Se spune că deasupra intrării în Academie, Platon pusese un avertisment: Să nu intre aici cel care nu știe geometrie! Mă gândesc uneori că probabil nu mi-aș fi descoperit niciodată gustul pentru filosofie, prima mea alegere la admitere, dacă n-aș fi învățat geometrie și algebră cu doamna Florica Banu, profesoara mea de matematică din gimnaziu.
Reiau, cu părere de rău, rândurile pe care le-am scris aici acum aproape doi ani, când doamna Banu și-a început ultima ei lecție de viață, lupta cu o boală care nu ține cont de cât de iubiți sunt cei care-i cad victime.
Sâmbătă doamna Banu a trecut la cele veșnice. Am rămas să-i spunem povestea toți cei pe care ne-a învățat să judecăm drept, să dăm fiecăruia ce i se cuvine și să ne facem temele. Sunt lecții simple, dar contează enorm să le primești la vârsta potrivită. Dumnezeu s-o țină în lumină!
“În rostul meu, tu m-ai lăsat uitării
Și mă muncesc din rădăcini și sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,
Să bată alb din aripă la lună,
Să-mi dea din nou povața ta mai bună.”
Doamna Banu
Privesc o fotografie cu ea de la sfârşitul clasei a opta şi îmi vin în mintele vorbele profesorului Kepesh din “Elegy”. Avea un fel de “austeritate elegantă”, era ceva în legătură cu ea care “impunea o anumită formalitate”. Un om bun şi fumos, o rară armonie clasică.
Pot să număr pe degete profesorii care au însemnat ceva în viaţa mea. Primul nume care-mi vine în minte este întotdeauna al doamnei Florica Banu. Întâi mi-a plăcut de ea. Nu putea să nu-ţi placă de ea. Era aşa de frumoasă… Apoi m-am temut de ea. Nu era vreun zbir, dar eram mereu luat prin surprindere: nu-ţi venea să crezi că în apariţia ei fragilă există resurse pentru severitate. Mi-a câştigat definitiv respectul atunci când am înţeles sursa acestui aparent paradox: doamna Banu funcţiona în termenii unei corectitudini absolute. Nu făcea favoruri, deşi avea, ca orice om, elevi preferaţi. Nu trecea din oficiu ‘olimpicii’ şi nu se purta urât cu ‘elevii slabi’. Avea pentru fiecare nota şi observaţia cuvenită.
De la corectitudinea asta ni s-a tras o păţanie care ne-a legat şi mai tare. În clasa a şasea i-a dat un 9 unui elev care avea “10 pe linie”. Părinţii lui au reclamat-o la minister. Ministerul a trimis o inspecţie care n-a avut cum să schimbe nota colegului nostru. Doamna Banu, în schimb, a rămas cu un gust amar şi a decis să lase clasa. Atunci ne-am dat seama cât de mult o îndrăgisem pe profesoara noastră cu voce severă, păr auriu şi zâmbet larg, care ne cuprindea pe toţi, de la prima la ultima bancă.
Am fost mai mulţi colegi care ne-am revoltat şi, în cele din urmă, întreaga clasă ne-a fost alături. Am scris scrisori, am făcut grevă, am ţinut piept câtorva inspectori trimişi “să ne potolească”. Au fost două săptămâni de răzmeriţă. Până la urmă, a plecat (în altă clasă) colegul nostru, iar doamna Banu ne-a rămas profesoară până la sfârşitul clasei a opta.
Mi-aduc aminte că, de fiecare dată când ne întâlneam în acea perioadă, doamna Banu insista să nu mai facem atâta caz de plecarea ei. Părea jenată că i se dă atâta importanţă şi nu se simţea deloc în largul ei ştiind că stârnise, fără voia ei, tot acest iureş.
Au trecut de atunci 17 ani. Doamna Banu a publicat culegeri de matematică, a elaborat subiecte de examen şi curricula pentru gimnaziu. A scris şi o carte despre profesorul care a format-o, matematicianul Caius Iacob. Nu ştiu când a avut timp pentru toate astea, pentru că în toţi aceşti ani, n-a lipsit de la catedră. A cucerit, rând pe rând, generaţii de elevi.
(…) În fotografia de pe blog, doamna Banu a rămas la fel de tânără şi de frumoasă cum o ştiam. O privesc cum îşi strânge de mână elevele şi mi se strânge inima.
Cei care doresc să-și ia rămas bun, o pot face astăzi (luni), la ora 12 la biserica Sf. Constantin si Elena din str Nerva Traian 18A. Înmormântarea va avea loc la ora 13 la cimitirul Metalurgiei.
