M-am temut să răspund până acum întrebărilor puse de Bilanțul Responsabilității Sociale pentru că risc să supăr prin omisiune. În munca mea am o perspectivă subiectivă și, cu siguranță, limitată. Dacă aș lăsa deoparte companiile sau organizațiile cu care lucrez, n-aș mai avea ce spune. Dacă le includ, mă aflu într-un conflict de interese.
Îi rog, prin urmare, pe autorii acestui Bilanț și pe voi, cititorii mei, să luați opiniile de mai jos cum grano salis și să urmăriți mai degrabă rezultatele finale ale Bilanțului, care sunt, cu siguranță, mai relevante pentru starea generală a responsabilității sociale corporatiste în România decât rândurile de mai jos.
1. Care sunt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 şi de ce?
Unicred Țiriac Bank, care a continuat să susțină cu obstinație (și cu un buget deloc neglijabil pentru un an de criză) sistemul de bike-sharing Cicloteque, care a putut, în felul acesta, să deschidă două noi centre de închirieri de biciclete, interconectate cu primul centru, deschis în 2008.
Fundația Vodafone pentru programul “Voluntar de profesie“, de care România avea nevoie ca de aer (mă refer la programul propriu-zis de sprijinire a voluntariatului calificat în organizațiile non-profit, nu la emisiunea pe care am realizat-o împreună cu ei pe această temă), și pentru că este unul dintre susținătorii tradiționali a două organizații la care eu țin foarte mult: Hospice Casa Speranței și SMURD.
Petrom pentru că, în ciuda criticilor, continuă să fie cel mai responsabil jucător din industria petrolului. Pe toți cei care-i acuză de green wash îi rog să reflecteze o clipă la următorul lucru: e firesc să-l acuzi de ipocrizie pe cel care face, totuși, ceva pentru a reduce impactul activității sale asupra mediului și să ignori pur și simplu faptul că competitorii lui, care poluează la fel de mult, nu fac aproape nimic în legătură cu asta? Și pentru programul de Telemedicină care la va permite câtorva zeci de spitale din țară să beneficieze pe viu de experiența și de competențele medicilor de la SMURD București.
Și nu mă pot opri doar la trei. Țin să includ neapărat în această listă postul ProTV, care s-a implicat pro bono în susținerea campaniei independente Let’s Do It, Romania și care are, de altfel, propriile programe sociale pe care le realizează din bugete proprii, fără niciun fel de sponsori. Din acest punct de vedere, e un exemplu aproape singular în peisajul media românesc.
2. În ce măsură marile companii din România au răspuns în 2010 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate?
Într-o măsură mult mai mare decât au făcut-o autoritățile. Companiile au părut să înțeleagă mult mai bine decât guvernanții că generozitatea este o strategie de supraviețuire pe termen lung și că dovada responsabilității o faci pe timp de criză, nu de creștere economică.
3. Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2011?
Mă aștept să văd primele semne ale creșterii economice reflectate în bugetele de responsabilitate socială. Adică proiecte mai ambițioase și angajamente pe termene medii și lungi.
4. Ce eşti dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?
Ceea ce fac de ani de zile: să povestesc despre faptele lor bune tuturor celor care au urechi de auzit și să nu obosesc să repet oriunde și ori de câte ori am ocazia că aerul în societatea noastră va deveni mai respirabil pe măsură ce vom învăța să ne gândim mai mult la celălalt înainte de a face ceva și la cum putem să câștigăm împreună, nu separat.
..primul pe lista e numele unuia dintre cei mai mari vanatori din Romania. in memoria mea, Tiriac va ramane mereu un monstru, oricat va incerca sa-si spele imaginea prin asocierea numelui sau cu diferite fundatii. va veni o zi cand moartea unui animal va fi vazuta precum cea a unui om (Leonardo da Vinci), si atunci Tiriac va fi trecut in istorie drept unul dintre cei mai mari criminali ai Romaniei. si numele lui va fi o rusine pentru urmasii lui. nimic nu ramane neplatit.
Draga mea, Ion Țiriac este acționar minoritar la Unicredit Țiriac Bank și nu mai deține nici măcar un fotoliu în Consiliul de Administrație încă de dinainte de a fi început noi orice colaborare cu banca. Dacă ar fi să mă iau după identitatea acționarilor, n-aș mai putea lucra, probabil, cu nicio companie din România.
Eu judec o companie după ce zice și ce face managementul ei, nu după fiecare dintre acționarii ei.
Altfel, opiniile mele despre hobby-ul cu trăgaciul practicat de domnului Țiriac sunt destul de tranșante și acum patru ani erau să-mi atragă chiar și un proces din partea domniei sale și a câtorva tovarăși de-ai săi de hobby.
..pacat ca nu te-au dat in judecata pentru ca ei ar fi pierdut un capital urias de imagine si dumneata in schimb ai fi castigat un capital urias de imagine, si nu doar in tara, ci si in afara. (si off topic, prefer orice alt apelativ in afara de cel de mai sus)
Apreciez enorm preocuparea ta pentru CSR si pentru “bine” in general. Ce nu apreciez insa este faptul ca mentionezi doar numele companiilor alaturi de care tu ai lucrat sau care au sustinut intr-un fel sau altul activitatile MMV. De asemenea, inteleg nevoia de a face cinste companiei Petrom pentru toata implicarea de care da dovada insa ce face Petrom se numeste bun simt si nu CSR. Eu daca merg la picnic si strang gunoaiele pe care eu le-am facut nu inseamna ca sunt ecologista sau ca fac salubrizare in zona ci ca fac pur si simplu o chestiune de bun simt, mai mult decat evidenta.
Toate bune!
@Angela, cred că nu ai citit primele două paragrafe din articol. Tocmai asta spuneam, că nu pot fi altfel decât subiectiv.
Dacă mă întrebi cine sunt cei mai importanți oameni pentru mine, o să-ți vorbesc de prieteni, de familie, de oameni cu care lucrez. Nu pot să fiu ipocrit și să-ți vorbesc despre niște oameni pe care-i cunosc de la distanță.
Așa și cu companiile.
De acord. Nu putem vorbi altfel decat subiectiv insa cred ca merita macar mentionate si alte companii. Ar fi o lume mult prea trista cea in care nu am vorbi decat despre lucrurile si oamenii pe care ii cunoastem indeaproape.
Oricum, pentru preocuparile si munca depusa, jos palaria!