Sâmbătă, bistro-ul de slow food al Violetei a împlinit doi ani. Darul Violetei şi al lui Ediz pentru prietenii localului a fost un mic concert susţinut de unul dintre clienţii fideli ai bistro-ului, violonistul Alexandru Tomescu, împreună cu prietenul lui din Romanian Piano Trio, violoncelistul Răzvan Suma.

Nu mă pricep să vă spun cât de frumos au cântat cei doi, tot ce ştiu e că mie mi-a plăcut foarte mult. Şi mi s-au părut foarte inspirate explicaţiile, povestioarele, anecdotele de dinaintea fiecărei piese. Îl ştiam pe Tomescu doar ca violonist, l-am descoperit şi ca vorbitor, unul foarte charismatic. Şi m-am bucurat să descopăr în ambii muzicieni încă două dovezi grăitoare că nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânţi la un instrument cu coarde.

La Grădina Icoanei avusese loc cu puţină vreme înainte un eveniment religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi şi credincioşi. Din când în când, prin faţa vitrinei în care Tomescu şi Suma cântau, trecea câte un om cu o lumânare în mână, ca într-o noapte de Înviere. Unii treceau nepăsători, alţii căscau gura şi treceau mai departe, alţii se opreau şi rămâneau o vreme visători. O doamnă a intrat, de mână cu fetiţa ei, care ţinea în mână o lumânare.

Apariţia sfioasă şi delicată mi-a adus aminte de un vers din Edgar Alan Poe – Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri – şi le-am mulţumit Violetei şi lui Ediz pentru această clipă senină.

Tags: alexandru tomescu, muzica clasica, razvan suma, slow food, stradivarius, vioara, violeta, violeta's vintage kitschen, violoncel