Certitudinea incheierii unui capitol negru din istoria circulatiei pe drumurile romanesti o am aproape in fiecare zi in cateva locuri din Bucuresti, unde grupuri de politisti amabili ii ajuta pe soferii mai slabi de minte sa travereseze intersectia.
Soferii despre care vorbesc nu sunt neaparat din specia mitocanilor: privindu-i zi de zi cum se blocheaza unii pe altii cu orele doar ca sa evite o asteptare de cateva minute, devine destul de evident ca nu o fac cu rea-vointa, ci ca pe multi dintre ei pur si simplu nu-i duce mintea.
Sigur ca tot niste militieni sunt de vina pentru ca am ajuns in aceasta stare deplorabila in care distributia carnetelor de conducere pare invers proportionala cu IQ-ul populatiei.
Dar ma bucur cand progeniturile lor, politistii de soi nou, se silesc sa indrepte greselile antecesorilor si-i ajuta, cu duhul blandetii, pe impetuosii mei colegi de trafic sa-si vina in minti.
Adica sa nu mai intre intr-o intersectie pe jumatate blocata, sa nu-si mai claxoneze colegul din fata care asteapta pe verde deblocarea intersectiei si sa nu mai vireze in intersectii decat de pe banda de langa bordura.
Politistii de soi nou nu-i cearta pe soferii care gresesc si rareori ajung sa-i amendeze. Sunt, pur si simplu, mai multi si nu-i mai lasa sa greseasca.
Am incredere ca, prin repetitii zilnice, colegii nostri de trafic mai slabi de minte vor dezvolta un numar de reflexe conditionate care ii vor face sa semene cu soferii inteligenti. Insist asupra faptului ca nu cred ca avem de-a face cu mitocani, ci cu simpli netoti, care nu trebuie pedepsiti, ci ajutati.
In fiecare zi, baletul politistilor in fata hoardelor de soferi indisciplinati imi aduce aminte de emotia cu care am urmarit, cand eram mic, pe diafilm, domesticirea lui Vineri de catre Robinson Crusoe.
Cu mitocania claxonagiilor e insa o alta poveste. Daca-i intrebi de ce claxoneaza, majoritatea soferilor nervosi din Bucuresti iti vor spune, cu naduf, ca se grabesc undeva. M-am intrebat adeseori unde se grabesc ei?
Pentru ca la toate intalnirile la care merg eu, romanul intarzie. Deci romanul nu se grabeste ca sa se intalneasca cu mine. Asta n-ar fi in sine o tragedie. Dar am intrebat si in jurul meu si am aflat ca romanul nu se grabeste nici ca sa se intalneasca cu altii. El intarzie cu larghete oricand si oriunde.
Desi aglomeratia din Bucuresti n-a aparut de ieri, de azi, claxonagiul refuza cu indarjire sa-si ia o marja de timp de rezerva atunci cand are de facut drumuri cu masina. Trezindu-se blocat in trafic, descopera brusc virtutile punctualitatii si, intr-o perfecta inlantuire logica, incepe sa claxoneze sau, daca vremea permite, chiar sa-njure.
Nu te-njura pentru ca stai pe verde ca sa nu blochezi intersectia, nici pentru ca lasi sa intre o masina venita de pe un drum fara prioritate si nici macar pentru ca astepti o batranica sa treaca strada. Te-njura, de fapt, pentru ca tu nu te grabesti.
Te-njura pentru ca esti prevazator si pleci cu suficient timp inainte ca sa ajungi la o intalnire sau pentru ca stii sa suni si sa spui ca intarzii, ca sa nu mai ai de ce sa te grabesti. Claxonagiul te-njura pentru ca te porti civilizat.
Diferenta, ca sa ramanem in insula lui Robinson, intre prostie si mitocanie e diferenta dintre Vineri si canibali. Iar tratamentul pe care-l merita fiecare ar trebui sa fie si el diferentiat: batul lui Robinson pentru primii si pusca lui Robinson pentru cei din urma. Pentru inceput, as propune o pusca de paint-ball.
:: text: Evz
Aaahhh, degetele alea ale tale au “grait” pe sufletul meu. Si nu dintr-un singur punct de vedere, ci din toate.
Nici la intalnirile cu mine nu se grabesc oamenii astia, marturisesc… Mi-e din ce in ce mai clar ca sunt altii cu mult mai importanti ca mine, iar gandul la intalnirea cu ei le soferilor suflu nou de nervi in degetele rauapasatoaredeclaxon si in buzele din care dau marunt in intersectii.
Si mi-e drag cum ai zis tu ca pentru a evita o intarziere de cateva minute se blocheaza pe ei insisi si mai ales pe altii ore intregi in intersectii.
Imi doresc ca unul din acesti colegi de trafic sa traiasca macar pentru cateva minute bucuria mea de soferita blonda, care isi inchide geamurile masinii complet si cu calm si asculta Norah Jones / Katie Melua fara a da doi bani pe urgiile nervoase si inexorabil grabite din traficul ce o inconjoara.
m-am gandit si eu de multe multe sa-mi iau o pusca de paintball fix in scopul asta.
