Bumbuț e unul dintre cei mai liniștiți oameni pe care-i cunosc. Dacă n-ar fi expozițiile, albumele, revista de fotografie, pictorialele din revistele glossy, ai putea crede, când dai peste el la prânz la bistro-ul Violetei sau în mijlocul voluntarilor de la Tășuleasa Social, că e un rentier care nu mai are de multă vreme grija zilei de mâine. Emană un calm profund, care-mi inspiră deopotrivă distanță și admirație, la fel ca și fotografiile lui.
Am urmărit acest interviu cu el și m-am bucurat să regăsesc bon viveur-ul pe care-l intuiam în spatele obiectivului. Bumbuț știe să dea sens timpului vieții lui, la fel de bine cum a știut să găsească sens în miile de fracțiuni de secundă care-i compun opera.
Cine este Cosmin Bumbuţ când nu face fotografie?
E un tip obişnuit, care citeşte, leneveşte, ascultă muzică. Meseria mea a devenit meserie dintr-o pasiune şi, chiar dacă nu am aparatul în mână, tot fac fotografii. Încerc în permanenţă să decupez, în mintea mea, dreptunghiuri din mediul înconjurător. E un exerciţiu pe care nu mi l-am propus, dar mi-a intrat în sânge. Prin urmare, când nu sunt fotograf, tot fotograf sunt.
Cum îţi pierzi timpul?
Când nu am nimic de făcut, folosesc timpul ca să mă încarc. După ce muncesc mult sau fac ceva care mă goleşte, simt nevoia de un restart. Iar restartul cel mai bun e să mă duc acasă la mama mea, la Baia Mare, şi să stau 3-4 zile să citesc, să mănânc, să dorm şi să nu conteze când e noapte şi când e zi.
:: interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.
“Timpul este suficient pentru oricine il foloseste” – nimic mai adevarat.
Tot respectul pentru fotografia lui Cosmin.
M-am bucurat sa il vad si pe Cezar Paul Badescu, intervievator, autorul unei carti care mi-a placut, “Luminita, mon amour”…