(cum mi-am petrecut cea mai frumoasă zi de naştere)

Era sâmbătă seara, 29 august anul trecut. Ne întorceam de la Breaza, de la aniversarea unei prietene. Înainte să ne despărţim, Amalia îmi pasează un DVD:

“Să te uiţi la el înainte să te culci!”

“Ne vedem mâine?”, întreb eu.

“Asta nu pot să-ţi spun.”

Jocul

Ajung la mine, pun DVD-ul în Mac şi apăs Play. Pe ecran începe o ştire de televiziune:

Nu-i cunoaşteţi şi nu i-aţi văzut niciodată pentru că n-au niciun interes să fie în vizorul publicului. Ba dimpotrivă. Se feresc să-şi spună numele, deşi în sinea lor se mândresc cu el. Toţi au ceva în comun: taţii lor sunt printre cei mai bogaţi români.

Am început să râd isteric. Cu două săptămâni înainte publicasem pe blog o listă cu sugestii de cadouri pentru ziua mea (care a dat, de altfel, multe alte roade şi m-a convins să o reiau în fiecare an). Între ele îşi găsise loc o glumă născută într-o seară târzie după câteva pahare băute cu prietenii:

o zi de progenitură de bani gata (ştiu că e costisitor, dar cineva, cândva, ştiu sigur, tot îmi va oferi cadoul ăsta)

E drept că mai reluasem poanta de câteva ori, dar eram absolut convins că nimeni nu şi-ar bate capul să pună în scenă o asemenea năzbâtie. Când am văzut capul de ştire, mi-am dat seama că-mi subestimasem prietenii. Râdeam deopotrivă de naivitatea mea (în definitiv, sunt singurii oameni pe care-i ştiu care ar fi capabili de o asemene regie) şi de distracţia care presimţeam că avea să urmeze.

Ştirea cu cei trei copii de bani gata se apropia de sfârşit. Deodată, pe un ecran negru au apărut cuvintele:

Destinul a hotărât că noul Prâslea este Dragoş Bucurenci.

Apoi, pe un montaj cu imagini din “The Game” şi fotografii cu mine, voice over-ul:

Noi credem că prietenia noastră este şi despre joc. Duminică, 30 august 2009, tu ai rolul principal. Fii pregătit să intri în acţiune! Începe Joc Periculos! Trecutul nu mai contează. Noi stabilim regulile. Fii la 10 fix în faţa casei, unde vei găsi indiciul următor.

În aceeaşi seară, am primit un sms de la Matei, care nu era în ţară, dar care-mi compusese o ţinută pentru a doua zi. Din garderoba mea nu tocmai glossy, reuşise să încropească o vestimentaţie în ton cu rolul de băiat de bani gata.

Evident, aproape că n-am închis un ochi toată noaptea. M-am simţit ca în copilărie, înaintea rarelor plecări într-o vacanţă mult-aşteptată. De dimineaţă, am urmat întocmai indicaţiile lui Matei şi, când ceasul a arătat 10 fără un minut, am coborât.

Preludiul

Indiciul promis era o limuzină BMW seria 7, parcată la scară. În soarele orbitor a ţâşnit de după un zid şi Dalila, cu o cameră de filmat în mână. Urma să am parte de tot tacâmul: adică şi de paparazzi. În maşină, pe canapeaua din spate mă aştepta un mobil Vertu. Dalila şi-a abandonat puţin rolul şi mi-a atras atenţia că nu am voie să mă despart de el toată ziua şi, oriunde merg, trebuie să-l vadă cât mai multă lume.

Prima oprire a fost la un salon de cosmetică unde am citit tabloide în vreme ce mi-am aranjat freza (glumesc…). Apoi limuzina m-a dus la Radisson, unde, la o masă, i-am zărit pe câţiva dintre autorii punerii în scenă: Maria, Amalia, Tudor, Roxana. M-am îndreptat spre ei, dar, când am dat să mă aşez, mi-au atras atenţia că eu am altă masă rezervată.