E adevarat aproape tot ce spui tu acolo, da parca nu chiar tot
1. sunt mult prea multi soferi prosti (si nu ma refer la IQ) care nu ar trebui deloc sa aibe carnet si care in loc sa se miste staaaaaaau si se uita la cer si dupa 10 secunde, cand ii claxonezi mai staaaaau inca 10 secunde si abia apoi pornesc si numa bine se pune rosu … si asta in conditiile in care poate chiar ma grabesc. Nu ii cer sa se grabeasca si el, dar cata vreme e in trafic, ii cer sa nu doarma. Somnikul e ok, dar in spatiile special amenajate.
2. Chestia cu prioritatea – poate nu e cazul sa faci acte de marinime fata de un sofer ca sa arati cat de civilizat esti tu, cand el nu are nevoie. Exemplu concret – un individ cu cedeaza vroia sa intre pe banda cu prioritate; un prost marinimos opreste si ii face loc sa treaca, desi nu ii facea nush ce favor pt ca in zona mai erau doar 2 masini care s-au oprit (in una eram eu); am asteptat pe prioritate, cu verde la semaforu de mai incolo, sa porneasca desteptu fara prioritate, dupa care sa porneasca si desteptu marinimos, dupa care sa pornim noi ceilalti ca sa prindem rosu la semaforul cu pricina; oricum cel cu cedeaza nu a recuperat nimic pt ca era prea prost sa o ia din loc si i-a trebuit ceva sa se prinda in ce film este. OK, si pe kestia asta eu si celalalt care astepta am pierdut cate 2 minute la semafor, fara ca lucrurile sa se miste mai repede in vreun fel. Concluzie – ar fi bine sa facem gesturi marinimoase pe timpul nostru daca vrem, nu pe timpul tuturor celorlalti din trafic. Si parca claxonul are o utilitate in conditiile astea.
3. Cei care merg in paralel pe 2 benzi cu 40 la ora si nu poti sa ii depasesti pe nicaieri. Vrei sa conduci prudent si mai legal decat legal? ok, dar exista o banda pt mai repede si una pt mai incet; o poti folosi pe cea lenta iar daca eu vreau sa merg cu 70 la ora prin oras (poate pt ca ma grabesc…) o fac pe riscul meu si nu e datoria colegilor de trafic sa ma opreasca ci e datoria politiei sa o faca daca este cazul; ce se presupune ca ar trebui sa fac? sa ma uit la ei si sa ma resemnez? sau sa ii atrag atentia cu mijloacele la indemana (claxon /faruri) ca este in aratura si ca ar fi cazul sa elibereze banda?
4. Graba. Imi petrec in medie 2-3 ore / zi in masina, fungind de colo colo, evident cu treaba. Ma grabesc sa ajung la intalniri, ma grabesc sa ajung sa platesc impozite in programul lor de juma de ora pe zi, sa fac jdemii de formalitati inutile si pe deasupra sa ajung la intalniri la clienti – intalnirile din care traiesc. 3 ore din 10 in masina inseamna venituri cu 30% mai mici pentru mine. Asa ca DA, MA GRABESC. Cine isi permite sa stea relaxat si sa nu se grabeasca inseamna ca nu are probleme reale si e un fericit. Dar eu se pare ca nu intru in categoria asta 🙁
Una peste alta, nu instig la abuzul de claxon, la blocarea intersectiilor aiurea, la incurcarea partenerilor de trafic, la injuraturi samd – dar claxonul are rostul lui si trebuie folosit cu responsabilitate, numai cand este cazul. La fel, carnetele ar trebui date mai cu grija, numai celor care nu instiga insistent la utilizarea claxonului.
Eu cred ca problema bucurestiului este lipsa de civilizatie a soferilor, nu numarul de masini. Si in alte tari sunt orase aglomerate, mai ales orasele vechi, paris, roma, atena, istambul si nicaieri nu am vazut lipsa de bun simt pe care o vad aici. Bunul simt se formeaza prin mostenirea unor reguli, pe care statistic romanii nu au de unde sa le aiba.In afara de indiferenta carcateristica, in 89 erau 30.000, acum sunt cel putin 1.5 milioane. Cand si cum sa te civilizezi, cand cu 100E iti iei carnetul sau cu 1000E il primesti acasa fara sa te duci la examen.
De aceea am initiat o campanie civica de fluentizare a traficului.
Cred ca, daca dau exemplu si explic atitudinea mea, voi reusi sa atrag atentia asupra unei reguli de bun simt in trafic.
Campania se numeste www. EU NU BLOCHEZ INTERSECTIA .ro
si consta intr-un sticker lipit pe luneta, cu acest mesaj.
Vreau sa transmit acest mesaj, tuturor participantilor la trafic care pot sa il citeasca. Pe langa faptul ca este de bun simt sa nu blochezi alti oameni, este si interzis de lege, sunt 2 articole care amendeaza acest aspect. Cred ca daca mai multi vor purta acest mesaj si se vor comporta conform, vom ajunge sa avem un trafic civilizat. Vreau sa cred ca sunt cetateni care isi doresc sa isi imbunatateasca viata. Simt civic, atitudine civica, asta inseamna, sa iei atitudine.
Eu port acest sticker gratuit de la http://www.eunublochezintersectia.ro.