Acum aproape două luni scriam destul de amărât povestea Andreei. Astăzi scriu cu bucurie noile vești despre cum a evoluat tratamentul ei. Datorită bunăvoinței și implicării CanCan, MobilPay, Romtelecom și a tuturor celor dintre voi care ați donat, Andreea a avut suficienți bani pentru a face, la Anadolu, operația de care avea nevoie.
Operația a fost considerată un succes de către medici, așadar curele de chimioterapie postoperatorii s-au împuținat iar ultimele analize au ieșit curate. Acum face zilnic ședințe de recuperare cu un fizioterapeut, iar progresele sunt deja vizibile. Astăzi Andreea poate sta singură pe scaun, poate îndoi genunchiul fără să o mai doară și chiar s-a încumetat să iasă din casă pentru prima dată.
Sunt sigur că toți cei care ați donat ați făcut-o cu dragă inimă și nu v-ați îndoit nicio clipă că banii voștri puteau avea o destinație mai bună. Iar atitudinea Andreei, acum când se apropie de finalul tratamentului, vine să confirme încă o dată acest lucru. Având în vedere că s-au strâns fonduri pentru a acoperi costurile operației și ale celor 14 ședințe de chimioterapie postoperatorii și că Andreea va mai face doar patru ședințe, în cont a rămas o sumă pe care Andreea a decis să o doneze la rândul său. De curând a aflat de o cunoștință care a fost diagnosticată cu cancer și care de asemenea are nevoie de o sumă substanțială pentru a acoperi costurile tratamentului.
Vă mulțumesc încă o data celor care ați rupt din timpul vostru pentru a citi această poveste și care ați donat cu generozitate pentru ca ea să capete un final fericit. Dar cel mai bine o las pe Andreea să vă spună cum se simte și ce mai face.
🙂
Slava Domnului!
Realitatea e crunta in Romania. La fiecare 7 minute este diagnosticat un roman cu cancer:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/11/22/cancerul-la-romani/
Ma bucur imens pentru Andreea,. Sa ramana sanatoasa si sa-si legene stranepotiii!
Ma intreb daca ai putea, Dragos, sa popularizezi un pic si cazul lui Bibi.
Daca ai un pic de timp sa citesti scrisoarea mea, de mama, compozitoare si fotografa care se confrunta cu aceleasi probleme din pacate, ai sa intelegi de ce
http://armonii.blogspot.com/2011/11/scrisoare-deschisa.html
Multumesc 🙂
Am putea spune ca internetul a mai salvat un om! Era mult mai greu daca nu exista internetul sa se promoveze cazurile de acest gen. Tindem sa credem ca inainte nu erau asa de bolnavii oamenii pentru ca nu erau bolnavii cunoscutii nostri. Ne bucuram pentru andreea!