Am citit mai târziu însemnarea prietenului Cabral despre Roșia Montană și am hotărât să-i răspund aici pe blog pentru că dezbaterea civilizată despre un subiect atât de inflamant merită promovată.
În primul rând vreau să salut intrarea în dezbatere a unor lideri de opinie care sunt scutiți, prin natura firii sau a meseriei lor, de orice fel de vehemență, fie ea verde sau aurită. Nici eu nu voi progresul cu orice preț, după cum nici nu cred că oprirea oricărei dezvoltări industriale este o soluție pentru problemele cu care se confruntă planeta.
Sunt câteva subiecte asupra cărora nu sunt de acord cu Cabral, ceea ce nu înseamnă, neapărat, că eu am dreptate și că el greșește, ci că fiecare vedem lucrurile diferit.
Cabral, ca mulți alții, este de părere că decizia în legătură cu proiectul minier ar trebui să le rămână localnicilor de la Roșia Montană. Ei ar fi cei mai în măsură să aleagă dacă proiectul aduce mai multe beneficii decât riscuri și, ca atare, dacă merită sau nu făcut. I beg to differ.
Carpații sunt o resursă vitală a României, nu doar economică, ci, mai ales, turistică (pot cita aici nu doar poziționarea brandului turistic, ci și interesul manifestat de zeci de ani de lideri de opinie de calibru internațional, cum este Prințul Charles, în legătură cu ei). Distrugerea unui munte nu poate fi o decizie locală. Dacă am gândi așa, am crea premisele ca toți munții noștri să devină teatrul unor exploatări iraționale cu consecințe tragice pentru întreaga comunitate (economiștii numesc acest gen de “localizare” a deciziei în legătură cu resursele strategice pentru comunitate “the tragedy of the commons”). Povestea se întâmplă deja de zeci de ani cu defrișările iresponsabile, lăsate, prin grija ochiului închis al autorităților, “la libera decizie” a localnicilor.
Dar sunt gata să admit, fie și numai de dragul argumentului, că garanțiile oferite de RM Gold Corporation sunt valabile și că ei vor renatura integral masivul afectat de exploatarea minieră. Rămâne problema iazului de cianură. Da, știu, el va fi “cel mai sigur” din lume și, în condiții normale, nu prezintă niciun pericol pentru ecosistem. Dar ce se întâmplă în condiții mai puțin normale? Trăim vremuri în care cataclismele se înmulțesc pe zi ce trece, apar fenomene meteo pe care nu le cunoșteam acum 100 de ani. Reactorul de la Fukushima era și el unul “dintre cele mai sigure din lume”. După cutremur, descrierea asta a trebuit amendată.
Nici nu trebuie să-mi imaginez ce se va întâmpla dacă un astfel de cataclism va duce la deversarea iazului cu cianură. Trebuie doar să-mi amintesc secvențele de groază care au urmat accidentului cu cianură de la Baia Mare din 2000 (foto) și să le înmulțesc de sute și mii de ori. Un accident de genul acela produs la Roșia Montană ar afecta întreg bazinul hidrografic românesc al Dunării și ar transforma Delta într-un Cernobîl al peștilor și al păsărilor. Turismul României nu și-ar mai reveni zeci de ani de zile după o asemenea lovitură.
Cu toată înțelegerea pentru dificultățile economice cu care se confruntă, mi-e foarte greu să las o decizie cu consecințe atât de dramatice pentru întreaga Românie la alegerea localnicilor de la Roșia Montană.
RM Gold Corporation mai vrea apoi să credem că toate temerile astea nu-și au rostul, pentru că apa din iaz este perfect inofensivă. Vă spun drept, eu pe asta o cred cel mai greu. Pentru că nu pot găsi răspunsul la următoarea întrebare: dacă cianura din iaz este perfect inofensivă, de ce mai este nevoie să construim “unul dintre cele mai sigure” iazuri din lume pentru a preveni deversarea ei?
(va urma)
Intai decid localnicii. Daca raspunsul este pentru minerit atunci intervine Guvernul Central prin specialistii de la minister. Acestia vor decide daca se poate aplica in siguranta ceea ce au decis localnicii. Daca si raspunsul lor este pozitiv si totusi la nivel de opinie publica mai exista semne de indoiala se poate organiza un referendum.
Asa mi se pare democratic.
