hotarul dintre realitate şi ficţiune e fluctuant, dacă nu absent. Apoi, pentru un mare poet, hiperbola e un procedeu artistic mereu la îndemînă. Îl ştiu şi îl ştim pe Mircea. E impetuos, voitor de bine, rău de gură. Inspiraţia l-a îndemnat să trateze un peisaj prozaic cu mijloace expresioniste, să dreagă busuiocul cu un uşor damf de corcoduşi. Aşa sînt artiştii. Mi-e greu să înţeleg însă apetitul feroce cu care s-a năpustit asupra mea opinia autohtonă pentru a degusta “litigiul”. Ştiu, o să-i dezamăgesc pe toţi, dar trebuie să declar cu mîna pe inimă că dl Traian Băsescu nu m-a înjurat niciodată. N-am avut onoarea. A existat, la un moment dat, între noi, cam cu o lună înainte să plec, o scenă contondentă, care s-a reglat, la rece, a doua zi. Dar scena cu pricina n-a inclus, în vocabularul ei, zona buruienoasă de care se face atîta caz. Asta e. Amicus Dinescu, sed magis amica veritas. Cît despre motivele reale ale plecării mele de la Cotroceni, rămîne cum am vorbit…”

Andrei Pleşu, Dilema Veche, octombrie 2009:

“Mi se spune că, într-un interviu televizat, dl Traian Băsescu s-a arătat nemulţumit de serviciile mele de consilier. Dacă e să-l cred, s-ar zice că umblam de colo-colo cu tot soiul de dosare despre care declaram, în gura mare, că nu ştiu ce conţin, dar că trebuie semnate. Cu alte cuvinte, dintre noi doi, cititorul era el. Şi fiindcă eu eram leneş şi neserios, omul se înfuria şi reacţiona milităreşte. Eu nu-mi amintesc decât de un singur asemenea episod contondent, după care mi-am dat demisia. Îmi mai amintesc însă că, a doua zi, dl Traian Băsescu şi-a cerut scuze pentru bădărănie. Mă mir că n-a povestit şi asta, căci ar fi fost în avantajul lui. Regret, oricum, că i-am lăsat o amintire atât de ineptă şi că, după atâţia ani, i-am dat o nouă ocazie să fie inelegant.”

Tags: andrei plesu, badaranie, basescu, injuratura, intelectuali, presedinte