Încerc să-l privesc fără sonor și mă gândesc că omul acesta ar fi putut fi constructor de poduri, patron de fabrică, poate chiar ministru al transporturilor. Are o cerbicie și un temperament de taur, cu care ar fi spulberat multe dintre piedicile pe care tranziția le-a pus în fața oamenilor puși pe treabă la noi în țară. Ce noroc că s-a făcut actor și că i-a venit ideea să construiască un festival de teatru.
Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, e un homo faber, un om care poate face tot ce-și pune în minte. Acum, când festivalul are un buget de peste 6 milioane de euro, se găsesc destui care să spună (și nu întotdeauna fără temei) că el ar putea fi organizat mai bine, mai practic, mai coerent. Există o infinitate de moduri în care poți realiza un proiect. Dar singurul mod care contează cu adevărat este cel care transformă proiectul în realitate.
Festivalul de Teatru de la Sibiu este un eveniment de autor. Semnătura lui Chiriac se simte peste tot, inclusiv pe cele 600 de diplome de spectator de onoare pe care a ținut să le iscălească manu propria. Fără această forță pe care Chiriac o imprimă cu mână sigură echipei de peste 300 de oameni, festivalul n-ar fi existat. Știu bine cât de greu se construiește ceva, orice, în România. De idei bune nu ducem lipsă, de oameni care să le pună în practică, da. Și de aceea mă înclin în fața tuturor celor care reușesc.
Am fost flatat de faptul că d-l Chiriac și-a rezervat o oră dintr-o agendă superîncărcată pentru a se întâlni cu câțiva dintre bloggerii acreditați. E un semn bun și pentru Festival și pentru blogosferă. Așa am aflat un detaliu biografic de care habar n-aveam: organizatorii expoziției mondiale de la Shanghai au comisionat un român, pe Constantin Chiriac, pentru a realiza tot programul stradal al giganticului eveniment. Ce recunoaștere mai bine-meritată pentru felul în care organizează de 18 ani de zile festivalul de la Sibiu?