Ce s-a ales de averile boierilor pământeni şi de cele ale marilor industriaşi din interbelic? Toni Dohotaru a cercetat şi a compus, pentru România, te iubesc, o poveste în trei părţi.
Am urmărit-o în primul rând pentru personaje: e o Românie care nu seamănă cu cea cu care ne-am obişnuit. Nu te întâlneşti la fiecare colţ de stradă cu cineva pe care-l cheamă Rosetti, Bălăceanu, Lahovary, Bragadiru, Sturdza, Ghyca sau Cantacuzino.
Ţineam apoi să aflu mai multe despre Radu Miclescu, de a cărui poveste auzisem de la un prieten: boierul Miclescu a avut ambiţia să reconstruiască la Călineşti, în judeţul Botoşani, conacul familiei sale, de unde a fugit când avea 10 ani pentru a evita să fie arestat. Este absolut impresionant ce a realizat acolo, de la renovarea clădirii, reamenajarea grădinii şi până la mobilă, lucrări de artă şi toate micile detalii ale amenajării interioare.
Pe de altă parte, deşi pare o poveste cu happy-end, reportajul îţi lasă un gust amar. În demnitatea cu care încearcă să regăsească rânduiala şi confortul unui trai pe care l-au trăit mai mult şi mai bine părinţii şi bunicii lor, ghiceşti întreagă cicatricea rănii pe care comunismul le-a pricinuit-o când erau copii. De fapt, nici nu trebuie s-o ghiceşti, Radu Miclescu recunoaşte:
Am simţit asta şi ca o datorie de familie şi ca o revanşă împotriva comunismului! Să le arăt că n-au putut să ne distrugă.
Nu, nu i-a distrus, dar le-a luat ceva ce nimeni şi nimic nu le mai poate da înapoi. Boierul Miclescu priveşte într-o parte şi recunoaşte: “Tinereţea. Asta mi-au luat.”
*
Yvette Fulicea, descendenta familiilor Bragadiru şi Costaforu-Caracaş, un rafinat diplomat şi în acelaşi timp o luptătoare pentru moştenirea sa, aşază problema în perspectivă:
“E ciudat! E complicat şi n-ai niciun merit. De fapt, sunt amintirile altora şi sigur că e povestea ta, dar n-ai nicio vină şi n-ai niciun merit”
Nicio vină pentru suferinţa de atunci, niciun merit pentru moştenirea de acum. Şi totuşi, tocmai în asta rezidă continuitatea câtorva dintre aceste familii: în felul în care au ştiut să-şi clădească bunăstarea, dar şi în cât şi mai ales cum au putut să îndure a doua jumătate a secolului trecut. În istoriile lor, moştenirile vin la pachet cu amintirile. Ce moşteniri!, îţi vine să exclami, dar imediat te repliezi: Dar şi ce amintiri…
*
Dar ca să nu închei într-o notă deprimantă, vreau s-o citez pe mama Yvettei Fulicea, Simina Mezincescu, cu o declaraţie care face cât o moştenire întreagă:
Dumnezeu a fost foarte bun cu mine. Fiindcă, dacă nu mi-a dat o inteligenţă ieşită din comun, dacă nu mi-a dat o mare frumuseţe, nu mi-a dat nici sentimentul de ură, nici sentimentul de invidie. Cu asta, mi-a dat un paşaport pentru fericire.
Merită să vă faceţi timp pentru toate cele trei poveşti realizate de Toni Dohotaru. Sunt o gură de aer proaspăt venit, paradoxal, dintr-o Românie mai degrabă apusă.