Mă aşez la masa respectivă şi aştept. Deodată îşi face apariţia o domnişoară… cum să vă zic… nu părea că am fi citit aceleaşi cărţi. Se aşază la masă, comandăm ceva de mâncare şi vorbim. Conversaţia se leagă greu. Aflu că e animatoare şi cântăreaţă la nunţi. Îşi doreşte să joace în telenovele. Observ că-i place să fie filmată. Încerc să aflu cu ce brief a venit la întâlnire. Nu i s-au spus prea multe. De aceea improvizează. Când aude că e ziua mea, sare să mă pupe. Mă crispez puţin, mă uit în jur – nu sunt decât o cameră şi un aparat foto, ambele în mâinile prietenilor. Mă las pupat.

La plecare, tânăra liber profesionistă îmi mărturiseşte candid:

Ştii, eu mă aşteptam să discutăm mai mult despre ecologie…

Prima întrebare după ce urc, fără ea, în maşină:

E o actriţă foarte tare sau e pe bune?

E pe bune.

Nu-mi vine să cred, mi-aţi adus o animatoare la micul dejun…

Păi tu ce crezi că agaţă băieţii de bani gata noaptea în club? Asta ai agăţat, cu asta iei micul dejun.

Corpul…

De la Radisson pornim iar spre o destinaţie necunoscută. Când ajungem pe Barbu Văcărescu, încep să mă prind. Mergem la sală… La Pescariu, mă aşteaptă Adriana Nicolae, o veche cunoştinţă, care e şi actriţă şi antrenor de fitness şi despre care habar n-aveam că a fost finalistă la Miss Fitness World.

Nu mai frecventasem sala de ceva vreme, aşa că m-am căznit puţin să urmez programul Adrianei. Apoi, e şi foarte dificil să te concentrezi la aparate cu o cameră de filmat în jur şi un decolteu instructor ca Adriana în faţa ta. În fine, am încropit un program de forţă la sfârşitul căruia păream o idee mai voinic decât atunci când venisem.

Din sală am fost trimis la masaj, unde am dat peste un maseur care a lucrat o vreme în Egipt. După o oră, trag concluzia că le-a făcut masaj faraonilor – mai aveam puţin şi levitam…

…şi mintea

Următoarea destinaţie: cafeneaua din parcul Floreasca, unde n-am mai călcat decât o singură dată în viaţa mea. Are un aer puţin interlop, deşi, probabil, toţi clienţii sunt afacerişti cinstiţi. La o masă mă aşteaptă Amalia, un amic care chiar e, stricto sensu, băiat de bani gata, fără ca definiţia asta să-l epuizeze, şi un fotbalist. Ambii, personaje de revistă şi de club. Scenografia şi castingul sunt perfecte.

Ca şi fata de dimineaţă, nici fotbalistul n-a fost brief-uit decât sumar. Fac un efort şi discutăm chiar despre fotbal, un subiect la fel de abscons pentru mine ca şi geometriile neeuclidiene. Dar îmi spun că şi asta face parte din viaţa de băiat de bani gata şi că e bine.

Când plecăm din cafenea, limuzina porneşte de pe o stradă lăturalnică şi opreşte în faţa mea. Urc nonşalant în ea sub privirile nedumerite ale fotbalistului care nu-nţelege cum …, dintr-un salariu de ONG-ist, …

O masă bună şi un film dubios

La Casa di David, care, ca punct geometric al protipendadei bucureştene, nu putea lipsi din scenariu, mă aşteaptă toţi prietenii care au făcut vraja acestei zile: Amalia, Maria, Angela, Roxana, Dalila, Veronica, Tudor, Mihai, Mircea şi Alex. Alexandra, Matei şi celălalt Alex nu sunt în ţară, dar îi simt prin preajmă. De Otilia aveam să aflu mult mai târziu că a luat parte la complot. După ce mâncăm, nu sunt lăsat să-mi achit nici măcar partea mea, darămite toată nota:

De băieţii de bani gata are cine să aibă grijă, nu trebuie să-ţi baţi tu capul!, mi-au replicat ei.

Următoarea destinaţie s-a dovedit mult mai prozaică. Prietenii mei au făcut o anchetă antropologică şi au aflat că cei mai mulţi copii de bani gata îşi petrec duminica la mall la un film de calitate îndoielnică, aşa că ne-am suit în maşini şi am ajuns la Mall Vitan, unde ni s-au alăturat Omid, Claudiu şi Andrei. Ca să fie siguri că nu greşesc, prietenii mei au ales un film prost (ca dovadă, nu mai ţin minte nici azi ce era).

