Din păcate, aceasta este ultima săptămână în care comentariile pe care le lăsaţi aici pe blog pot câştiga o carte de pe okian.ro. Aşa că, cel puţin până duminică seară, siliţi-vă să fiţi inteligenţi, savuroşi, echilibraţi şi instructivi 🙂

Câştigătorii săptămânii trecute

Karin Budrugeac:

The Theatre of the Face: Portrait Photography Since 1900

De Crăciun, în septembrie, vreau cartea asta minunată despre portrete. Pentru că e solidă şi cuprinzătoare şi uite ce zice în preambul:

The face is where we are. It’s the part we hide when we are ashamed and the bit we think we lose when we are in disgrace – Jonathon Green.

Teatrul feţei, ce nume mai bun pentru o colecţie de portrete şi pentru o amatoare de detalii. Ca, de exemplu, ochii.

Sânziana Rasca:

The Green Studio Handbook: Environmental Strategies for Schematic Design

Am ales, cu greu, “The Green Studio Handbook: Environmental Strategies for Schematic Design”. Studiez arhitectura si sunt pasionata de acest domeniu, mai ales de provocarea pe care o reprezinta constructiile, materialele si tehnologiile sustenabile, verzi, eco-friendly, and so on. Primii pasi au fost simpli: Okian.ro, sectiunea Arte vizuale, subdomeniul Arhitectura, target: carti de arhitectura cu tema de mai sus. Pauza. 302 pagini cu peste 10 titluri pe pagina… Architectural Heaven or Hell? Dupa vre-o 2 ore de research m-am decis la cartea aceasta. Imi doream de mult timp o carte de calitate in domeniul arhitecturii sustenabile, o compilatie care sa prezinte pas cu pas etapele unui proiect “verde”, dar bugetul de student roman nu prea permite “rasfaturi” de acest gen, ci doar carti de la raionul reduceri…

Roxana Mazilu

Am ales cartea An Introduction to Sustainable Development de Jennifer A. Elliot deoarece lucrez in domeniul comunicarii pentru dezvoltare durabila si incerc sa invat cat mai multe despre subiect. Editurile romanesti nu publica titluri ale autorilor consacrati in domeniu si insasi teoria si practica dezvoltarii durabile sunt in Romania la un nivel incipient. La noi conceptul “dezvoltare durabila” este privit de unii ca un moft, de altii ca un lux, dar totusi sunt tot mai multi cei care inteleg ca el este de fapt o solutie. Cred ca volumul ma va ajuta sa aflu raspunsuri la intrebari pe care poate inca nici nu mi le pun.

Câştigătorii acestei săptămâni

Pentru că cele două însemnări despre chestiunea romilor (Leslie Hawke despre problema romilor în The Economist şi Răbdarea Comisarului) au stârnit cele mai multe dezbateri aici pe blog, am ales comentariile câştigătoare dintre acestea. Le şi reiau mai jos pentru că, deşi nu sunt de acord cu unele dintre ideile pe care le exprimă autorii lor, ele reflectă cel mai bine tonul civilizat şi abordarea echilibrată pe care le aştept de la comentatorii acestui blog.

Suntem aici ca să schimbăm idei, nu ca să ni le vârâm pe gât unii altora.

Comentariile care mi-au plăcut cel mai mult în săptămâna care a trecut şi care primesc dreptul de a comanda gratuit un titlu de pe okian.ro (în limita a 300 RON) sunt:

Jacqueline:

Imi place sa vad oamenii care isi spun atat de raspicat opiniile si care ar merge pana la capat pentru ceea ce ei stiu ca e drept. Dar cred ca Viviane nu are toate datele problemei.

Da, ce a facut statul francez nu e tocmai in concordanta cu valorile unei lumi libere, dar poate ca in alta parte ar fi trebuie sa vada Viviane Reding problema. Pentru ca rromii se folosesc de aceste principii dupa bunul lor plac, sa-mi fie iertata indrazneala. Ei stiu ca nu pot pati mai nimic, accepta banii cu buna-stiinta ca se vor intoarce in Franta cu prima ocazie.

Nu e deci un ajutor pentru rromi sa impui infringement Frantei. Pentru ca francezii vor reactiona instinctiv printr-o antipatie fata de Romania, tara din care au venit.