Seara trecuta am vazut seria de reportaje. Fara sa imi dau seama, imi siroiau lacrimile de obraji, iar subiectul ma urmareste de atunci. Am inceput o documentare mai ampla despre acesti boieri. Recunosc, m-a marcat povestea lor si m-a facut sa vad comunismul cu ochi si mai de foc…
am urmarit fascinata emisiunea….sunt impresionata, si imi doresc sa pot vizita aceste resedinte ale boierilor si daca ar fi posibil sa cunosc acesti oameni minunati …
Nu o sa reusesc niciodata sa imi dau seama de ce le plangeti atat de mila oamenilor astora. V-ati intrebat vreodata cum si-au dobandit averile? Ati lipsit de la cursurile de istorie? Rascoala de la 1907 oare de ce s-o fi pornit? Eu cred ca daca in trecut comunismul a facut ceva bun, acesta a fost deposedarea boierilor de banii dobanditi pe spatele taranilor de-a lungul vremurilor. Povestea lor nu imi inspira nimic din ceea ce ar putea semana cu mila, compasiunea, etc. Acum sunt oameni foarte bogati. Daca sa muncesc la IMEB sau la Tractorul Brasov este suficient pentru a deveni la batranete foarte bogat – atunci vreau si eu sa ma angajez unde au muncit ei. Oamenii simplii muncesc toata viata si sfarsesc in cvasisaracie, cu pensii ridicole si cu o batranete urata. Pe ei, doar pentru ca ii cheama mai stiu eu cum, soarta ii rasfata acum cu averi frumusele. Repet, averi dobandite cum???
invidia, Pazvante, este o boala grea….
Ma intreb cati ani ai? Ma intreb daca ai idee cum era pe vremea Raposatului….de ce sa invidiezi niste oameni care au fost mai destepti….
Crezi ca ai stii ce sa faci cu banii daca i-ai avea acum? parerea mea este ca la cata ura si invidie ai o sa stai cu ei la ciorap si o sa pleci pe lumea cealalta bogat……
Ma poate ajuta cineva cu informatii despre cantecul interpretat la pian, de pe fundalul emisiunii?
V-as fi recunoscatoare; sunt aproape doi ani de cand l-am auzit intamplator si tot atat de cand nu reusesc sa mai dau de el.
Sa inteleg ca acesta este raspunsul dumneavoastra draga Malakay la intrebarea mea? Sa inteleg ca nu va place istoria?
Interesant este ca imi vorbiti draga domnule/doamna despre sistemul comunist dar raspundeti unei provocari intelectuale cu atac la persoana. Raspundeti unei dileme cu vorbire la per tu, evitati confruntarea de idei cu ridicarea altei idei fara legatura cu ceea ce era on topic. Sa inteleg ca nu ati invatat nimic din ceea ce pretindeti ca cunoasteti? Comunismul chiar nu v-a invatat nimic? Care e diferenta intre domnia voastra si tortionarii rosii daca folositi (involuntar banuiesc) aceleasi tehnici de evitare a discutiei pe o anumita tema? Cum imi dovediti mie – invidiosu’ – ca ati invatat ceva din ceea ce v-a durut?
p.s.
Nu e necesar sa raspundeti daca nu puteti. Eu va inteleg.
Si inca ceva. Baieti destepti exista si azi, dupa cum foarte bine ati observat si domnia voastra baieti destepti au existat si pe vremuri. Chiar nu observati nicio tangenta? Care ar fi diferenta dintre desteptaciunea veche si cea noua?
Draga Pazvante, daca e sa ne invete ceva, istoria ar trebui sa ne arate cat de mult s-a gresit fata de acesti oameni, de cata mizerie si lipsa de umanitate s-a dat dovada fata de ei. Dar, vorba ta, eu te inteleg si pe tine… Oi fi avut vreun bunic sau vreun tata care a colindat muntii sa impuste luptatorii din rezistenta si acum ii cauti justificari.
Pazvante are dreptate, dar pe jumatate. Pe de-o parte, averile acelor oameni fusesera dobandite prin exploatarea (da, exploatarea!) taranilor, care duceau o viata la ani lumina distanta de imaginea idilica pe care o astazi perioada interbelica. Pe de alta parte, cred ca iti poate parea rau de acei oameni – mai ales de cei care abia isi incepeau viata in acei ani – numai si pentru faptul ca, peste noapte, ei au fost smulsi din lumea lor si aruncati ca niste masele stricate la marginea societatii. Oricine pateste o astfel de trauma merita compasiunea noastra.
