Pe la jumătatea lui august n-am eu ce lucra şi mă apucă vineri dorul de ducă. Nu oriunde, ci în munţi. Şi nu oricum, ci cu bicla. Caut în stânga şi-n dreapta şi dau de Cătălin, care-i suficient de ţăcănit ca să zică “da” fără să se gândească prea mult.

Sâmbătă noapte mă trezesc la 4, îl iau şi pe el, punem bicicletele în maşină, iar pe la 5.30 ieşim din Bucureşti. Cap-compas: Pasul Rucăr-Bran.

Am lăsat maşina la Podu Dâmboviţei şi am luat-o prin Dâmbovicioara spre Şirnea. Am ieşit puţin pe şosea, apoi am urcat prin Peştera spre Măgura. De aici am coborât în Zărneşti şi am luat-o spre Plaiul Foii.

Ni s-a făcut lehamite de cei 10 kilometri de drum pietruit pe care şaua de la bicicletă face ca un pick hammer şi am luat un TAF până aproape de Plaiul Foii, lângă o pensiune unde un parlamentar local vine frecvent cu elicopterul proprietate personală. Am mâncat bine la Plaiul Foii şi am luat-o hotărâţi spre Curmătura Foii cu gând să trecem munţii şi să ajungem la Dâmboviţa.

După vreo două ore de push-bike am aflat de la nişte nemţi binevoitori că eram la doar 45 de minute de Refugiul Şpîrla. Era deja 6 seara, aşa că am făcut cale întoarsă. Coborârea pe segmentul Plaiul Foii – Zărneşti (n-am mai găsit niciun TAF) a fost o adevărată probă de percuţie (îmi clănţăne şi acum dinţii când mă gândesc).

Din Zărneşti am luat-o spre Bran, unde am ieşit iar în şosea. După Bran ne-au lăsat, însă, puterile şi am hotărât să merg cu o ocazie până la Podu Dâmbovicioarei ca să iau maşină şi să mă întorc să recuperez bicicletele şi pe Cătălin. Nu ştiu însă dacă era echipamentul meu cam colorat, noroiul pe care încercasem, totuşi, să-l curăţ, dar cert este că o vreme n-a oprit nimeni şi mă gândeam deja că va trebui să reluăm pedalatul.

Era 8-9 seara când a oprit un Land Cruiser trecut prin mult off-road. Avea şi remorcă, aşa că am putut pune şi bicicletele. Pe drum am aflat că Gigi Gavrilă, şoferul binevoitor, a fost directorul tehnic al echipei care a reprezentat România la Dakar. Un împătimit al off-road-ului, Gigi a participat la raliul Cu papucii prin deşert şi este organizatorul mai multor raliuri şi competiţii off-road în România. Când ne-a văzut, a oprit pentru că are prieteni bikeri (ne-a şi recomandat apoi nişte trasee prin zonă). Celălalt tip din maşină, Marius, tocmai coborâse de pe Vf. Omu. Gigi îl luase şi pe el şi-l ducea la Câmpulung, de unde sunt bunicii lui. Şi Marius s-a dovedit un biker pasionat, aşa că jumătatea de oră de drum a fost memorabilă.

Pe la 2 noaptea, când am parcat maşina în Bucureşti, Miruna spune că eram, şi eu şi Cătălin, atât de obosiţi, încât păream uşor beţi. Aerul de munte… efect garantat!

Tags: bike, bran, catalin duminecioiu, curmatura foii, dambovicioara, dambovita, gigi gavrila, magura, marius rizopol, mountain bike, off-road, pestera, piatra craiului, plaiul foii, podu dambovitei, rucar brab, spirla, zarnesti