Telegraf

Alaltăieri pe la 5 PM primesc următorul SMS de la un număr necunoscut:

Nu e normal sa ma ti att ku banii! sant bani meì!astept banii dragos!

Nu-nţeleg nimic. Care bani? Cui îi datorez bani? Cum de îi datorez bani cuiva care scrie în halul ăsta? Îmi revizuiesc mental ultimele weekenduri, verific dacă mi s-a rupt filmul pe undeva, nici pomeneală. Mai fac câteva eforturi de memorie, nu se leagă nimic. Mister total. Încerc să apelez numărul. Nu răspunde. Scriu şi eu un SMS:

Iertati-ma, nu stiu al cui e nr si despre ce bani e vorba. Va rog lamuriti-ma.

Nu mai primesc nimic, îmi imaginez că a fost o greşeală (deşi acel “dragos” din final mă urmăreşte). După vreo jumătate de oră, BB-ul clipeşte din nou:

Sant acel furnizor de careti batii joc.nu vreau sati fac rau dar dak numi dai bani mei ma duk la presa

E prea de tot, îmi zic. Cine-i agramatul ăsta care mă ameninţă? Cum îşi permite!? Apoi demonul dubiului îşi vâră din nou coada: dacă, totuşi, datorez bani cuiva? Am tipărit săptămâna trecută nişte broşuri despre cursul PCM, poate n-a plătit Cami factura. Caut numărul omului să verific. Nu se poate, totuşi, îmi zic, era un om civilizat, educat, nu putea să scrie în halul ăsta. E un dobitoc care a obţinut numărul meu şi n-are ce face. Pentru orice eventualitate, mai sun de două ori pe numărul respectiv. Niciun răspuns. Revin:

M-ar ajuta sa-mi raspundeti ca sa putem lamuri situatia. Din cate stiu eu, nu am nicio plata restanta catre niciun furnizor. Daca stiti altceva, va rog sa-mi dati detalii.

Urmează iar o pauză de vreo jumătate de oră, apoi răspunsul:

Domnu bucurenci am asteptat dupa fetele dvs pana akm.ele miau spusca nu aveti bani da eu nu cred.va bateti joc de mine!am spus.maine ma duc la presa

Deja intru la idee. Care fete? Cine i-a spus că nu sunt bani? Încep să mă îndoiesc serios de solvabilitatea mea financiară. Poate chiar nu am bani, poate chiar îmi bat joc de furnizori, poate chiar merge la presă. Deja vedeam titlurile la Money Channel (Bucurenci insolvent), ProTV (Mai mult falit), Antena3 (Sărăcit de Băsescu), OTV (Incredibil! Îşi bate joc de furnizori!!!), CanCan (A aruncat cu iPhone-ul în puşculiţă!), Ciao (Bucurenci, nu-ţi mai plătesc iubitele facturile?), România mare (Derbedeul de Bucurenci suge sângele poporului, aşa cum fac toţi maimuţoii).

Răspund:

Cu cine ati vorbit mai exact si despre ce comanda e vorba?

Nimic. Sun din nou. Nu răspunde. Sun de pe alt număr. Tăcere. Deja fierb. Cine e individul şi cum îşi permite? Mâine merg la poliţie, ăsta-i şantaj. Nu se poate, dom’le, să intre cu picioarele la tine-n telefon şi să te ameninţe aşa, pe faţă! Da’ cine se crede individul ăsta? Și de ce nu răspunde? Pentru că i-e frică… Asta e. Ia să răspundă şi să-l iau eu, aşa, scurt, da ştii?, scurt de tot: Ce pofteşti musiu? Sun iar. Nimic. Mă face cu nervii.

Într-un târziu aud iar sunetul cunoscut. Înşfac telefonul şi citesc:

=)) esti delicios! Cabral sunt, incercam sa-ti spun ca n-am cum sa ajung azi… 🙂 eu am ras. Tu?

  1. D’abia ultimul mail e interesant… cand Cabral te face delicios, s-a ras si te intreaba daca si tu, da’ n-are cum sa ajunga azi… aii, de asta ce spui?

  2. misto!la vanzoleala si stresul cotidian chiar fac bine cateva momente de destindere.ar trebui sa schimbam cumva toti modul de viata,suntem pana la urma priceputi la glume.frumos!

  3. totul e bine cand se termina cu bine. am auzit oameni care au fost sunati cu texte asemanatoare de inselatori. cred ca astia iau lista cu cei care au firme sau ceva de genul asta.

  4. Din pacate, mai grav e cand nu e o gluma. Eu patesc ceva asemanator, fara “poanta” finala insa, de vreo luna. Am fost la politie, s-a aflat ca e cartela, nu abonament, si din momentul acela, s-a impotmolit investigatia. Sfatul a fost sa-mi schimb numarul, ceea ce refuz. Sunt mai capoasa ca un berbec, dar j’assume. Presupun ca e din acelasi motiv pentru care nu m-am ridicat de la masa in momentul in care cineva care ma atacase cu cativa ani in urma a intrat in localul unde eram cu prietenii. Pentru ca nu eu ar trebui sa plec capul si “coada”. Oh, asta, si mai cred si in karma. 🙂

  5. Si gandeste-te ca in timp ce tu cotrobaiai prin conturi si liste cu plati programate eu radeam cu gura pan’ la urechi…
    Vezi, asa se cheltuiesc cateva zeci de eurocenti… cu folos!

Leave a Reply