Între 12 şi 27 iunie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer propun bucureştenilor un exerciţiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Pasajul Universităţii va deveni pentru două săptămâni un loc al memoriei contestate, printr-o expoziţie intitulată Constatare la faţa locului, care îşi propune să adune mărturii, imagini şi semne de întrebare asupra României mineriadelor.
Acum 20 de ani, Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat organizate de statul român împotriva propriilor cetăţeni. Mii de mineri veniţi în capitală din Valea Jiului au bătut, arestat, violat şi jefuit sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului, romi, simpli trecători. Autorităţile au recunoscut existenţa a şase morţi. O bună parte din cei arestaţi au fost eliberaţi abia peste câteva luni, fără despăgubiri sau reparaţii fizice ori morale.
Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20 de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost încă identificaţi. Memoria acelor zile este compusă din imagini, cuvinte şi conturul unor morţi pentru care nimeni n-a fost găsit vinovat. Această expoziţie nu vă propune o naraţiune coerentă, ci doar un inventar al memoriei traumatice legate de mineriade.
Expoziţia este un puzzle din care lipsesc multe fragmente. Martorii pe care i-a convocat sunt mulţi, dar şi mai mulţi sunt martorii tăcuţi, cei care nu vor spune niciodată ce a însemnat pentru ei iunie 1990. Lipsesc mărturiile soldaţilor care au fost obligaţi să împuşte civili care stăteau cu spatele, lipsesc mărturiile „minerilor“ curaţi şi tunşi regulamentar, lipsesc imaginile detenţiei din unităţile militare de la Măgurele şi Băneasa (unde sute de bucureşteni au fost anchetaţi, umiliţi şi bătuţi), lipsesc imaginile descinderilor în casele romilor din Ferentari, Rahova, Pantelimon însoţite de jaf, violuri, arestări şi bătăi. Lipsesc mărturiile celor peste 600 de romi arestaţi, maltraţi şi transformaţi în ţapi ispăşitori ai violenţelor acelor zile, dar lipsesc mai ales, imposibilele mărturii ale celor mai tăcuţi martori: morţii.
Vernisajul expoziţiei are loc astăzi, 12 iunie 2010, la ora 19.00, în pasajul Universităţii, cu participarea organizatorilor. Vernisajul va fi urmat de vizionarea proiectului de cercetare si performare a istoriei recente, Capete Înfierbântate, de la ora 20.00 la Facultatea de Arhitectură.
e inimaginabil primitivismul acelor zile, acelor oameni si NU TREBUIE SA UITAM NICIODATA dar… ion iliescu trebuia trimis in fata judecatorilor macar legat de complicitatea la MOARTEA a 6 oameni de acum 5 ani!!Atunci,cind valul de ura anti PSD era maxim, as fi vrut sa vad ca se face dreptate, atunci era momentul si cine a lasat ca acesti 5 ani sa treaca este mai vinovat decit brutele din iad si tirnacoapele lor pentru ca acestia isi urmeaza natura pe cind un stat de drept in care s-a mai schimbat si puterea NU ARE SCUZE tocmai pentru ca pe timpul guvernarilor psd , sa fim seriosi, nu avea ce sa se intimple in acest sens!!
Asadar exista o CIRDASIE , un ”lasa-ma sa te las ‘pentru ca toti sint in egala masura vinovati iar puterea actuala pe linga inchisul ochilor la greselile trecutului mai taie si 25% din viitorul tarii, si au nesimtirea sa vorbeasca si atit, transformind aceste teme dureroase in simple supape care sa preia o parte din imensa presiune a
PREZENTULUI
Nothing to do and am looking for death teeth?
Am trecut prin piatra Universitatii tarziu seara, cand incepuse deja concertul de muzica clasica. Te-am zarit si pe tine prin zona.
Incep sa refuz sa citesc despre eveniment,pentru ca fiecare articol ma ingrozeste mai tare. Probabil nu as fi resimtit atat de tare daca as fi stiut ca cei vinovati acum sunt dupa gratii…
Dumnezeu sa ne ierte mortii si sa-i pedepseasca pe cei care au incercat sa ucida democratia in acele zile negre de 13-15 iunie 1990. 🙁