Rămas bun, doamna Banu!

Se spune că deasupra intrării în Academie, Platon pusese un avertisment: Să nu intre aici cel care nu știe geometrie! Mă gândesc uneori că probabil că nu mi-aș fi descoperit niciodată gustul pentru filosofie, prima mea alegere la admitere, dacă n-aș fi învățat geometrie și algebră cu doamna Florica Banu, profesoara mea de matematică din gimnaziu.

Reiau, cu părere de rău, rândurile pe care le-am scris aici acum aproape doi ani, când doamna Banu și-a început ultima ei lecție de viață, lupta cu o boală care nu ține cont de cât de iubiți sunt cei care-i cad victime.

Sâmbătă doamna Banu a trecut la cele veșnice. Am rămas să-i spunem povestea toți cei pe care ne-a învățat să judecăm drept, să dăm fiecăruia ce i se cuvine și să ne facem temele. Sunt lecții simple, dar contează enorm să le primești la vârsta potrivită. Dumnezeu s-o țină în lumină!

Continue reading…

Un vot simbolic

Împotriva abuzului și a nepăsării
Un coleg american m-a întrebat cum e Bucureștiul. N-am știut ce să aleg mai întâi de pe taraba contrastelor și i-am spus,

“Imaginează-ți o femeie bătută, cu pomeții tumefiați, dar sub vânătăile căreia mai poți ghici că a fost cândva frumoasă. Ăsta e orașul meu.”

Colegul meu a vrut să știe cine a desfigurat-o pe biata femeie și, după ce am încercat zadarnic să-i descâlcesc haosul urbanistic dâmbovițean în căutarea unui vinovat, m-am lăsat păgubaș.

“Adevărații vinovați suntem noi, i-am spus în cele din urmă, cei care am stat cu mâinile în sân și am lăsat să se întâmple toate astea. Dacă o hahaleră cotonogește o femeie în miezul zilei în mijlocul unei mulțimi de oameni care privesc îngroziți, dar fără să facă nimic, crezi că doar bruta merită pusă la stâlpul infamiei?”

Continue reading…