Ieri mi-ai trimis un mesaj pe care speram din suflet sa nu fie nevoie sa mi-l trimiti vreodata. La ora aceea trebuia sa fiu deja pe drum spre un concert in centru, dar ceva ma oprise. Mi-am trimis prietenii singuri. Am ramas acasa, fara sa stiu exact de ce, si am postat pe blog un pietroi suspendat in aer.
Mi-ai scris. Despre un subiect pe care inca nu reusesc sa il inteleg foarte bine. Despre fiinta si nefiinta. Stau de atunci cu ochii pe tavan si incerc sa imi amintesc. Sunt atatea amintiri, e coplesitor. Dar sunt toate frumoase. Si multe dintre ele imi demonstreaza cat de mult a contat increderea pe care ne-a acordat-o ani de-a randul.
Ii spusesem o data, in clasa a opta, ca parintii Celiei se gandeau sa-i puna meditator. “Celia ar trebui sa-l mediteze pe meditator”, mi-a raspuns. Celia, PhD Pure Maths, mentoreaza acum doctoranzi din universitati straine de top. QED.
Acum doi ani am imbratisat-o ultima oara. Cumparase, special pentru mine, o prajitura cu frisca si kiwi. Mi-a spus, razand, ca si-a propus sa intre in politica. Profesorii afiliati unui partid au salarii mai bune, pare-se. Nu reusise sa identifice un partid care sa o merite, insa. Am ras amandoua si am continuat sa ne bucuram de simplitatea unui moment, si a unei prajituri cu frisca.
Ramas bun, Florica ! Si…multumim.
Mama de la Bucuresti cum am cunoscut-o eu cu 10 ani in urma a plecat dintre noi spre o lume mai buna.Îmi aduc aminte cu bucurie clipa când ne-am cunoscut şi primele cuvinte au fost ,,să am grija de nepoata ei,,pentru ca urma sa ne căsătorim,si soţia mea mă prezenta familiei.În aceste momente cuvintele sunt de prisos,dar gândul meu se îndreaptă către familie,având convingera că ,,mama,,de acolo de sus ne priveşte şi e mândră de tot ce a rămas în urma sa.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Chiar daca nu am cunoscut-o prea bine dna Banu a fost chemata la ceruri prea devreme . Am varsat lacrimi pentru acest suflet curat care imi este ruda si cred cu tarie ca viata a fost mult prea dura cu ea , neoferindu-i sansa de a trai in continuare alaturi de noi , persoanele care o iubesc si acum aprindem lumanari in inimile noastre rugandu-ne ca macar o singura data sa ne mai vada si sa simta faptul ca o iubim si ca ne este dor de ea . Acum nu pot spune decat condoleante si sper ca familia si rudele sai pastreze vie amintirea .
Drum bun spre stele ,te vom iubi in continuare si vom vorbi de tine tot timpul la prezent, Te iubim scumpa noastra ”mama”de la Bucuresti. Nicusor ,Elena si Dan.
A ajuns vestea trista si aici pe pamantul batranei Anglii unde sunt plecat cu o bursa post-doctorala. De ieri de cand am aflat nu mai am liniste.
Ce scurta este viata! Ma gandesc oare de ce nu am apucat sa-i spun niciodata ce a insemnat pentru mine, pt formarea mea ca om…
Ce mult a insemnat pentru mine ca model de profesor si cum eu incerc sa fiu la fel de aproape de studentii mei asa cum dansa era aproape de noi…
Cuvintele sunt insa de prisos, am vrut sa pun aici o amintire, o farama de lunmina asa cum a adus dansa in sufletul meu, dar mi-am dat seama ca nu stiu de unde sa incep.
Sa incep cu prima zi in care am cunoscut-o? Asa cum spui si tu, o femeie frumoasa, fina dar avad atata forta intelectuala si sufleteasca! Sau cu ultima data cand am vorbit cu dansa si cand imi explica de ce nu-i place ASE-ul, locul in care eu predau si parca ce imi spunea ma rascolea si aveam sentimentul ca am rams cu temele nefacute…
Nu sunt un om al cuvintelor srise. Nu pot sa pun lacrimile sub forma de litere si nici prin ceea ce scriu nu stiu daca pot sa-i fac pe altii sa se dezlantuie. Dar realizati ca daca ne-am intalni toti cei care au trecut prin mainile dansei si astazi suntem altfel de oameni datorita ei am putea sa facem ceva memorabil? Este de datoria noastra sa facem ca acest nume sa dainuiasca mult timp de acum inainte si sa raman ca un simbol de munca, daruire pasiune, blandete, copilarie, inteligenta, matematica si tot ce altceva va vine in minte atunci cand va ganditi la dansa.