Ce ma calca pe nervi – si poate si pe Pazvante – este aceasta admiratie usor patetica pentru:
(1) un stil de viata care nu e posibil decat daca altii sufera de foame;
(2) aceasta poza aristocratica (cu toate aerele ei) care ascunde, in mod invariabil, un dispret funciar – fie si disimulat – pentru cei ce apartin altei clase sociale;
(3) niste oameni – dupa cum o recunoaste, spre cinstea ei, si Yvette Fulicea – care, in definitiv, nu au niste merite extraordinare, care sa justifice atatea suspine de admiratie; sunt pe lumea asta oameni care chiar au facut lucruri fabuloase la viata lor, asa ca aveti de unde alege.
Oricum, cei care au fost intervievati in aceasta emisiune nu au apucat sa exploateze pe nimeni, ca la data cand au fost deposedati de bunuri si alungati erau niste copii. Nu cred ca reportajul a fost unul despre socialism stiintific si plusvaloare,nici despre rascoalele taranesti ci doar depre moartea si tentativa de renastere unei lumi. E interesant ce li s-a spus copiilor sau tinerilor despre viata apusa din Romania interbelica,forta povestilor care i-a determinat ca la un moment dat sa incerce sa transforme povestile in realitate pentru a recreea un loc magic.
Sa inteleg ca deposedarea averilor marilor boieri este ceva negativ, iar deposedarea de averile contemporane este pozitiva? Cu ce este mai rea deposedarea din trecut decat deposedarea pe care o face statul nostru in ziua de azi? De ce e rau sa ii iei boierului dar salariatului contemporan nu e nicio problema sa ii iei casa daca NU MAI POATE sa isi plateasca rata pentru ca statul roman ii ia 25% din salariul sau de profesor sau de functionar public? De ce atunci era nasol sa ii iei propietatea iar azi nu e nicio problema sa deposedezi pe cineva pentru a construi o autostrada de exemplu? Care e diferenta dintre cele 2 deposedari?
L, nu puteti sa stiti istoria familiei mele. Sugerand ca sunt comunist nu faceti altceva decat sa imi dovediti ca ganditi in sabloane, sabloane impuse de media, sabloane inoculate in subconstientul colectiv de asa zisi intelectuali care gandesc numai intr-o anumita directie pentru ca altfel s-ar supune oprobiului public.
Asa este Mihaela, ei nu au exploatat pe nimeni. Probabil ca nici Honorius Prigoana nu a exploatat pe nimeni – deci este indreptatit sa se bucure linistit de averea pe care nu el a facut-o. Aveti idee daca cumva domnul Prigoana a platit angajatilor orele suplimentare efectuate? Daca nu a facut-o, avem de-a face cu un model modern de exploatare. Honorius insa e curat ca lacrima, e indreptatit sa se bucure de bani. Desigur, nu e cinstit ca eu, Pazvante sa fiu acuzat de ceva ce a facut tata. Dar daca tata face ceva imoral eu am libertatea sa iau atitudine. Cati au luat atitudine dintre boierii vechi si noi? cati au recunoscut – fie si voalat – ca totusi niste oameni au murit pe campurile lor pentru ca bunicii sai sa faca averi imense, cati au recunoscut ca Morometii nu s-ar fi putut scrie daca strabunicii lor erau cinstiti? De ce nu se deplange la Romania Te Iubesc soarta taranilor romani din sec XV incoace? De ce vorbim numai de boieri dar de cei care au fost asupriti, umiliti, batjocoriti nu se spune nimic?
Cam atat am avut de spus. Obsev ca -iata – comunismul nu a murit. Mai sunt inca oameni care ii ataca pe ceilati (la persoana) daca au opinii diferite de a lor, observ ca mai sunt oameni care nu pot argumenta ceva bazat pe minte ci doar pe jigniri, observ ca mai sunt oameni care gandesc exact ce li se spune sa gandeasca la televizor. Propaganda de atunci era fatise, pe fata, la vedere. Azi propaganda se face subtil, subliminal, fin, imperceptibil. O patesc chiar si americanii, o patim – iata – si noi din plin. Comunismul traieste si sta pitit frumusel in intentii cat se poate de onorabile. Care e diferenta intre tortionarul care il siluia pe dizident si un forumist care jigneste pe cel care are o opinie diferita de a lui? De ce nu se poate raspunde la un argument cu un alt argument? De ce e nevoie de tot jegul aruncat asupra cuiva care are o opinie diferita? De ce mai e inca jeg, cand la Revolutia din 1989 s-a murit si s-a strigat tocmai pentru ca jegul sa dispara? Am multe “de ce-uri” nelamurite inca. Speram ca dupa 20 de ani aceste “de ce-uri” sa fie de domeniul fantastic. Nu sunt.
