Primul lucru pe care l-am făcut în Bangkok a fost să-mi cumpăr de la o vânzătoare ambulantă nişte pad thai, mâncarea “naţională” a thailandezilor, dacă se poate spune aşa, având în vedere că au preluat-o acum o sută şi ceva de ani de la chinezi.
De fapt, bucătăria thailandeză e un fel de fusion asiatic – au preluat şi au adaptat tot ce e mai bun din bucătăriile popoarelor înconjurătoare. Rezultatul – mâncare foarte gustoasă, foarte condimentată şi foarte sănătoasă.
Cel mai mult mi-a plăcut că nu procesează termic aproape deloc legumele, aşa că, indiferent cum sunt gătite, ele rămân cel mai adesea aproape crude şi crocante. Nu prăjesc aproape nimic, ci doar “călesc” (stir-fry) ingredientele pe care le amestecă în wok. Orice mâncare trebuie să fie un amestec al celor cinci gusturi fundamentale – iute, sărat, dulce, acru şi, opţional, amărui – aşa că felurile de mâncare născute din această exigenţă de diversitate sunt destul de bogate în factori nutritivi. Din cauza climei şi a sărăciei istorice, nu au obiceiul de a stoca mâncarea gătită – prospeţimea e, aşadar, implicită. Nu în ultimul rând, condimentele foarte iuţi (au cinci feluri de ardei iute, dintre care cel puţin unul sau doi nu pot lipsi de la nicio masă) au atât un efect antiseptic, cât şi unul de accelerare a metabolismului. N-am simţit că m-am înfrânat de la vreo poftă culinară în Thailanda şi, totuşi, n-am făcut niciodată o indigestie şi nici nu m-am întors cu vreun kilogram în plus.
În timpul călătoriei, am mâncat cel puţin o dată pe zi “din stradă”. Dacă la restaurantele mai dichisite şi mai turistice s-a mai întâmplat să mai nimerim şi mâncare mai puţin memorabilă, cel mai bine am mâncat în aceste aparente bombe, frecventate mai mult de localnici şi care se compun dintr-un aragaz ambulant, câteva mese înşirate pe un trotuar, un meniu foarte limitat şi o bogăţie de gusturi şi de mirosuri care pe mine m-au cucerit definitiv.
:: pe doamna din imagine o găsiţi pe Khao San Road şi face cel mai bun pad thai din Thailanda
gustul ?
vreun restaurant thai in Bucuresti? Sa vedem si noi cum e cu cel 5 gusturi?
Dupa 5 saptamani de mancare din aceea pe care tu tocmai ai gustat-o nu am mai putut sa mananc “western food” de loc. Mi se parea fada, moarta si fara zvac.
M-am obisnuit la loc din cauza ca aveam dureri de cap: imi era foame…. Si acum continui sa mananc in asfel de locuri, intre timp am parasit plaiurile mioritice, si niciodata nu m-am imbolnavit….
La mai multe incercari culinare si nu numai!
Este adevarat ca legumele isi pastreaza mai multe calitati nutritive daca le prajesti putin.
Insa, ca de obicei, este o sabie cu doua taisuri!
Prepararea termica mai indelungata te fereste insa de alte neplaceri, poate mai periculoase! mai exact legumele pot avea ascarizii, oxiurii si tricocefalii care prin procesare termica sunt distrusi 🙂
Puteti citi mai multe despre asta aici:
http://retete-dietetice.net/infestarea-alimentelor-cu-paraziti
Trebuie sa fiti atenti la lucrul acesta mai ales la popoare la care igiena este departe de a fi punctul lor forte.. ca popoarele din tarile arabe si chiar populatia Thailanda.
@Reţete, tocmai aici intervin condimentele iuţi cu rolul lor antiseptic.
Am recunoscut multe din cele ce ai scris tu in ceea ce am vazut in calatoria pe care am facut-o in China acum un an. Am mancat mult de pe strada atunci, iar ceea ce am mancat pe strada a fost mai gustos decat ceea ce am mancat la restaurant.
Astazi m-am intors din Buenos Aires si am inteles de ce este unul din orasele tale preferate. M-am simtit foarte bine cu oamenii de acolo, am strabatut Argentina de la nord la sud si apoi iar la nord si primul lucru de care mi-e deja dor sunt oamenii care spun mereu “Te rog” si “Multumesc”.
mango & coconut. that says it all.