Soru-mea a descoperit la ţară o jucărie a copilăriei mele, robotul MG1 (staţi blânzi, nicio aluzie politică). Vrea să-l doneze arhivei comunismului de la Muzeul Ţăranului Român. Cam cât de bătrân credeţi că mă face chestia asta să mă simt?
Soru-mea a descoperit la ţară o jucărie a copilăriei mele, robotul MG1 (staţi blânzi, nicio aluzie politică). Vrea să-l doneze arhivei comunismului de la Muzeul Ţăranului Român. Cam cât de bătrân credeţi că mă face chestia asta să mă simt?
Destul de batran, incat la prima citire sa exclam “Dumnezeule…Dragos…Comunismul”, o istorie intreaga…
daaa breee! minune mare! imbatranim…
Tips: ca una harsiita de ceva anishori in domeniu, fa-mi si mie o placere si urmareste-ti ultimele emisiuni FARA sonor; asta o sa-ti dea in timp, un plus de naturalete…
batrn nu cred ca te face sa te simti. Doar nostalgic. Oare copii de acum care deja se joaca pe nu stiu ce core doi/dualcore vor fi nostalgici dupa ele.
parca imi amintesc cum stateam sa se incalzeasca ,,HC91”
Batran cu adevarat vei fi atunci cand te vom invita chiar pe tine sa te arhivam la fond special Soimii Patriei.
Tot fara aluzii politice, o fi existand si MG2?
la Muzeul Ţăranului Român? pe mine mar face să mă simt nu doar bătrân ci şi ţăran
Cam de vreo 28 de ani…si deja piesa de muzeu?Vai,vai,vai….si eu care credeam ca mai-verdele te tine pururi tanar!!!!
eu cand ma simt batran, cumpar pantofi.
..
..
..
(de fapt, mint. dar daca n-as minti, poate n-ar mai fi criza economica. cel putin, nu in italia.)
nu am prins minunea asta de jucarie, in schimb imi aduc aminte de robotii din pachete de ASSOS lipite cu aracet
(parca simt si acum mirosul in varful nasului).
Oricum, era o adevarata nebunie in cartier cine are robotul al’ mai mare.
Acelasi sentiment l-am avut si eu cand am vazut la Childhood Museum, in Londra, una dintre jucariile mele preferate din copilarie. Respectiv masina de spalat cu furtun, in miniatura.
Esti cat de batran vrei tu sa te simti, de fapt. 🙂
PS: Am avut si eu robotel din asta cand eram mica, i-am rupt la un moment dat un picior si nu a mai fost el insusi de atunci 😀
Dar am sunat-o pe mama de dimineata sa o intreb prin ce dulap a dosit ursuletul-pernuta pe care dormeam si sa-i spun sa nu il dea nimanui. M-a intrebat daca ma simt bine. :)))