La sfârşitul lui februarie am participat la dezbaterea despre modificarea legislaţiei privind prevenirea consumului de droguri şi a riscurilor asociate acestuia, organizată de Roberta Anastase la Palatul Parlamentului. Am moderat prima parte a dezbaterii, cea legată de diferenţierea pedepselor privind posesia şi consumul substanţelor ilicite, precum şi de revizuirea listei substanţelor aflate sub control.
Am reţinut câteva dintre subiectele cheie aduse în dezbatere de cei prezenţi:
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte instituţii abilitate în domeniu definesc dependenţa de droguri ca fiind o boală cronică şi recomandă tratarea acesteia ca pe oricare altă condiţie medicală cronică.
Implicarea limitată a statului român în finanţarea serviciilor şi îmbunătăţirea accesului la servicii specializate a făcut ca, în 2009, acoperirea cu servicii medicale şi sociale să fie extrem de redusă. Întrucât cele mai multe servicii socio-medicale (schimb de seringi, tratament substitutiv, dezvoltarea insituţională şi profesională) sunt susţinute prin finanţări externe nerambursabile care se termină pe parcursului anului 2010, este necesară identificarea unei soluţii viabile de continuare a acestor intervenţii la acelaşi standard ca până acum.
În România, combaterea consumului de droguri a dus la încarcerarea unui număr mare de tineri care ar fi avut mai multe şanse de reintegrare dacă, în locul încarcerării, ar fi beneficiat de asistenţă şi sprijin. O serie de studii arată că procentul celor care recurg din nou la consumul de droguri după săvârşirea pedepsei de privare de libertate este de peste 90%. Mai mult, din punct de vedere economic, privarea de libertate a unei persoane implică un cost mult mai ridicat decât asistarea socio-medicală.
Legea 143/2000 nu prevede pedepse diferenţiate şi face ca persoane care consumă tipuri de droguri diferite sau posedă cantităţi semnificativ diferite să primească aceeaşi pedeapsă. Legea nu permite implementarea clară a unui sistem de alternative la închisoare, fapt ce duce la creşterea numărului de persoane care ajung în sistemul de justitiţie.
Reprezentanţii societăţii civile au solicitat următoarele modificări ale legii 143/2000:
- eliminarea pedepselor pentru posesie de cantităţi mici de droguri şi revizuirea anexelor I-III ale legii 143/2000;
- stabilirea unor cantităţi maxime legale pentru consumul propriu;
- diferenţierea pedepselor pentru deţinerea unei cantităţi ce depăşeşte limita legală în funcţie de tipul şi periculozitatea substanţei respective;
- pentru drogurile de risc, singura măsură să fie includerea în programe de reabilitare;
- pentru drogurile de mare risc, primul pas să fie includerea în programe de reabilitare, ulterior amendă şi în ultimă instanţă detenţie;
- specificarea de măsuri concrete de protecţie a martorilor care oferă informaţii despre traficanţii de droguri;
- introducerea unor diferenţe care să permită evaluarea contribuţiei martorului în funcţie de rezultatul obţinut: identificarea unui traficant sau identificarea unui consumator.
În următoarea perioadă, un grup de lucru va fi organizat sub egida Preşedinţiei Camerei Deputaţilor pentru a analiza toate propunerile apărute în cadrul dezbaterii şi pentru a dezvolta un set de acţiuni specifice care să ajute la îmbunătăţirea actualului răspuns naţional faţă de problematica drogurilor.
Apariţii în media:
> Cotidianul: “Anastase vrea ca drogaţii să nu mai ajungă la închisoare”
> Evenimentul zilei: “ONG-urile cer dezincriminarea consumului de droguri”
> Agerpres: “Românii se droghează de la 15-16 ani. Roberta Anastase vrea dezincriminarea consumului”
> MEDIAFAX: “Roberta Anastase susţine dezincrimanarea consumului de droguri”
> Ziare.com: “Anastase, despre droguri: Trebuie să diferenţiem între victime şi infractori”