Sfârşitul nu-i aici

Eram convins că filmul de la mall va încheia ziua, dar mă înşelasem. Am fost anunţat că mi s-a rezervat o cameră la Vila Arte, un boutique hotel din centrul Bucureştiului, unde fiecare cameră este altfel decorată, cu multă imaginaţie şi foarte bun gust.

În micul restaurant de la parter, ne aşteaptă tortul şi şampania. De pe tort scoate limba la mine un crocodil de marţipan, mic şi verde, aluzie la o melodie de Andrieş pe care o fredonez frecvent – “crocodilu dilu dil, verde, lacom, inutil”. Lângă el, bomboanele mele preferate – migdale glasate. Atenţia pentru detalii mă copleşeşte. Sunt încă plin de energie, deşi am trecut prin atâtea scene şi am simţit atât de multe emoţii.

Nu urci să-ţi vezi camera?, mă invită Maria.

Ba da, cum să nu?

Lovitura de maestru

Mi s-a rezervat iatacul otoman, un hogeac decadent care invită la şoapte şi huzur. În mijlocul patului tronează un plic enorm pe care zăresc de la o poştă sigla Scabal.

Ce-i asta?

Cadoul tău, îmi explică Dalila, care filmează conştiincioasă totul. Deschide-l, ce mai aştepţi?

Nu-mi vine să cred. Încă un cadou după toată ziua asta!? În plic găsesc o scrisoare – sunt invitat la Casa Frumoasă pentru a mi se lua măsurile. Casa Frumoasă este probabil cel mai luxos şi mai elegant magazin de haine bărbăteşti din oraş. Ei sunt cei care aduc faimoasele costume Scabal şi Brioni în România şi, deşi îmi propusesem de mult să le fac o vizită (recunosc, m-aş fi dus ca la muzeu, nu ca să cumpăr ceva), încă nu apucasem s-o fac. Şi iată că acum aveam chiar o invitaţie oficială.

Cobor la restaurant şi le mulţumesc pentru descoperirea din cameră. În vreme ce le explic de câtă vreme îmi doream să vizitez reprezentanţa Scabal în România, Amalia se prinde că n-am înţeles despre ce-i vorba.

Dragoş, nu e doar o probă. Cadoul nostru e un costum Scabal made to measure.

Ei, aici recunosc că mi s-au tăiat picioarele. Am încercat să mai zic ceva, dar se adunaseră deja prea multe. Cred că n-am mai reuşit să îngaim altceva decât:

Aţi înnebunit…

Toate întâmplările din timpul zilei, toate surprizele, toate aceste daruri şi acum, poftim, încă un cadou care făcea, el singur, cât o aniversare întreagă. Ce s-o mai lungim? Mi-au dat lacrimile mai ceva ca lui Băsescu la (prima) retragere a lui Stolojan. Maria n-a pierdut momentul şi a înghiontit-o discret pe Amalia:

Vezi, ţi-am zis eu că tot cu hăinuţele…

Am să trag cortina peste ce a urmat. Ajunge să spun că destinul a fost bun cu prietenii mei şi a făcut ca vraja să ţină chiar şi după plecarea lor, iar ziua minunată pe care au alcătuit-o pentru mine să fie cu adevărat perfectă.

Cred că nu mi-am revenit nici azi din şocul a ceea ce am ajuns să numesc cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Şi asta nu doar mulţumită spectacolului scânteietor pe care prietenii mei l-au pus în scenă, ci mai ales pentru că am ghicit în spatele fiecărui detaliu scenografic şi regizoral efortul, energia şi dedicaţia atâtor oameni. Adevăratul cadou a fost această demonstraţie copleşitoare de prietenie…

Şi totul a pornit de la faptul că am îndrăznit să spun în gura mare ce-mi doresc de ziua mea.

Tags: aniversare, baiat de bani gata, cadou, casa frumoasa, cea mai frumoas zi, copii de bani gata, daruri, dorinta, lux, opulenta, prieteni, prietenie, vila arte, ziua mea