De ajutor ar fi ca Viviane Reding sa se ocupe de educatia acelor romi si de integrarea lor in societatea franceza. E de apreciat ce vrea sa faca ea, dar ce rezultate va obtine?

C.:

Sa ne intelegem. Egalitate de sanse nu inseamna sa oferi unui copil rom permisiunea de a intra in cladirea scolii si de a asista la ore. Multi sunt probabil familiarizati cu metafora cursei (as in race) pentru egalitatea de sanse intr-un stat de drept. Atunci cand comparam performantele scolare/sociale/economice ale romilor cu cele ale romanilor, poate ar trebui sa luam in calcul faptul ca pentru ei cursa a inceput cu mult inainte. Obstacolele pe care un copil rom trebuie sa le depaseasca pentru a fi cu adevarat parte din clasa lui la scoala sunt enorme.

Celor care spun ca romii refuza sa se integreze: sunteti siguri ca daca ar fi trebuit sa va convingeti parintii sa va lase la scoala, sa faceti rost de bani pentru asta (in unele cazuri), sa gasiti momente in care sa invatati intr-un mediu care nu incurajeaza invatatul, sa va departati de prietenii din copilarie fara ca asta sa insemne automat ca veti gasi prieteni noi la scoala (fiindca unii dintre ei vor fi decis ca sunteti “tigani”, deci: murdari, lenesi, hoti etc.), adica sa fiti Nicolae Moromete doar de 2 ori mai rau, sunteti siguri ca ati fi facut efortul asta? Si daca l-ati fi facut, sunteti siguri ca v-ar fi fost rasplatit? Daca ma gandesc la mine la varsta de 6 ani, raspunsul e “nu”. De fapt, si daca ma gandesc la mine acum, tot ma indoiesc ca, daca as fi fost crescuta tiganca semi-nomada, as avea energia sa ajung exact in locul unde sunt acum fara efort doar pentru ca familia mea a fost middle-class si romana.

Atata timp cat cursa ta incepe cu unul trebuind sa alerge la maraton ca sa ajunga la linia de pornire, iar ceilalti pornesc odihniti, nu ai egalitate de sanse.

Cat despre dna Reding, poate ca vehementa discursului de mai sus ar fi potrivita intr-un editorial in ziar, dar nu e in niciun fel potrivita pentru functia ei. E un fel de a face politica condus, mi se pare, de emotii, asa ca sa o laud pe ea acum ar fi ca si cum l-as aplauda pe dl. Basescu pentru momentele in care hotaraste sa “spuna adevarul” despre relatiile internationale.

Laurenţiu:

Normal, da, este. Pentru noi toţi, cei care aruncăm banii în repararea problemelor în loc de a investi în întâmpinarea lor. De fapt, cred că avem de-a face cu două probleme majore aici:
1. Sângele nostru de român: câţi dintre noi se duc periodic la stomatolog să-şi verifice dantura ca să evite să dea o groază de bani pe repararea ei ulterior? Ca să nu mai vorbesc de restul avantajelor. Acesta e doar un exemplu despre cum nu reuşim să înţelegem prin educaţia pe care o avem că prevenirea e mai “ieftină”.
2. Rasismul şi discriminarea cruntă. Ai văzut “Gentleman’s Agreement”? Se aplică extraordinar şi în cazul ţiganilor. Uită-te la comentariile de mai sus. Este oare posibil să vină cineva în România şi să implementeze un program de discriminare pozitivă? Eu zic că ar fi linşaţi.
Dacă faci doar o politică prin care oferi locuri gratuite la şcoală pentru ţigani şi gata, ţi-ai luat mâna după caz, nu faci nimic. Este nevoie de o strategie complexă, care nu ne este specifică.
În concluzie, eu cred că da, ideea este bună, dar dacă o pun în practică nişte novici şi nu oameni care să cunoască subtilităţile unei asemenea politici, riscul de a aprofunda ruptura socială creşte. Şi vina nu este numai a ţiganilor. Ăsta cred că e singurul lucru pe care îl putem face noi. A, şi unde sunt ONG-uri serioase şi puternice care să trateze această problemă? Îmi pare rău, dar eu nu le cunosc şi presupun eu că tot un rezultat al discriminări este şi acesta

Tags: carti, chestiunea romilor, comanda, comentarii, echilibru, karin budrugeac, leslie hawke, okian.ro, romi, roxana mazilu, sanziana rasca, ton civilizat, viviane reding