COMUNISMUL ESTE DOAR UN PRETEXT, O SCUZA PENTRU MIZERIA CARE EXISTA IN NOI. Acum nu mai este comunismul pe care sa dam vina. Acum suntem noi cu noi. Si iata ce facem…
Nu pot sa ma abtin sa adaug si eu un raspuns lui Pazvante… Oamenii aceia erau intr-adevar bogati, si unii din ei au pornit de jos si au reusit sa se imbogateasca. Ceea ce nu comentezi tu este nivelul lor de cultura. Daca in lumea lor nu te ridicai la standardele de educatie pe care le avea inalta societate, erai un proscris. Asta lipseste in zilele noastre, nu banii si bogatiile. Si daca te-ai fi uitat destul de atent la reportaj, ai fi observat ca asta se sublinia: genocidul intelectualitatii romane din timpul comunistilor. Groapa comuna a celor mai culti romani care este Canalul Dunare- Marea Neagra (obiect de mandrie al epocii comuniste de altfel).
Subiect amestecat, temă pentru cunoscători. Nu sunt! Pot doar să deplâng pe cei, care, copiii fiind au fost smulşi din lumea lor, aşa cum spunea şi Vladimir. Şi să deplâng viaţa în care au tânjit după ceea ce au pierdut. Şi ce poate fi mai trist decât să încerci să reclădeşti, în mod reparator, la sfârşitul vieţii, raiul din care ai fost alungat. E o tragedie! Aşa cum cum există multe altele, în fiecare viaţă de om.
Dragos, nu ne spui nimic de evenimentul de aseara de la Opereta , la care a participat o parte din aceasta lume ? Dar spectacolul cum ti s-a parut ?
Dle Pazvate, m-as aventura sa-ti raspund la unele nelamuriri. In primul rand, nu putem pune pe picior de egalitate exproprierile facute de catre comunisti cu cele “contemporane”. Exemplele pe care le-ati dat nu sunt tocmai potrivite: in cazul unui credit nerambursat pierzi bunul cu care ai girat (acest fapt nu este deloc eronat; acest lucru se intampla si inainte de 1948 atat in Romania, cat si prin alte parti); in cazul exproprierii in vederea constructiei unei autostrazi, proprietarul este despagubit de catre stat. Dupa cum vorbeste lumea, exproprierile comuniste au fost facute abuziv atat la nivelul “bestiilor” aristocrate, cat si la nivelul taranilor. Surprinzator sau nu, la nivelul anilor ’40 erau multi tarani proprietari. Bunicii DVoastra – si nu numai – va pot confirma.
Intr-o alta ordine de idei, ziua nationala a Romaniei se sarbatoreste pe 1 decembrie pentru ca cei care au supt sangele tarii, in 1918 au infaptuit o Unire; ca sa nu mai vorbim de razboiul de independenta (caci ne afundam prea mult in istorie, obiect pe care vad ca il stapaniti foarte bine) si altele.
Intr-adevar, comunismul nu a murit, marturie fiind atat comentariile DVoastra, cat si ale Dlui Vladimir. Si ma bucur ca nu ganditi in sabloane cand vine vorba despre o societate oprimata timp de 50 de ani, caci nu cred ca DVoastra ati petrecut zilele de “Mos Gerila”, spre exemplu, la fel ca cei din nomenclatura comunista. Asta in cazul in care nu ati facut chiar DVoastra parte din ea. Luati-o, va rog, doar ca pe o simpla ipoteza, caci nu am de unde sa stiu viata DVoastra.
As mai puncta o afirmatie de-a DVoastra doar prin simple alaturari de cuvinte, pe care s-o interpretati asa cum sunteti dispus: Iuliu Maniu – George Becali, I. C. Bratianu – Marian Vanghelie…
Cat priveste acea masa de oameni care nu au avut cine-stie-ce merite, in mod sigur va referiti la Ioan Cantacuzino, Alexandru A. Sutu, Alexandru Ghika, Alexandru I. Lapedatu etc.