Eu ma gandesc la un concurs de matemtica pentru cei din clasele 5-8 care sa-i poarte numele. Astept si alte propuneri aici sau pe adresa mirosca@ase.ro
Doamna, sa ne vegheati de acolo de unde sunteti asa cum o faceati si in clasa!
Va multumim
Daca ar fi sa ma intrebe cineva ce profesor m-a marcat cel mai mult, as raspunde fara sa ezit ca este vorba despre diriginta mea din gimnaziu, doamna Banu. Nici un alt profesor nu s-a implicat mai mult, dincolo de materia pe care o preda, nici un alt profesor nu a facut mai mult pentru elevi. Ma consider ca facand parte din una din generatiile cucerite de bunatatea, rabdarea si profesionalismul doamnei Banu. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Am aflat zilele trecute de “plecarea” doamnei Florica Banu.
Daca ar trebui sa aleg cateva cuvinte ca sa o caracterizez, stiu ce as alege.
Florica Banu a fost o adevarata doamna.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
M-am gandit cu o saptamana inainte sa aflu groaznica veste , m-am gandit Flori la tine si vroiam sa te mai aud sa ma incurajezi cum faceai mereu .
Imi era tare dor de tine si regret ca nu am mai apucat sa vorbim la telefon , regret ca nu ne-am intalnit la o cafea asa cum mereu planuiam !
De ce nu gasesc oamenii timp sa se vada si -si pierd timpul cu fleacurile si problemele importante le lasa mereu pe altadata ! ?
De multe ori am vrut sa-ti spun ce om minunat esti , ce tonica si plina de viata ,cum gaseai mereu cuvintele potrivite pentru toata lumea , dar nu am facut-o pentru ca tu stiai, te uitai in ochii mei si stiai , nu a fost nevoie de cuvinte intre noi !
Iti multumesc ca ai invatat-o pe Mara sa gandeasca logic si rational , sa analizeze cu luciditatea unui matematician toate situatiile posibile , si cel mai important ai invatat-o sa vada esenta lucrurilor si sa culeaga numai ce este important in viata !
Multumesc mult Flori si regret ca nu ne-am mai vazut in ultima vreme
Am fost de curand la la Scoala 79 si instinctiv te cautam din priviri , probabil ca mereu am sa ma gandesc la tine si am sa-ti cer sfatul ……stiu ca esti acolo undeva !
S-a stins o stea! O stea a Nordului, un ghid , un indrumator pentru tinerii , care au avut norocul sa O aiba ca profesor .
Odiheasca-se in pace ! Condoleante familiei!
Am avut norocul sa o cunosc,ca unul dintre primii ei elevi.Frumusetea,inteligenta si bunatatea ce o caracterizau,mi-au schimbat modul de a privii scoala romaneasca.Este o mare pierdere pentru cei ce au avut norocul sa o cunoasca,cat si pentru cei ce ar fi trebuit sa o aiba ca indrumator didactic. Genul de profesor care ,te indeamna,te obliga,la cunoastere,prin simplul fapt,ca,ai avut sansa sa o ai la catedra.As putea spune,ca invatamantului romanesc a primit o noua palma,prin pierderea unuia din putinii dascali ramasi cu aceste calitati .Regrete eterne!
Ca si Popescu Viorel de mai sus,si impreuna cu multi altii suntem mandri ca am facut parte din primele clase la care dansa a predat.Asta se intampla in anul 1980 la scoala generala 111 din Bucuresti.
Dumnezeu s-o odihneasca!
Am fost colegi de serviciu. Am remarcat intotdeauna sobrietatea, seriozitatea si feminitatea dansei.
Dumnezeu s-o odihneasca!
Radu D.
De-abia acum am realizat ca ne-a parasit. A fost o profesoara extraordinara, o inspiratie pentru multe generatii. Condoleante familiei, cu intarziere.
Dragos, scrisul tau e inspirat si persuasiv, ca intotdeauna. Multe nume pe care le recunosc pe acest blog si multe amintiri.
Ramas bun Flori Banu.
M-ai socat cu acest articol…il citesc d-abia acum. Sunt trist si melancolic in acelasi timp. Dumnezeu s-o ierte!