In afara argumentelor de mediu, care pot fi discutate/discutabile (de exemplu nu exista comparabilitate cu Baia Mare, dar riscul exista);
In afara argumentelor de patrimoniu si cultura care si ele pot fi discutate (e greu de argumentat utilitatea a catorva sute de metri de galeri vs. a catorva km – amandoua variantele au practic aceeasi utilitate);
Raman cateva elemente economice foarte serioase care sunt trecute cu vederea:
– impactul in economie al “easy money” care ar veni dintr-o exploatare de succes
– supralicitarea resurselor printr-un pret al aurului umflat momentan
– lipsa de perspective ulterioare (de exemplu, in Valea Jiului s-au investit mai multe miliarde de euro in ultimii 20 de ani si situatia e la fel de jalnica ca la inceputul programului de inchidere a minelor)
Mai sunt si altele…
Spor!
Cabral face comparatii prin care incearca scoaterea din context: cianura este, din punctul lui de vedere asemanatoare cu motorina, vestigiile sunt precum vechiturile bunicii. Cea din urma este o comparatie gresita din mai multe puncte de vedere: 1. aurul si structurile subterane nu putrezesc. 2. un argument ad-hominem nu prea se potriveste aici, deci ma abtin.
Ceea ce imi place insa la mesajul lui Cabral este remarcarea (si, cred, acceptarea) faptului ca “de fiecare parte se spun niste prostii atat de mari incat ti-e jena”.
Ca multor altora, atat romani cat si straini, imi plac sporturile in aer liber, in special in mediul montan. Si imi place sa calatoresc, in special in locuri noi. Ideea ca cineva sa distruga un munte, oricare munte, mi se pare strigatoare la cer, iar argumentarea vadit dezinteresata (dar in acelasi timp gresita, si in interesul altora) este asa, comic-groteasca.
Sunt total de acord cu cele spuse în articol.
În ceea ce privește aspectul economic, am prins într-o zi o emisiune la televizor în care luase cuvântul Dragoş Tănase, director general al RMGC. Declarația lui era aceea că după exploatarea aurului, BNR ar putea cumpăra aur de la RMGC, în măsura în care Banca Națională ar dori acest lucru. Procentul care ar reveni României este infim, și el s-ar plăti în bani, nu în aur. Deci până acum se înțelege că României nu i-ar reveni deloc aur care s-ar extrage de acolo, putând doar să-l cumpere eventual.
Mult vehiculatul aspect economic al proiectului este și el o păcăleală, așa cum e și proiectul de mediu.
ideea cu rasul muntelui si reimpadurirea ulterioara este deja in sine destul de grava, dar cel putin facubila si verificabila printr-un angajament ferm semnat, ca pot aparea pe parcurs viituri serioase si alte probleme par sa piara in fata imensitatii iazului de cianura
Intr-un studiu de risc se face un calcul simplu costurile ulterioare producerii evenimentui (aici ar intra tot ce inseamana decontaminare pe zeci de ani) * frecventa evenimentului – o statistica generala ajustata la conditiile geologice din zona – daca costul de prevenire totala a evenimentului depaseste valoarea obtinuta din pacate intotdeauna se renunta la prevenire totala – ori in cazul unei deversari costurile decontaminarii depasesc probabil tot profitul pe intreaga perioada de exploatare, si toate aceste costuri vor ramane pe seama statului roman indiferent daca evenimentul se va produce in 50 sau 100 de ani.
Fara riscuri nu s-ar putea dezvolta nici o industrie. Cred ca putem fi de acord cu asta. Cat de bun sau nu e proiectul depinde de perspectiva din care privesti. Unii privesc din perspectiva muntilor ce nu vor mai fi, altii din prespectiva beneficiile care vor veni odata cu demararea acestui proiect. Prin urmare ambele puncte trebuiesc puse in balanta si luata o decizie . Iar din ce vad nu exista alb sau negru 🙂
Imi permit sa te contrazic in legatura cu 2 idei prezentate in articol. Decizia nu trebuie sa fie a localnicilor. Eu zic ca trebuie sa fie in primul rand a localnicilor pentru ca ei sunt direct afectatati. Si mai apoi a specialistilor pentru ca ei pot stabili daca este un proiect bun sau nu pentru localitate/judet/tara. Decizia nu poate fi luata de braileni, timisoreni sau suceveni. Pentru ca ei nu stiu situatia de la fata locului. In ceea ce priveste eventualele probleme legate de baraj, la Rosia nu e aceeasi situatie ca la Baia Mare. La Rosia va fi un baraj cu trei laturi naturale (munti) si doar intr-o singura parte va fi construita de om. Asadar nu exista aceleasi riscuri.
