Ascultam duminică pe BBC o emisiune dintre acelea care te fac să te întrebi dacă lumea în care îşi imaginează că trăiesc oamenii care fac astfel de emisiuni există cu adevărat. Şi am aflat de o rugăciune ale cărei versuri mă urmăresc de atunci:
God be in my head,
and in my understanding;
God be in mine eyes,
and in my looking;
God be in my mouth,
and in my speaking;
God be in my heart,
and in my thinking;
God be at mine end,
and at my departing.
Ce gând frumos…
mi-a semnalat tata folosirea stranie a pronumelui posesiv “mine” în “mine eyes” şi “mine end”. am omis să precizez că e un poem publicat în 1538 într-o carte de rugăciuni. în engleza veche, “mine” putea fi folosit şi ca adjectiv posesiv înaintea substantivelor care încep cu vocală. asta în caz că mai era cineva neliniştit în legătură cu această chestiune 🙂
… şi în cuvinte atât de simple… dacă am putea să le păstram pe undeva printre miile noastre de gânduri de “oameni ocupaţi”, viaţa ar fi atât de frumoasă şi simplă! Proiecte, proiecte, proiecte… Tocmai mă întrebam pe unde mai sunt eu între atâtea “lucruri importante”… Iţi mulţumesc că mi-ai adus aminte!
Extraordinar de simpla si foarte la obiect poemul! Acesta este motto-ul meu in viata, insa nu m-as fi gandit sa-l verbalizez atat de frumos niciodata! Multumesc pentru afisare! O zi faina! Si mult succes in continuare!
*Extraordinar de simpla rugaciunea – mea culpa. Cateodata gandesc fara sa transcriu in cuvinte.
asta e rugaciune sau poezie? ca suna mai mult a poezie..
nu era mai simplu sa ceri doar intelepciune? faceai economie la cuvinte 😉
simplu şi frumos…cred că se rezumă prin “precum în cer aşa şi pe pământ”…
iar “mine” e echivalentul pt pers. I a lui “thine”(sau thy, înaintea unei consoane), care e foarte des întâlnit în literatură şi în varianta veche a Bibliei
nu ştiu de ce, dar majoritatea programelor(fie de radio, fie de tv) realizate de ceilalţi europeni par de pe altă lume, una mai “roz”. de exemplu M6 e un deliciu…iar pe tv5 cea mai “gravă” ştire pe care am văzut-o era că Franţa trece de la TV analog la digital şi nu s-au instalat încă toate antenele…
Ce simplu si frumos ar fi daca toti am avea in suflet aceste ganduri…
@kates… nu stiu la ce M6 si la ce TV5 te uiti tu, dar lumea aceea care din Romania pare mai roz … ei bine nu este nici pe departe atat de pufoasa pe cat ne imaginam. Cred ca problema cromatica poate fi rezolvata abia atunci cand romanii (ca asa le place lor sa vorbeasca in grup) isi vor sterge tarana pe care si-o pun constiinciosi de ceva decenii bune in cap… De-abia atunci restul va fi mai putin roz iar “noi” mai putin gri. Pana atunci… Doamne ajuta necredintei mele!…
@otalescu: poate nu te-ai mai uitat demult la pro-tv, ca să îţi dai seama la ce m6 şi tv5 mă uit eu…nu cred că ai înţeles ce zic…nu susţin că e mai bine “la ei”, ci doar că la tv aşa se vede. la noi televiziunea a încetat demult să mai facă parte din categoria divertisment şi nici cu informarea nu stă aşa bine.
of, cum poate să ajungă un post cu o rugăciune/poezie frumoasă loc pt dezbătut altele. i stop here.
Buna, Dragos!
Imi pare rau daca postez la locul nepotrivit, insa doream sa iti spun ca in urma participarii tale la Dansez, te-am descoperit…si nu oricum, ci intr-o maniera mai mult decat placuta…ai reusit sa imi transmiti numai senzatii placute…consider ca esti un om minunat, un spirit deosebit, cult si galant…Felicitari tie pentru ca esti asa cum esti, dar si familiei tale pentru ca a crescut un om unic…Ai grija de tine si sa ramai mereu asa cum esti acum…
Te pup cu mare drag,
Anisia
Chiar daca sunt agnostic, nu pot sa nu apreciez acele vorbe postate de tine. Cred ca nu ma regasesc totusi in ele, deoarece nu rezoneaza cu starea de incertitudine in care ma aflu eu din punct de vedere al problematicii existentei lui Dumnezeu. Dar sa stii ca admir credinta acelor oameni care cred sincer in existenta unui Dumnezeu care te copleseste efectiv cu maretia si dragostea Sa. Totusi, datorita unor intuitii si zbateri launtrice, tind sa evit raportarea la o incertitudine, pentru ca pana la urma Dumnezeu ramane o incertitudine. Cel putin pentru un agnostic care nu-si poate transcede ratiunea si sentimentele. O fi bine, o fi rau asta ?! Tot ce stiu e ca ceea ce simt nu e datorita unei decizii voite, cat mai degraba unor factori care m-au condus pe aceasta cale a “neputintei” de a crede….
Multumesc pentru ca ai impartasit cu noi aceste versuri. Imi amintesc de cursul de cultura americana “Indian Americans”, unde oamenii erau recunoscatori Universului pentru toate fiecare lucru pe care il primesc in viata.