(aventuri din Carpați, partea a opta)

Sunt câteva organizații neguvernamentale în țara asta în fața cărora statul român și cetățenii săi ar trebui să-și scoată pălăria. Tășuleasa Social este una dintre ele.

Când l-am cunoscut pe Alin Uhlmann-Ușeriu acum patru ani, mulțumită lui Cătălin Ștefănescu, căruia îi voi fi mereu recunoscător pentru că mi l-a scos în cale, am rămas impresionat de cât de multe a reușit omul acesta să facă, punându-și la bătaie bucata de pământ pe care o deține în Pasul Tihuța și agoniseala de-o viață, cu foarte puține donații și într-un mediu politic câtuși de puțin prietenos sau măcar înțelegător.

Împreună cu mama lui, tanti Efti, o femeie scoasă parcă din poveștile lui Agârbiceanu, și cu Ana Szekely, o unguroaică frumoasă și hotărâtă, pe care și-ar dori-o în prima linie orice ONG bucureștean (partout cherchez la femme, în orice proiect frumos veți găsi urzind din umbră geniul bun al unor femei), Alin a construit la poalele muntelui Tășuleasa o organizație de voluntariat cum nu se mai văzuse la vremea aceea în România. Una în care, mai înainte de a învăța cum să fie voluntari, copiii și tineri din familiile sărace sau cu probleme învățau în primul rând să fie oameni: să muncească, să împartă, să fie generoși, să se bucure împreună și să facă totul cu dragoste pentru ceilalți și cu grijă pentru natură.

Între timp, lucrurile s-au schimbat întrucâtva. Alin a devenit o celebritate în lumea artizanilor de fapte bune, celebrități din toate domeniile s-au perindat prin Pasul Tihuța și s-au minunat de ce-au văzut acolo, Tășuleasa Social a devenit un adevărat brand, mai multe companii s-au arătat interesate să le finanțeze proiectele, iar autoritățile locale au devenit mai prietenoase după ce au văzut tot felul de oficialități de la București (în frunte cu președintele Băsescu) făcând cărare la Tășuleasa.

Alin și voluntarii lui nu s-au culcat, însă, pe urechea acestui succes sclipicios și sclipitor, ci și-au văzut de treabă, ca oamenii care știu că laudele, premiile și articolele de presă nu hrănesc voluntarii, nu plantează păduri, nu duc ajutoare sinistraților și nici nu construiesc case. Și bine au făcut.

Când a venit criza, promisiunile companiilor s-au evaporat (la Tășuleasa nu există nici acum o conexiune de Internet de Doamne-ajută, deși toți operatorii de telefonie mobilă au promis că vor încerca să rezolve problema asta). Singură Coca-Cola HBC s-a dovedit un prieten de nădejde, care și-a ținut cuvântul și le-a finanțat în continuare proiectele. Așa că Alin s-a văzut nevoit să se descurce ca și înainte, cu sprijinul mai puțin consistent, dar mai stabil, pe care l-a primit întotdeauna din partea Ordinului Ioaniților și a mai multor organizații din străinătate.

Când am fost în august la Tășuleasa, la sfârșitul periplului meu prin Carpați, voluntarii tocmai terminaseră un proiect fascinant, o pădure pedagogică la care au lucrat mai bine de doi ani. La prima vedere pare un parc de aventuri, dar, odată ce începi explorarea, descoperi că el este, de fapt, un traseu fabulos pe parcursul căruia înveți despre tainele pădurii, despre problemele cu care se confruntă ea și despre ce ai de făcut pentru a proteja această resursă strategică a României.

Alin visează de mult la acest proiect și are dreptate să fie mulțumit cu ce i-a ieșit: este un model pedagogic din care Ministerul Educației și profesorii din țara noastră ar avea multe de învățat.

Pe 20 august, Tășuleasa Social a împlinit zece ani de fapte bune puse în slujba noastră, a tuturor. M-am gândit că știrea asta nu și-a făcut loc în jurnalele de știri din prime-time, așa că dacă am dat-o și eu mai departe, ca omul care se bucură când prietenii lui împlinesc o vârstă frumoasă și cu speranța că ne vom găsi răgazul să ne scoatem pălăria în fața lui Alin, a lui Tanti Efti, a Anei și a miilor de voluntari în sufletul cărora Tășuleasa Social a sădit o Românie mai bună.

:: Norii negri (prima parte) | Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi (a doua parte) | Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului (a treia parte) | Brâna Caprelor (a patra parte) | Vânătările Ponorului și Huda lui Papară (a cincea parte) | Alcoolismul s-a născut la sat (a șasea parte) | Istoria suferinței (a șaptea parte) | Ce i-a uimiti pe brădeșteni (ultima parte)

:: mountain blogging powered by Mitsubishi ASX

Tags: alin uhlmann useriu, ana szekely, carpati, mitsubishi asx, pasul tihuta, societate civila, tanti efti, tasuleasa, tasuleasa social, voluntari, voluntariat