Ce am observat este ca niciunul din asa-zisele argumente pro nu este, in realitate, un argument care sa justifice distrugerea propusa. Banii, oricati ar fi, nu pot reface un munte, investitia nu se face intr-un scop productiv ci pentru mutarea unor valori deja existente dintr-un loc in altul, deci nici nu se poate eticheta “investitie”, iar in ceea ce-i priveste pe localnici – o duc rau pentru ca traiesc foarte mult din exploatare (acum forestiera) si pentru a fi ajutati solutia nu are cum sa fie si mai multa exploatare. Pentru a-i pedepsi, in schimb, da.
Simplul fapt ca disputa asta continua fara argumente mi se pare o greseala si demonstreaza agresivitatea initiatorilor. Deci, oare chiar putem vorbi despre asta la nesfarsit fara sa ne certam?
Barajul va fi “unul dintre cele mai sigure” din lume nu din cauza toxicitatii reduse a solutiei de cianura, ci pentru ca nu vrei sa te trezesti cu cateva milioane de metri cubi de apa in cap, oricat ar fi ea de curata sau murdara… (Abrudul e la 3 km de baraj)
Nu mai aberati cu Cernobalul din Delta Dunarii… Dupa accidentul de la Kolontar, Borbely spunea ca la intrarea in tara, Dunarea nu este poluata… Masurati pe harta distanta pe apa Kolontar-granita Romaniei. Rosia Montana este la peste 500 de km (pe calea apei, Aries si Mures) de granita cu Ungaria… calculeaza cat mai este de acolo pana la Delta. La Baia Mare concentratia de cianura era imensa (400 mg/l), iar Baia Mare e la 50 km pe apa pana la granita. La Rosia concentratia va fi de 3 mg/l (conform dorintei lui Borbely) aproape inexistenta…
Ma intreb de ce au mai facut unii facultati tehnice, daca astia cu jurnalistica sau filologia se pricep la toate… mai putin la logica…
Nu sunt de acod cu acest proiect….in Romania este prea riscant sa vorbim de asemenea proiecte, noi nu suntem in stare sa avem grija de padurile & apele noastre, in ROMANIA mediul nu exista!
Aici din emisiunea “La Ordinea Zilei” cu Dana Grecu.
Cum partea statului român din 20% a devenit 0,6% (zero virgulă șase procente).
http://inregistrari.antena3.ro/view-La_Ordinea_Zilei-19.html
Vedeți de la minutul 7 incolo.
Sansele ca un accident sa se intample sunt extrem de mici. Daca proiectul de constructie este respectat si barajul nu este umplut peste masura(asta s-a intamplat anul trecut in ungaria parca) atunci chiar nu avem de ce sa ne facem probleme. Din proiect ne iese un profit destul de bun
@Dani, uite aici despre barajul unui lac de decantare care s-a rupt in Italia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Val_di_Stava_dam_collapse
Doar 268 de morti.
Si cazul de acuma 10 ani de la Baia Mare cand au murit pestii din Tisa.
Decei sansele ca sa se intample accidente nu sunt asa mici.
De fenomene meteorologice extreme se aude tot mai des in ultimul timp. Un dezghet, o ploaie mai lunga si ciorba de cianura o va lua la vale.
@Dani
vezi aici de profit bun o sa ne iese:
http://inregistrari.antena3.ro/view-La_Ordinea_Zilei-19.html
Pai daca plecam de la premiza ca se va intampla ceva, normal ca nu vom rezolva nimic. Important e ca romanii se vor ocupa de tot, deci e in interesul nostru sa facem treaba buna ca sa nu avem parte de niciun…cataclism.
Si in Italia se fuge cu banii:
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/dezastrul-de-la-furtei-italia-2008-cat-de-responsabile-sunt-firmele-de-aur-in-uniunea-europeana-si-de-ce-nu-poate-fi-comparata-rosia-montana-cu-furtei-67722.html
Ce s-a intamplat in italia e un caz mai special. Noi o sa avem oricum fondul de urgenta care os ane asigura in cazul unei figuri de genul asta
@Florin, ce o sa faci cu fondul de urgenta ?
O sa reusesti sa extragi cianura din apa freatica ?
Crezi ca un strat de pamant asezat peste muntele de steril si cativa copaci plantati deasupra o sa rezolve problema ?
@Florin: Gura pacatosului adevar graieste. Stim ca VOI aveti fonduri de urgenta:)))