Oricum in toata povestea asta vad doua aspecte: unul tragic – prin faptul ca la 20 de ani de la revolutie inca sunt persoane care cred ca o cale dreapta ar fi sa-i dai in cap celui care are o stare sociala, materiala sau cine-stie-care superioara tie – si una ironica, sa nu-i spunem ipocrita, – prin faptul ca se pot aduce laude comunismului in fata unui computer, cu o coca-cola in fata si cu gandul ca maine, sambata, vom merge in mall… Si nu trebuie sa ne trezim cu noaptea in cap sa prindem loc la lapte.
P.S.:
1. “Istoria este de trei feluri: adevarata, falsa si reala. Depinde de noi pe care o adoptam”
2. “Cartea in mainile unui ignorant este la fel de periculoasa ca sabia in mana unui copil”
erata:
“acea masa de oameni care nu a avut…”
Ov Seth,
Tinand cont ca ma faceti comunist, doresc sa intervin:
(1) Spuneti-ne dvs. cum s-au facut acele averi? Cine muncea pamantul si in ce conditii?
(2) Exploatarea a existat si exista. Nu trebuie sa fii comunist ca s-o recunosti si nici macar ca s-o denunti. (Iata ca, pana la urma, ganditi in sabloane.)
(3) Marea Unire au facut-o, in primul rand, cele cateva sute de mii de oameni care au luptat pe front, dintre care 220.ooo morti.
(4) Dati nume de boieri, dar sunteti sigur ca erau reprezentativi pentru intreaga boierime romaneasca? Ce va face sa credeti ca nu erau niste exceptii, la fel cum si azi mai vezi exceptii printre politicieni?
(5) Vorbiti de pamantul taranilor, sugerand ca, de fapt, o duceau bine. Fals! In satele romanesti era saracie, analfabetism, si se murea pe capete din cele mai banale boli. Exista statistici in acest sens, consultati-le.
(6) Idealizati niste elite care – la fel ca cele de azi, numai ca aveau ceva mai mult staif – nu faceau altceva decat sa se lupte pentru putere si bani, elite care nu au facut mare lucru pentru poporul asta. In opinia mea, singura elita adevarata, responsabila, pe care am avut-o a fost cea pasoptista.
(7) Simplificati teribil impartind istoria in alb si negru: alb inainte de comunism, negru dupa venirea comunismului. Comunismul a fost o aberatie, dar o aberatie care a prins sol fertil in tara asta, o aberatie care a potentat niste tare mult mai profunde ale poporului asta.
(8) Cu tot respectul, mai cititi istorie si, in plus, cititi-i pe sociologii romani din interbelic. Veti ajunge la o viziune mai echilibrata asupra lucrurilor despre care discutam aici.
Stimate domn Ov Steh,
Citind initial ceea ce ati postat am zarit o raza de speranta a totusi se poate sa avem opinii diferite si fara sa folosim atacul la persoana, fara mentionarea persoanei care a emis o idee sau alta, credeam ca puteti duce argumentarea la final fara sa ma etichetati in vre-un fel. Parcurgand insa textul am observat ca m-am inselat. Ati finalizat total neelegant facand precizari asupra persoanei mele si a domnului Vladimir, asta fara a ne cunoaste pe niciunul (banuiesc ca nu il cunoasteti nici pe domnul Vladimir). Sa nu ma blamati daca in mintea mea va includ intr-o anumita categorie de ganditori, categorie care m-a facut la un moment dat sa renunt la a-mi mai sustine punctul de vedere pe acest subiect.
Totusi, voi posta aici ceea ce Universitatea Oxford denumea in 1890 Regulile Polemicii. Poate ca parcurgandu-le veti gasi noi cai de comunicare intr-o polemica sau poate, din contra, le veti gasi desuete.
Asadar, iata cateva dintre regulile polemicii nascocite de cateva minti mult mai luminate decat a mea…
În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică,
discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie
teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,
temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea
nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe
care le susţine.
Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care
determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se
abate discuţia de la problema în sine.
Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de
gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.
Într-o polemică civilizată contează numai argumentele
invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al
unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti
gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă
argumentele tale sunt convingătoare sau nu.
Daca ar fi sa va raspund la ceea ce ati postat, voi incepe prin a va atrage atentia ca nu ati raspuns deloc intrebarii pe care am pus-o si care credeam ca este evidenta. De ce evitati raspunsul nu pot sa stiu, pot insa sa imi fac o parere. Intrebarea era simpla: Bratianu, Cantacuzino, Ghika, etc au facut averi (ei sau inaintasii lor) in mod corect, onest, fara abuzuri, etc??? Aceasta era intrebarea. Puteati spune doar atat: “Da, averile lor au fost facute fara abuzuri, Morometii este o carte care nu exprima nimic adevarat ci este doar o poveste izvorata din mintea unui scriitor”. In acest caz polemica era incheiata.
Intrebarea pe care mi-am pus-o dupa ce v-am citit postarea a fost: “…bine bine, dar daca acesti boieri au fost atat de buni, de ce a fost nevoie de solutia Carol I pentru sefia statului roman”???
Totusi, nu ma pot opri sa nu observ ca domnia voastra imi atribuie cuvinte pe care eu nu le-am spus. Niciodata nu am spus ca nume ca cele enumerate de domnia voastra mai sus nu au fost varfuri ale intelectualitatii, ale elitei Romaniei. Nu stiu de unde perceptia asta, imi aduc aminte ca am spus foarte raspicat ca acesti domni aveau un grad de educatie care astazi este numai un vis.
Cat priveste despagubirea oferita de statul noastru celor pe care ii priveaza de propietatile lor, dati-mi voie sa zambesc. Sunt 2 categorii: cei simplii, care primesc 1 euro/mp pe un teren care valoreaza 100 euro/mp si cei care primesc 1000/mp pe acelasi teren. Depinde de propietar, nu stiu daca ma intelegeti… Oricum am da-o, deposedarea de un bun care imi apartine e neconstitutionala. Deci deposedarea de acum este la fel de ilegala ca cea facuta de comunisti.
Am prins si eu Mos Gerila. Parintii mei imi faceau 2 feluri de cadouri, odata pe 24 de Mos Gerila si odata pe 25 de Mos Craciun. Mergeam cu totii la toate sarbatorile religioase LA BISERICA, niciodata nu a trecut vre-un an fara sa sarbatorim Pastele sau Craciunul. Spun asta pentru a va face o idee cat de cat onesta, desi nu va datorez nimic, cu atat mai putin explicatii despre familia mea.
Domnule Pazvante,
Inainte de toate, as dori sa amintesc un citat intalnit acum cateva saptamani, care se potriveste de minune situatiei de fata: “Cei care cred ca stiu totul ne calca pe nervi pe noi, cei care stim intr-adevar totul” (Harold Coffin). Cu tonusul unei autoironii, as putea spune ca poate fi valabila din ambele puncte de vedere.
Cat priveste argumentum ad hominem de care ma acuzati, in raspunsul meu am incercat doar sa continuu tonul postarilor DVoastra si chiar am mentionat conditiile unei “ipoteze” fara a va ataca personal. Daca totusi DVoastra considerati ca a fost atac la persoana, ma vad nevoit sa imi prezint scuzele mele. Spun asta, la fel, fara a simti o datorie de a-mi justifica textul. Insa, pastrati in retorica DVoastra unele din temele principale ale propagandei din perioada pe care intr-un fel sau altul o blamam cu totii, in totalitate sau doar cateva aspecte. Asta nu implica faptul ca trebuie neglijat aspectul social din politicile societatii contemporane, cum nici improscarea cu noroi a propriului trecut.
La subiectul averilor as dori sa va dau doua exemple care-mi vin acum in minte, fara a prelua idei gata fabricate de vreun curent sau altul (apropo de acest lucru, multumesc pentru indemnul Dlui Vladimir de a citi ceva istorie; aici avem un punct comun deoarece am aceeasi recomandare cu obiectia ca sa nu ne rezumam la manualele de istorie editate in perioada comunista, caci nu rezolvam nimic). Asadar, intr-un ispisoc moldovenesc din prima jumatate a secolului al XV-lea se spune ca Ilie si Stefan VV ii dau unuia, Stanciul, nu-stiu-ce mosie (Mihai Costachescu – “Documentele Moldovei inainte de Stefan cel Mare”). Intr-un alt document, de la Stefan cel Mare VV, unul, numit Burcel, primeste o mosie de la domnitor pentru actele de eroism in nu-stiu-ce batalie. Ca fapt divers, si astazi i se spune acelei zone “Movila lui Burcel”. Astfel de acte se gasesc in toate perioadele istoriei noastre alaturi de acte de judecata s.a. Acum, depinde si de ce este dispus omul sa perceapa (si nu ma refer aici la persoana Dvoastra), caci omul (putem spune chiar, masele) nu poate percepe mai mult decat este dispus. Intr-adevar, nu vreau sa induc ideea ca a curs numai lapte si miere – pentru ca ar fi la fel de eronata ca generalizarea ideii ca averile au fost facute prin abuzuri – sau ca as vedea istoria in acel sistem alb-negru care a fost evocat undeva mai sus. De aceea cred ca trebuie studiat fiecare caz in parte si luat in intregimea sa cu bune si cu rele. Iar afirmatia cum ca regimul comunist a facut bine prin confiscarea averilor si eliminarea fizica (acest lucru nu l-ati afirmat, stiu, dar l-am inclus aici pentru ca unul il declanseaza pe celalalt conform principiului cauza-efect) a celor care le detine nu mi se pare a fi nici o solutie, nici vreun argument si nici vreo opinie de blamare a acelui regim, ori de sustinere a principiilor revolutiei din ’89.
Pentru echilibrarea notei – din punctul unora de vedere – sau pentru “triumful” dogmei conform careia boier=om rau – din punctul de vedere al altora -, as mai adauga faptul ca renumitul personaj, Chirita, a existat in realitate, evident sub un alt nume.
Cat priveste problematica exproprierilor, permiteti-mi sa nu ma pronunt atat asupra spiritului civic ori a nivelului de cunoastere a drepturilor si obligatiilor ale concetatenilor nostri, cat si asupra clasei politice actuale. As rezuma doar, suparat, cu un sablon (termen care incepe sa-mi placa): „fiecare popor are conducatorii pe care ii merita”, asa cum a spus cineva mai demult.
In fine… Inchei cu observatia ca sunt constient de asa-zisa regula a discutiei in contradictoriu: la sfarsit toate partile implicate in discutie vor ramane cu parerea ca au dreptate si ca ceilalti se inseala.
Nota: am preferat sintagma “nu-stiu-ce” pentru a evita aglomerarea textului cu tot felul de amanunte.
Erata:
“fara a incerca sa provoc un atac la persoana”
Domnule Vladimir,
Nu consider ca v-am facut comunist. Am accentuat o idee impamantenita in societatea noastra in urma a decenii de propaganda.
1) dovezi de “dobandire” a averii sunt si pro si contra. Nu judec precum Dumnezeu, ci judec precum un simplu om ferindu-ma de generalizari periculoase. La intrebarea cu munca pamantului risc sa va raspund cu o intrebare din societatea moderna, desi sunt constient ca e eronata aceasta metoda: uzufructul muncii unui angajat este al angajatului sau al societatii/intreprinderii/institutiei?
2) Ma bucur ca ati constat ca sunt o persoana normala: gandesc in sabloane si nu declar ca detin adevarul absolut. Aici, m-ati prins!
3) Unirea a fost realizata atat prin lupta, cat si prin diplomatie. Ar fi naiv din partea noastra sa credem ca ne-am dus la Plevna si atat. Iar printre cei 220.000 de care spuneti au fost si fii de boieri (a nu se intelege radicalul: numai fii de boieri), asa cum au fost si in celelalte razboaie cum ar fi, de exemplu, Nicolae Miclescu, cazut la Oituz, in primul razboi mondial, sau “Bazu” Cantacuzino, care a avut cateva sute de misiuni de lupta in cel de-al doilea razboi mondial.
4) Acestea se pot afla printr-o documentare la cote maxime de obiectivitate ale spiritului uman, adica in posibilitatile firesti de impartialitate ale omului. Reducand prin absurd la doua exemple: unul negativ, altul pozitiv, cum ne dam seama care este regula si care exceptia?
5) Draga domnule Vladimir, departe de mine gandul sa sugerez ca era “la vie en rose”; iar sa cred ca in secolul 17, spre exemplu, de boli banale mureau doar taranii in timp ce boierii erau feriti de orice risc… lasati-ma sa aman pentru alta data. Apropo de bolile acestea, puteti sa-mi spuneti ce statistici ati consultat, caci tare sunt curios. Iar la analfabetism, tare mie ca erau in ambele “tabere” (depinde si la ce perioada ne referim; aici noi discutam asa… alandala. Una e sec 15, alta sec 19, cred)
6) Dintotdeauna, in orice societate, a existat – si va exista – un “conflict deschis”, sa-i spunem asa, intre mase si elite. Nu am auzit niciodata ca masele sa accepte elitele.
7) Prin categorisirea pe care o faceti DVoastra – sau pe care o induceti – nu vad mare complexitate, sincer. Asa ca permiteti-mi sa fac o gluma folosind un proverb romanesc: rade ciod de oala sparta.
8) Va multumesc pentru sfat si fara nici o urma de ironie (si accentuez acest aspect) as dori sa-mi recomandati DVoastra niste lucrari.
M-as opri la inca vreo doua aspecte. In primul rand, vorbeati de statistica. Sa stiti ca statistica, daca nu e folosita corect, poate fi un instrument foarte bun de manipulare. Si ca un exemplu sec: statistic, productia de beton la mijlocul anilor ’80 era mult mai mare decat in perioada monarhiei.
In al doilea rand, aveti doua formulari destul de bizare:
1. “un stil de viata care nu e posibil decat daca altii sufera de foame”;
2. “dispret funciar”. Am urmarit si eu emisiunea despre care se vorbeste in articol si cred ca sunt lucruri care mi-au scapat. Imi puteti detalia ce intelegeti DVoastra prin “dispret funciar”, si in ce context a aparut in emisiunea in cauza?
Fireste, daca aveti timpul si dispozitia necesare.
DA!
Un da raspicat spun acestui raspuns al domniei voastre d-le Ov Seth. Acest tip de discurs, de dialog estecel care ar trebui sa caracterizeze spatiul cultural romanesc, acest tip de argumentare este bun si dezirabil, acest tip de polemica naste lucruri bune.
Ma vad nevoit sa va “extrag” din categoria in care va inclusesem initial, prin continuarea acestui dialog mi-ati dovedit ca mai exista speranta pentru noi cei care nu dorim sa plecam din aceasta tara… Si chiar aveam nevoie de ceva speranta, pentru asta va raman recunoscator.
Bun, acum on topic, tin sa fac precizarea ca gresiti atunci cand considerati ca polemica este inutila. De exemplu, eu am plecat – trebuie sa recunosc – cu ideea ca am dreptate. Am plecat la drum convins ca am dreptate, numai ca dupa exemplul oferit de domnia voastra nu mai sunt convins ca am atat de multa dreptate. Da, raspunsul la intrebarea “au fost si boieri care au facut averi cinstit” este “da, sunt, cei impropietariti de marii voievozi pentru faptele lor in lupta”. Deci am gresit cand am spus ca toate averile au fost facute prin gesturi incompatibile cu demnitatea umana. Iata, ati gasit cel putin un exemplu, cel putin o modalitate de a face avere, de a deveni mare propietar fara exploatare.
In ceea ce priveste discursul meu apropiat de propaganda comunista, fac precizarea ca mi-am petrecut 14 ani din viata in acel regim. Nu neg o posibila plantare la nivel subliminal a unor teze care acum sa ma impiedice sa vad adevarul. Totusi, ceea ce gandesc acum, ceea ce mi-am format ca si sistem de valori a fost trecut prin sita logicii mele de azi, a omului contemporan. Daca am gasit idei bune in comunism am fost primul care le-a sustinut fara sa imi fie frica de oprobiul public. Daca am lasnat intrebarea care pe care am pus-o aici, am facut-o in virtutea gandurilor si logicii mele de acum.
The best web hosting service expeirance can come out of only one coordinator. This is why most people recommend this kind of host since the one that gets the best help support and best options.
hosting 2012